Vladimir Putin pariază pe o contraofensivă paralizantă în Ucraina, scrie istoricul specializat în strategie militară Edward Luttwak într-o analiză publicată pe unherd.com pe tema a cum ar putea acționa liderul de la Kremlin pentru a depăși impasul militar.

Putin ar putea plănui o contraofensivă decisivă pentru a ieși din impas FOTO SHUTTERSTOCK

„Cu excepția cazului în care Putin se retrage din război - or rechemarea unui număr mai mare de rezerviști indică contrariul - forțele rusești de pe teren trebuie să facă mai mult decât să reziste pentru a suferi pierderi sau să se retragă din nou, doar pentru a suferi pierderi. Va exista o contraofensivă ?”, își rezumă Luttwak pe Twitter analiza cu privire la opțiunile militare ale Moscovei.

Retragerea forțelor rusești din orașul Herson înapoi peste râul Nipru nu a fost inevitabilă, ci cu totul voluntară. În pofida performanțelor slabe sub tirul artileriei ucrainene Moscova putea foarte bine să dea ordinul ca armata să reziste – a decis însă să retragă trupele. Totuși, nu în vederea altor lupte în Herson, ci pentru a se putea alătura altor forțe rusești retrase de pe frontul de sud ale căror puteri de luptă cresc pe măsură ce sosesc rezerviștii nou mobilizați care și-au terminat instrucția.

La început s-a anunțat că 300.000 de foști soldați au primit înștiințări de chemare în armată – de fapt, numărul lor real ar fi de 492.000. După anunțul mobilizării mulți ruși au fugit în timp ce alții s-au grăbit să se înarmeze cu scutiri medicale. Dintre cei care s-au prezentat la datorie puțini au fost refuzați ca inapți – cert este să restul tot este un număr mai mare decât trupele disponibile la începutul războiului.

Au trecut mai bine de opt luni de când Putin a invadat cea mai mare țară din Europa – a întreprins această invazie cu un număr foarte modest de soldați pesemne încrezându-se în faptul că războiul hibrid înalt tehnologizat poate face minuni – doar că acest război predominant cibernetic funcționează perfect doar în teorie. Acum se știe că atât FSB-ul lui Putin, cât și CIA au estimat că Kievul va fi cucerit în 24 de ore și rușii vor avea nevoie de numai câteva zile pentru a captura toată țara.

De atunci Putin a suferit multiple dezamăgiri – pentru unele dintre ele nu poate da vina decît pe el însuși. Serghei Șoigu, un civil fără pic de experiență militară, ministrul rus al apărării din 2012, a aprobat plan de un optimism frenetic – să trimită un lung convoi militar să mărșăluiască pe drumul principal spre Kiev ca apoi să-l lase împotmolit.

Situația industriei militare a Rusiei a ieșit repede la iveală – una măcinată de corupție, în timp ce prototipurile nou-nouțe prezentate cu mare pompă lumii în ultimii ani nu au ajuns să intre în producție: în mare măsură tancurile, piesele de artilerie, avioanele de luptă, rachetele și munițiile folosite în luptă până în prezent datează din epoca sovietică, adică au o vechime de 30 de ani. Astfel nu sunt mai performante decât ce a primit Ucraina din vechiul arsenal al Republicii Cehe, Estoniei, Poloniei și Slovaciei și net inferioare rachetelor și artileriei moderne furnizate de Marea Britanie și SUA. La acestea din urmă s-a adăugat o mică cantitate de arme noi oferite de Franța, Germania și alți aliați din NATO.

Între timp încăpățânarea lui Putin de a nu declara război și de a mobiliza noi forțe pentru armată l-au obligat să se bazeze pe „soldați pe bază de contract” – mulți dintre ei din regiuni îndepărtate și sărace ale Rusiei, fără experiență în forțele armate – și pe mercenari Wagner, soldați familiarizați cu zonele de conflict din Siria și Libia care au dat peste o rezistență dârză în Ucraina.

O singură cale pentru Putin

După ce s-a aruncat cu capul înainte și s-a trezit într-o încurcătură pe care și-a făcut-o cu mâna lui, Putin are o singură cale de a se reabilita pe el și reputația Rusiei ca o țară ce câștigă războaie. Rusia nu-și mai poate permite să repete isprava cu șirurile de tancuri la vedere împotriva unor forțe ucrainene care și-au rafinat abilitățile de luptă după ce s-au apărat eroic și ulterior au lansat incursiuni ofensive de succes – mai întâi la Harkov și în prezent la Herson.

Doar o contraofensivă de succes la scara întregului teatrului de război i-ar mai permite lui Putin să iasă din situația dificilă în care se află. Orice rus își amintește de Operațiunea Uranus (Al Doilea Război Mondial) – contraofensiva năvalnică de patru zile prin care rușii au încercuit armata a șasea germană în contextul Bătăliei de la Stalingrad, ceea ce le-a permis să pornească asediul care a reprezentat începutul sfârșitului pentru Germania nazistă.

„Ucraina nu este Germania nazistă, iar Kievul nu este Stalingrad, dar o nouă ofensivă de tip Uranus ar putea fi paralizantă. Aceasta ar porni din Belarus suficient de adânc în sud pentru a tăia legăturile rutiere și feroviare dinspre Occident către Kiev, lăsând orașul și forțele armate ucrainene dacă nu complet asediate în imposibilitatea de a primi armele, munițiile și vehiculele de luptă care îi sunt trimise din Occident. Asta ar putea fi suficient pentru a pregăti terenul pentru singurul sfârșit negociat al războiului care a fost vreodată posibil: plebiscitele complet supravegheate - cu un control complet din partea puterilor neutre și verificarea alegătorilor eligibili - în regiunile Donețk și Lugansk.

Desigur, dacă ucrainenii înșiși se redesfășoară dinspre sud în timp util, interceptează cu succes coloana rusă și apoi încep să o spargă cu focul lor precis de artilerie, Putin va trebui să se recunoască în cele din urmă învins și apoi să părăsească Kremlinul într-un fel sau altul. Întrebarea dacă așa se vor petrece lucrurile va avea un răspuns clar mai devreme decât ne-am putea închipui. Cele mai recente rapoarte sugerează că mulți alți rezerviști sunt rechemați în armată. Este ceea ce se întâmplă atunci când o mare putere atacă o putere mai mică și eșuează: încearcă din nou, și din nou”, conchide istoricul specializat în strategie militară Edward Luttwak, într-un articol publicat de unherd.com