Numărul de comori descoperite în arealul oraşului, datând din jurul anului 1000, este foarte mare, ceea ce indică un număr la fel de mare de atacuri şi ameninţări.

Când golful care avea să formeze lacul Mälaren a fost tăiat din Marea Baltică în timpul epocii târzii a a fierului (550-1050), acesta devine un punct strategic important care controlează rutele de intrare şi ieşire. În jurul anului 500, pământul se ridica din ce în ce mai mult acolo unde astăzi se află Södertälje, făcând ca nivelul apei să scadă, iar trei secole mai târziu, din aceeaşi cauză a început să să scadă şi nivelul din zona Södermalm, dincolo de Skanstull. Ceva mai târziu s-a întâmplat acelaşi lucru si spre nord, în zona insulei Solnaön, astfel că flotele pur şi simplu nu mai puteau să străbată ruta de aici.

Mai rămânea doar posibilitatea de a trece prin lacul Mälaren, pe lângă ceea ce va deveni oraşul vechi (Stadsholm). Dar şi aici a intervenit ridicarea terenului din cauza curenţilor puternici. Venise vremea oraşului Stockholm. Ruta de la sud de Stadsholm, Söderström, era deja navigabilă în jurul anului 1000. Dar când eroziunile au săpat în patura de piatră din Norrström, presiunea apei s-a concentrat în pasajul sudic. Apa a înconjurat oraşul vechi, dar cele mai înguste porţiuni au fost inundate. Cam acestea erau condiţiile geografice.

Prin intermediul curenţilor vikingii navigau prin şi în afara Mării Baltice spre est pe râurile Rusiei. Dar vikingii puteau să ia şi calea opusă, spre zonele mai bogate şi populate din jurul lacului Mälaren. Mărturie a vizitei corăbiilor vikinge stă un loc numit Danderyd, a cărui denumire originară, Danarör, indică un posibil cimitir al scandinavilor danezi.

Mica insulă Estbrötet, la acelaşi nivel cu Drottningholm, este mărturie a faptului că aici au fost oprite odinioară atacuri ale piraţilor împotriva localităţilor Sigtuna sau Birka. Rezultatele săpăturilor de la Björkö au arătat că probabil Birka a suferit un atac în jurul anului 970 venit din partea invadatorilor din est. Prin 1100 mai multe întinderi din jurul lacului Mälaren încă mai sunt hărţuite de invadatori din Estonia şi Karelia, care probabil sunt cei care au incendiat şi Sigtuna in 1187.

Nevoia de a apăra şi controla multele insuliţe o putem deduce din toponimie şi clădirile care s-au păstrat. Oamenii din zona rurală a ridicat avanposturi care puteau avertiza dacă se apropiau corăbii în arhipelag şi se foloseau de torţe a căror aprindere îi îndemna să caute refugiu în fortăreţe.

Când Birka a fost abandonată în jurul anului 900 şi centrul administrativ al lacului Mälaren s-a mutat la Sigtuna, s-a întărit şi înconjurat cu palisade o nouă zonă, spre Stäket, lângă Kungsängen (Norrkoping). Un turn a fost ridicat la Vaskön. În secolul al XII-lea s-au îmbunătăţit tehnicile de construcţie şi au început să se ridice turnuri rotunde sau rectangulare, fie alipite unei biserici, fie de sine-stătătoare. Spre sfârşitul secolului s-au înălţat turnuri masive lângă bisericile din Solna şi Bromma, dar şi la Lovö sau Botkyrka.

În ciuda existenţei unei literaturi cuprinzătoare despre istoria oraşului Stockholm, data fondării este încă incertă, parţial din cauza imposibilităţii de a separa construcţia castelului şi organizarea societăţii din oraş. Săpăturile de la Helgeandsholm din anii 1978-80, când a fost renovată clădirea parlamentului, sunt definitorii pentru înţelegerea istoriei vechi a Stockholmului. Munca arheologilor a arătat că un fel de sistem defensiv a existat foarte probabil spre Norrström încă de la începutul secolului al XI-lea.

Harta oraşului Stockholm din timpul secolului al XIX-lea FOTO Shutterstock

Sursa: adevarul.ro

Distribuie Distribuie Comentarii