Zeci de sate din Fiji s-ar putea scufunda în ocean din pricina crizei climatice. Relocarea localităților amenințate de creșterea nivelului apei este o misiune uriașă, însă, în prezent, autoritățile au întocmit un plan de salvare a comunităților, relatează The Guardian .

În ultimii patru ani, un grup de lucru special guvernamental a încercat să întocmească un plan pentru a muta țara. Documentul are 130 de pagini și cuprinde grafice complicate și un calendar amănunțit.

Acest plan are un titlu neinspirat - „Procedurile de Operare Standard pentru Relocările Planificate”- însă este cel mai detaliat plan întocmit vreodată pentru combaterea uneia dintre cele mai urgente rezultate ale crize climatice: cum să muți comunitățile ale căror locuințe vor fi în curând sau sunt deja sub ape.

Misiunea este uriașă. Fiji, o țară situată în sudul Pacificului, aflată la circa 3.000 de kilometri de coasta de est a Australiei, are peste 300 de insule și o populație de aproximativ 1 milion de oameni.

Întocmai ca majoritatea națiunilor din Pacific, Fiji resimte impactul schimbărilor climatice. Temperaturile la suprafață și căldura oceanului în unele părți din sud-vestul Pacificului cresc de trei ori mai repede decât media globală.

Cicloanele severe distrug în mod frecvent regiunea. În anul 2016, Ciclonul Winston a lovit Fiji și a cauzat moartea a 44 de persoane și pagube în valoare de 1,4 miliarde de dolari, o treime din PIB-ul țării insulare.

Din 2016, Fiji a fost lovită de alte șase cicloane. Cinci dintre cele 15 țări afectate de fenomenele meteorologice se află în regiunea Pacificului, iar Fiji ocupă locul 14 în această listă.

Lucrul pe care Fiji încearcă să-l realizeze este fără precedent. Timp de ani de zile, politicienii și cercetătorii au discutat despre probabilitatea unei migrații cauzate de schimbările climatice. În Fiji, dar și în mare parte din Pacific, această migrațieee a debutat deja. În acest context întrebarea nu mai este dacă aceste comunități vor fi obligate să se mute, ci cum o să reușească să o facă.

În prezent, 42 de sate din Fiji au fost alese pentru o posibilă relocare în următorii 5-10 ani din pricina impactului crizei climatice. Șase dintre acestea au fost deja mutate. Fiecare nou ciclon sau dezastru sporește pericolul ca și mai multe sate să fie adăugate pe listă.

Mutarea unui sat de pe terenul împădurit și montan al insulelor Fiji este o misiune complexă.

„Tot încercăm să explicăm asta”, a declarat Satyendra Prasad, ambasadorul Fiji pe lângă ONU. „Nu este vorba doar de mutarea a 30 sau 40 de case dintr-un sat într-un loc mai înalt. Aș vrea eu să fie așa de ușor”, a mai adăugat Prasad.

De asemenea, Prasad a menționat că trebuie mutate și școli, spitale, drumuri, utilitățile și biserica satului. „Și în cazul în care ai putea să faci asta, trebuie să muți mormintele oamenilor. Încearcă să faci asta”.

„Nicio altă țară, din câte știu eu, nu a făcut progrese atât de mari în modul lor de gândire despre cum să iei decizii planificate de relocare la nivel național”, a afirmat Erica Bower, un specialist în domeniul mutării comunităților, care a lucrat cu ONU și cu guvernul din Fiji. „Acestea sunt întrebări cu care atât de multe guverne din toată lumea se vor confrunta în următorii 10 ani, 20 de ani, 50 de ani”, a mai adăugat Bower.

Prima mutare

Satul care are 140 de locuitori de pe Vanua Levu, a doua cea mai mare insulă a țării, a ajuns popular în Fiji, fiindcă a fost prima comunitate relocată din pricina crizei climatice.

Fosta localitate este în prezent un sat fantomă. Aproximativ 20 de locuințe abandonate mai sunt în picioare. Acoperișurile mai au puțin și se prăbușesc, podelele au scânduri lipsă, întreaga localitate a fost înghițită.

Conversațiile cu privire la relocare au început în anul 2004, iar în 2006 sătenii au solicitat sprijinul guvernului provincial. Aproape zece ani a durat înainte ca noua locație, situată la nici doi kilometri depărtare, să fie gata să îi primească pe oamenii strămutați.

Ideea mutării localității a fost discutată din anii '50, atunci când nivelul mării a început să crească. Hotărârea de a părăsi acel loc a fost dureroasă, în special că localnicii au fost constrânși să-și lase în urmă străbunii îngropați în vechiul sat.

Pentru a efectua mutarea, comunitatea are nevoie de pământ și resurse: lemn, pietriș și nisip. Din acest punct de vedere, Vunidogoloa a constituit un caz fericit.

Localnicii nu au fost constrânși să negocieze cu un clan învecinat sau cu guvernul pentru pământul pe care l-au ocupat. Aceștia dețineau acel teritoriu.

Fiindcă clanul lor deținea o pădure situată în apropiere, localnicii au contribuit cu resursele necesare pentru construirea noului sat, guvernul finanțând o mare parte din procesul relocării.

Au fost făcute și greșeli. Noile locuințe au fost construite fără bucătării, pe care localnicii și le-au construit singuri, folosindu-se de materialele pe care le-au luat din bucătăriile abandonate.

Tukuraki, lovit de dezastre naturale

Satul Tukuraki a trebuit să fie relocat pe pământul unui clan vecin, după ce a fost lovit de dezastre naturale.

În luna ianuarie a anului 2012, o alunecare de teren a lovit satul, în urma căreia au murit doi copii. Apoi, ciclonul Evan a lovit satul, distrugând locuințele temporare, infrastructura și culturile agricole.

În luna februarie a anului 2016, ciclonul Winston a nimicit adăposturile în care viețuiau localnicii, mulți dintre ei fiind constrânși să se refugieze în peșteri.

În luna octombrie a anului 2017, un alt sat cu 11 locuințe era pregătit să îi primească pe foștii sătenii ai Tukuraki, însă între timp au existat neînțelegeri între aceștia și membrii clanului pe pământul cărora a fost construită noua comunitate.

Membrii clanului erau nemulțumiți de faptul că noile locuințe, care erau dotate cu bucătării și băi, erau de o mai bună calitate decât casele lor și pentru că dezvoltatorii au construit un adăpost pentru păsări și stupi de albine pentru ca localnicii să poată să își câștige traiul.

Prin urmare, relațiile dintre cele două comunități au devenit din ce în ce mai tensionate după moartea liderului clanului gazdă, care inițial s-a înțeles cu sătenii.

Satul Togoru

Cimitirele reprezintă unul dintre cele mai mari impedimente în calea mutării. Locuitorii cel mai greu de mutat sunt cei care au murit. În satul Togoru, cimitirul local se află deja sub apă.

Satul pierdea aproximativ 1,5 metri de pământ în fiecare an, însă în primele șase luni ale acestui an, localitatea a pierdut 5 metri. Totuși, satul nu se află pe lista comunităților care vor fi relocate, sătenii anunțând că nu vor să se mute.

„Sunt prea bătrână ca să o iau de la capăt”, a declarat Lavenia McGoon, o localnică, în vârstă de 70 de ani. „Le spun nepoților: încercați să aveți o viață mai bună. Mergeți la școală, îndepliniți-vă obiectivele, munciți, câștigați bani și plecați peste ocean. Pentru că putem vedea ce se întâmplă”, a mai afirmat femeia.