Președintele rus Vladimir Putin se poate dovedi un jucător de poker mai bun decât președintele american Donald Trump, în timp ce aparenta sa mână forte în negocierile de pace în Ucraina este doar bluf, riscurile ieșirii din război fiind de fapt foarte mari pentru liderul, se arată într-o analiză The Economist.

Judecând după propaganda rusă zgomotoasă și disperarea unor europeni, Vladimir Putin nu a fost niciodată mai aproape de a câștiga războiul împotriva Ucrainei. În același timp, la trei ani de la invazie, nu este clar ce ar însemna „victoria” pentru Rusia. Obiectivele sale sunt evazive. „Operațiunea sa militară specială” a fost planificată în secret. Guvernul a fost ținut în întuneric, la fel și poporul rus. Putin vorbește despre apărarea suveranității țării, însă ceea ce va întâmpla în continuare depinde parțial de factori ce nu pot fi controlați de el: politica din Ucraina, efortul de reînarmare al Europei și, mai presus de toate, Donald Trump.

Negocierile cu administrația Trump au început oficial pe 18 februarie în Arabia Saudită, prima întâlnire directă între oficialii americani și ruși din ultimii trei ani și unde au convenit negocieri inclusiv asupra „intereselor geopolitice reciproce”. Urmează un summit Trump-Putin.

Genul acesta de discuții deschise îi convin de minune lui Putin. În timp ce Trump le vede ca pe o modalitate de a pune capăt unui război „ridicol”, Putin le vede doar ca pe o etapă într-un conflict mai mare, apreciază un oficial american. Liderul rus își face calculul că poate rezista mai mult decât Ucraina sau NATO. Ca un jucător de poker, Putin excelează în proiectarea încrederii și a puterii. În realitate, însă, cărțile sale nu sunt atât de bune pe cât ar vrea să creadă adversarii săi, în timp ce sfârșitul războiului i-ar crea complicații în plan intern.

Rusia nu stă bine nici militar, nici economic

Evaluarea poziției de negociere a Rusiei ar trebui să înceapă cu situația militară. Armata sa a avut performanțe slabe. Ritmul progreselor este extrem de lent: se chinuie din iulie anul trecut să cucerească orașul estic Pokrovsk, unde în prezent pierderile sale sunt uriașe.

De fapt, Rusia a obținut cele mai mari câștiguri în primele săptămâni ale războiului. În aprilie 2022, în urma retragerii forțelor ruse din nordul Ucrainei, armata rusă controla 19,6% din teritoriul ucrainean, în timp ce a pierdut estimativ 20.000 de soldați. Or, în prezent, Rusia ocupă 19,2% din Ucraina și numărul victimelor se ridică la 800.000, potrivit unor surse britanice. „Cele două armate se luptă între ele fiindcă nu se pot opri, nu pentru că chiar speră să obțină o victorie decisivă”, a rezumat starea de lucruri un oficial occidental

Și din punctul de vedere al echipamentelor cifrele sunt grăitoare, după ce Rusia a epuizat o mare parte din stocul de blindate din epoca sovietică: mai mult de jumătate din cele 7.300 de tancuri din depozite s-au dus. Din cele rămase, doar 500 pot fi recondiționate rapid. Până în aprilie, Rusia își va epuiza probabil tancurile sale T-80. Apoi, anul trecut a pierdut de două ori mai multe sisteme de artilerie decât în ultimii doi ani. În plus, recrutarea soldaților contractuali devine costisitoare, iar o mobilizare generală ar fi riscantă din punct de vedere politic.

În altă ordine de idei, sondajele de opinie publică arată limpede că rușii vor ca războiul să se încheie.

Economia Rusiei a redus impactul sancțiunilor datorită profesionalismului băncii sale centrale, prețurilor ridicate ale materiilor prime și stimulentelor fiscale. Totuși, alocarea resurselor către complexul militar a alimentat o inflație de două cifre. Ratele dobânzilor au ajuns la 21%, cel mai ridicat nivel din ultimele două decenii.

Oleg Viugin, fostul director adjunct al băncii centrale, estimează că guvernul va fi nevoit să aleagă în curând între reducerea cheltuielilor militare și inflația galopantă. Fondul suveran de investiții este secătuit. Potrivit lui Mihail Zadornov, fost ministru de finanțe, activele lichide ale Rusiei s-au micșorat de la 7,4% din PIB la sub 2%. Exporturile, care au fost de 417 miliarde de dolari anul trecut, au scăzut în decembrie cu 20%.

Vladimir Putin mizează pe manipularea lui Trump

Date fiind aceste cifre, unele voci Occident sunt de părere că este cel mai prost moment posibil pentru ca America să facă concesii rapide Kremlinului. Chiar dacă Occidentul nu poate acorda Ucrainei garanții de securitate solide, ar putea cel puțin menține sancțiunile, argumentează centrul de reflecție Rogov. Pe de altă parte, Trump semnalează că se axează pe îndeplinirea promisiunii sale de a pune capăt războiului rapid, și nu pe înfrânarea și descurajarea Rusiei pe termen lung.

Putin nu mizează doar pe nerăbdarea lui Trump, ci și pe caracterul lui manipulabil. De pildă, l-a curtat pe președintele american și i-a oferit o gratificare instantanee la 11 februarie, când l-a eliberat pe Marc Fogel, un cetățean american pe care Rusia l-a arestat în 2021. Intre timp, Putin pune aceleași condiții ca la început: o Ucraină nealiniată și dezarmată, precum și recunoașterea Crimeei și a celor patru regiuni ucrainene anexate ca parte din Rusia.

„Esența propunerii noastre nu este un armistițiu temporar”, spunea Putin în iunie 2024, ci„ o soluționare definitivă” în urma căreia embargoul occidental ar fi anulat.

Presupunând că faza fierbinte a războiului se va încheia, Putin va continua să încerce să paralizeze Europa și să restabilească sfera de influență a Rusiei. Scopul său este să distrugă Ucraina și să destrame ordinea de după 1945 condusă de SUA, potrivit lui Steve Covington, consilier al Comandantului Suprem Aliat al NATO din Europa. „Întregul sistem de securitate euro-atlantică se prăbușește sub ochii noștri”, le spunea Putin diplomaților săi anul trecut. Europa „este marginalizată în dezvoltarea economică globală, ... și își pierde autoritatea internațională și identitatea culturală”.

Prioritatea lui Putin este să rămână la putere

Ieșirea din război comportă propriile riscuri, inclusiv întoarcerea a sute de mii de soldați și lupta de putere între diverse clanuri. Diplomația lui Trump a oferit o gură de oxigen moderaților, care s-au opus în tăcere războiului. Deși lipsiți de putere politică, acești „beneficiari ai păcii” – oameni de afaceri privați, economiști și câțiva tehnocrați – speră că Trump și echipa sa pot schimba traiectoria Rusiei.

De cealaltă parte sunt „beneficiarii războiului”. Dacă confruntarea este fundamentul regimului Putin, violența și corupția sunt liantul său. Clanurile oligarhice beneficiază de cote pentru exportul de petrol și alte mărfuri pe piețele gri create de sancțiuni. Ei nu se vor despărți prea ușor de francizele lor profitabile.

Trump are dreptate să vrea să „oprească uciderile”. Dar dacă un acord de încetare a focului permite Ucrainei să se reconstruiască, stimulează cheltuieli europene pentru apărare și menține unele sancțiuni asupra economiei rusești, totodată ar face ca ambițiile lui Putin să se prăbușească. Totuși, Putin mizează pe faptul că îl poate manevra pe Trump să încheie un acord favorabil astfel încât Rusia să fie reintegrată în economia mondială, Ucraina să fie transformată într-un stat divizat și semi-eșuat, iar Europa să fie lăsată într-o stare de stupoare, incapabilă să se apere.