Curtea Constituţională a României a publicat, luni, 7 octombrie, motivarea deciziei privind respingerea candidaturii Dianei Iovanovici-Şoşoacă la funcţia de preşedinte al României.

În decizia prin care Diana Șosoacă a fost scoasă din cursa prezidențială, CCR a luat în calcul abordările publice ale europarlamentarului, prin care „îndeamnă la încălcarea ordinii constituționale“.

Documentul CCR menționează scandaluri în care a fost implicată Diana Șoșoacă, dar și acuzații grave privind amenințări la adresa securității naționale și promovarea unor idei proruse.

„În spațiul public sunt făcute afirmații inclusiv în legătură cu colaborarea doamnei Șoșoacă cu persoane influente din țară și din străinătate, prin care i-a fost facilitată acesteia organizarea de evenimente în Europa, ocazie cu care își diseminează mesajele proruse și antieuropene pe rețelele de socializare rusești, inclusiv prin intermediul unor cunoscuți apropiați de-ai lui Vladimir Putin. Doamna Șoșoacă a oferit interviuri unor publicații rusești în care a promovat aceleași mesaje propagandistice cu cele ale Rusiei și a denigrat NATO și Uniunea Europeană, insistând pe <neutralitatea> României și necesitatea ca țara noastră anexeze teritorii în prezent ucrainene”, precizează documentul CCR.

Iată care sunt principalele concluzii ale judecătorilor. Documentul integral îl puteți consulta aici.

„În cauză, este de notorietate faptul că, prin discursul său constant, doamna Diana Iovanovici-Șoșoacă îndeamnă la schimbarea fundamentelor democratice ale statului și la încălcarea ordinii constituționale. Regulile democratice se aplică tuturor cetățenilor, indiferent de calitatea lor în stat și de opțiunile politice, neputând fi tolerate manifestările și derapajele anarhice în spațiul public. O astfel de conduită aduce în discuție problema folosirii instituțiilor și procedurilor constituționale în scopul negării în final a exigențelor, principiilor și valorilor reglementate constituțional”, arată CCR.

„Declarațiile publice, luările de poziții și exprimarea unor convingeri în contradicție cu valorile constituționale și cu exigențele unei societăți democratice, coroborate cu participarea la anumite evenimente publice sunt temeiuri suficiente pentru a indica faptul că doamna Diana Iovanovici-Șoșoacă, în calitate de candidat la funcția de Președinte al României, pune la îndoială și desconsideră obligația de respectare a Constituției prin discursul său public referitor la înlăturarea unor garanții esențiale ale valorilor și opțiunilor fundamentale ale statului, respectiv calitatea de stat membru al UE și al NATO. Prin urmare, este evident că respectarea Constituției și apărarea democrației – condiții pentru a candida la funcția de Președinte al României – sunt aspecte străine discursului public promovat de aceasta”.

Judecătorii CCR mai spun că Diana Șoșoacă promovează un discurs constant antidemocratic și antisemit.

„Curtea observă că nu este vorba despre o dezbatere sau schimb de opinii ori relevarea unei viziuni politice cu privire la parcursul democratic al României sau despre luări de poziții cu caracter electoral, ci despre promovarea unui discurs constant antidemocratic și antisemit de către doamna Diana Iovanovici-Șoșoacă și despre o conduită sistematică, persistentă și îndelungată menită să afecteze fundamentele constituționale ale statului român și ale garanțiilor acesteia, respectiv apartenența României la structurile euroatlantice. Îndemnul la nerespectarea valorilor fundamentale ale Constituției reprezintă un atac frontal la ideile și principiile democratice și la ordinea constituțională”.

În consecință, Curtea reține că „înregistrarea candidaturii doamnei Diana Iovanovici-Șoșoacă la alegerile pentru Președintele României din anul 2024 încalcă condițiile de eligibilitate prevăzute de dispozițiile constituționale ale art.1 alin.(3) și (5), ale art.82 alin.(2), corelate cu cele ale art.148 și 149, cu referire la valorile democrației, la statul de drept, la respectarea Constituției corelate cu garanția politico-militară a acestora, respectiv apartenența României la UE și NATO. Astfel, Curtea va admite contestaţiile formulate și va anula Decizia Biroului Electoral Central nr.18/D din 3 octombrie 2024”.

Integrarea euroatlantică și faptul că România face parte din marea familie europeană care se fundamentează pe ideea de stat de drept și democrație reprezintă un punct de reper în istoria constituțională a statului, care indică o opțiune ireversibilă de tip constituțional.

„Este axiomatic că însăși adoptarea Constituției din 1991 are semnificația respingerii regimurilor de tip totalitar, autoritarist sau anarhic, ceea ce înseamnă că pârghiile democratice nu pot fi folosite în scopul distorsionării/deformării/ contestării a înseși ordinii constituționale astfel instaurate sau a parcursului european al României. Apartenența la UE și la NATO constituie garanția politică, respectiv militară a evoluției democratice a statului și a asigurării existenței statului de drept”, susțin judecătorii CCR.

Potrivit CCR, apartenența la UE și la NATO sunt „opțiuni fundamentale constituționale pentru democrație și reprezintă finalitatea unui lung și anevoios proces politico-istoric realizat prin efortul întregii societăți românești și, în aceste condiții, reprezintă garanții ale valorilor înscrise în Constituție, fiind consacrate, de altfel, în mod expres, prin aceasta”.

„Erodarea acestor valori și garanții echivalează cu o respingere a opțiunilor democratice fundamentale statornicite prin înlăturarea regimului dictatorial-comunist și impuse de imperativele Revoluției din decembrie 1989 și de voința suverană a poporului român exprimată prin referendumurile de aprobare a Constituției din 1991 (desfășurat la 8 decembrie 1991) și a legii sale de revizuire din anul 2003 (18–19 octombrie 2003)”.

Desigur, Constituția, la rândul său, poate forma obiectul unei revizuiri, dar numai în condițiile art.150–152 din cuprinsul său. Este evident că orice cetățean poate face o critică a conținutului sau a soluțiilor normative cuprinse în Constituție și poate milita, propune și dezbate teme care implică revizuirea Constituției, însă aceasta trebuie realizată în conformitate cu valorile și regulile democratice, regresul democratic sau al statului de drept fiind exclus.

„Ca atare, o revizuire constituțională este orientată întotdeauna spre o dezvoltare și o protecție ascendentă a valorilor și principiilor constituționale, precum și a drepturilor și libertăților fundamentale”, subliniază CCR.

În consecință, susțin judecătorii CCR, cele ce preced configurează cadrul axiologic în care au loc alegerile pentru funcția de Președinte al României, iar candidatul ales depune un jurământ prin care confirmă că își va îndeplini obligațiile constituționale în cadrul și în limitele Constituției, act care garantează caracterul democratic al statului.

„Evident, nu pot exista incongruențe valorice fundamentale de natură constituțională între statutul de candidat și cel de ales; ca atare, printre condițiile de fond necesar a fi îndeplinite pentru a candida sunt și cele care rezultă din formula sacrosantă a jurământului depus de persoana aleasă în funcția de Președinte al României”, arată documentul CCR.

Curtea observă că Legea fundamentală prevede numai în privința Președintelui României formula și conținutul jurământului de credință. Chiar dacă sunt și alte categorii de demnități alese prin vot popular pentru care Constituția prevede obligația depunerii jurământului [a se vedea art.70 alin.(1) din Constituție cu referire la jurământul depus de deputați și senatori],

Curtea reține că legiuitorul constituant originar a reglementat expres conținutul jurământului de credință, stabilind în cuprinsul său obligații în sarcina titularului funcției de o însemnătate excepțională în raport cu rolul și atribuțiile constituționale ale funcției de Președinte al României.

Acest jurământ prevede: „Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea pentru propăşirea spirituală şi materială a poporului român, să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!” Astfel, se poate observa că una dintre aceste condiții se referă la obligația titularului funcției de a respecta Constituția și de a apăra democrația.

Obligația de a respecta Constituția „nu trebuie judecată în funcție de momentul temporal al depunerii jurământului, act cu o încărcătură solemnă unică, așadar, de la momentul în care persoana intră în exercițiul mandatului, ci dintr-o dublă perspectivă temporală și valorică atunci când aceasta vizează funcția de Președinte al României, funcția supremă în statul român”.

„Candidatul trebuie să manifeste, fără dubii, voința de a apăra valorile și ordinea constituțională, cât și o atitudine activă necesară aplicării și supravegherii aplicării Constituției.

Conduita candidatului la funcția supremă în stat nu se cantonează numai în sfera unei obligații generale de asumare a respectării Constituției, ci trebuie să se caracterizeze printr-un discurs public coerent orientat spre respectarea axiologică a Constituției pentru a impune/consolida/valorifica în mod credibil un comportament constituțional loial prin dialog și dezbateri, indicând și prefigurând, astfel, capacitatea și voința candidatului de a se implica în procesul democratic. Ca atare, respectarea Constituției și a valorilor sale nu este o opțiune sau facultate, ci o obligație înscrisă expres în cuprinsul Legii fundamentale și consolidată prin jurământul de credință, ca expresie a fidelității față de țară.

Prin urmare, obligația de a respecta Constituția, împreună cu cele două laturi ale sale, constituie o condiție esențială de eligibilitate intrinsecă și de fond în privința candidatului pentru funcția de Președinte al României”, subliniază CCR.