În opinia separată prin care n-a fost de acord cu eliberarea acuzaților din cazul Nordis, judecătoarea Elena Barbu de la Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) îl contrazice pe Mihail Udroiu, colegul care s-a opus arestării preventive, chiar cu opiniile de specialitate ale celui din urmă, aflate în cartea care stă la baza învățării studenților și profesioniștilor în drept.

• Elena Barbu a pledat pentru arestarea preventivă, respectiv plasarea în arest la domiciliu a inculpaților Nordis. Câteva pasaje din motivare au apărut ieri în G4Media . Cum ceilalți doi judecători s-au opus arestării preventive, Laura Vicol și ceilalți cercetați au fost eliberați, unii sub control judiciar.
• În motivarea opiniei separate, judecătoarea arată cum ceilalți doi magistrați din complet și-au depășit atribuțiile, erijându-se mai degrabă în judecători ai fondului, prin trimiterea lor la încadrarea juridică a faptelor, respectiv administrarea unor probe.
• „Codul de procedură penală. Comentariu pe articole”, coordonată de judecătorul Mihail Udroiu, este o lucrare de peste 1.700 de pagini, în care legislația penală este explicată în detaliu, fiind un ghid pentru practicieni. Este lucrarea științifică pe care magistratul cu opinie separată o citează în argumentele prin care susținea arestarea preventivă a inculpaților Nordis.
• Judecătorul Mihail Udroiu a fost consilierul fostei șefe DIICOT, Alina Bica, condamnată definitiv pentru favorizarea infractorului Ovidiu Tender. Laura Vicol a fost avocata Alinei Bica, fugită în Italia.

Judecătoarea Elena Barbu de la Înalta Curte de Casație și Justiție a fost magistratul din completul de divergență care s-a opus plasării sub control judiciar a inculpaților din dosarul Nordis. Ea a militat pentru arestarea preventivă a inculpaților, respectiv plasarea în arest la domiciliu a trei dintre ei.

Completul investit inițial să soluționeze contestația a fost format din magistrații Elena Barbu (președinte) și Mihail Udroiu. Pentru că nu au ajuns la un consens, s-a format complet de divergență, fiind desemnat un al treilea judecător – Luminița Criștiu Ninu. Ultimii doi au decis plasarea sub control judiciar a inculpaților, respectiv nicio măsură pentru Laura Vicol.

În motivarea deciziei, ei argumentează că probele parchetului nu sunt suficiente pentru a susține suspiciunea rezonabilă de comitere a faptelor și pun la îndoială temeinicia acuzațiilor.

Magistrații Mihail Udroiu și Luminița Criștiu Ninu susțin în motivare că anumite fapte sunt încadrate greșit de procurori, probele conturând alte infracțiuni decât cele pentru care au fost puși sub acuzare inculpații.

Spre exemplu în cazul cheltuielilor exorbitante cu zborurile private sau petrecerile din cluburile de lux, cei doi judecători au apreciat că nu sunt fapte de delapidare, ci mai degrabă sume ce se încadrează la categoria cheltuieli de protocol.

„Fac parte din strategia de imagine a oricărui întreprinzător privat, fără a putea fi calificate ca acte de delapidare”, au motivat cei doi magistrați care s-au opus arestării.

Judecătoarea Elena Barbu a avut o abordare complet diferită, pledând pentru luarea unor măsuri privative de libertate, subliniind că judecătorul Curții de Apel București care a dispus arestarea preventivă a dat dovadă de un „raționament echilibrat și firesc”, indicând probele din care rezultă faptele.

Detaliile legale

În motivarea opiniei separate, consultată de HotNews.ro, judecătoarea Elena Barbu arată că este îndeplinită condiția „suspiciunii rezonabile” cerută de lege în cazul luării unei măsuri preventive privative de libertate.

Președinta completului îi contrazice pe ceilalți doi magistrați din complet. Și subliniază că probele din dosar sunt concludente pentru fiecare infracțiune și pentru fiecare inculpat.

În conformitate cu dispozițiile Codului de procedură penală și ale Convenției Europene a Drepturilor Omului, suspiciunea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunea indicată în ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale, explică judecătoarea Barbu, impune ca starea de fapt descrisă de procuror să fie într-un mod rezonabil asociată cu elementele de tipicitate ale infracțiunii prevăzute în norma penală, judecătorul de drepturi și libertăți fiind obligat ”să examineze dacă fapta materială reținută în sarcina inculpatului se grefează formal pe acțiunile sau inacțiunile descrise de norma de incriminare”.

Una în cărți, alta în sala de judecată

În susținerea ideii că este atinsă condiția „suspiciunii rezonabile”, prevăzută de procedura penală, judecătoarea Elena Barbu indică însăși lucrarea științifică coordonată de colegul ei de complet, Mihail Urdoiu.

Este vorba de „Codul de procedură penală. Comentariu pe articole”, considerată o lucrare de bază a studenților și a practicienilor în drept penal.

„Este unanimă atât doctrina (a se vedea M. Udroiu coordonator, Codul de procedură penală. Comentariu pe articole, Editura C.H.Beck, București, 2023, p. 19-20, p. 1735-1737 și Tratat de Drept procesual penal, Ediţia a 4-a., Editura Hamangiu, 2020, ISBN 978-606-27-1671-4 de Grigore Gr. Theodoru, paragr. 265 din program legislative online lege5), cât și jurisprudența instanțelor de judecată și a Curții Constituționale, aceasta din urmă subliniind că sensul sintagmei «suspiciune rezonabilă» semnifică existenţa unor probe pe baza cărora, recurgând la un raţionament echilibrat, firesc, lipsit de exagerări, să poată fi desprinsă concluzia plauzibilă că suspectul sau inculpatul a săvârşit o infracţiune”, argumentează Elena Barbu în motivare.

Într-un caz de corupție, există mai mulți judecători care analizează dosarul. Principalii sunt:

• Cel de drepturi și libertăți, care hotărăște dacă inculpații pot fi cercetați în stare de libertate, trebuie arestați ori puși sub control judiciar. În general, cum un dosar durează luni sau ani până să fie trimis în judecată, există mai mulți judecători de drepturi și libertăți care se pronunță, lunar, asupra acestui aspect.
• Al doilea este judecătorul de cameră preliminară, care hotărăște dacă rechizitoriul procurorilor este legal întocmit și are suficiente probe pentru a ajunge pe fond. Este cel care dă undă verde că poate începe judecata.
• La a treia etapă este judecătorul de fond, urmat de judecătorii din apel (dacă se face).

Judecătoarea critică opinia celorlalți doi judecători din complet care au motivat respingerea propunerii de arestare.

Și face trimitere la încadrarea juridică a faptelor sau la administrarea unor probe. De exemplu, ceilalți doi judecători au argumentat că era nevoie de o expertiză care să stabilească prejudiciul și s-au plâns că au fost audiați doar 20% din păgubiții Nordis. Judecătoarea Barbu susține că sunt elemente ce ar trebui analizate de judecătorul de fond, și nu de judecătorul de drepturi și libertăți.

Risc de confuzii între atribuțiile judecătorilor și ale procurorilor

„Nu poate face obiectul analizei judecătorului de drepturi și libertăți temeinicia acuzației penale, fiabilitatea mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv capacitatea probelor de a susține acuzațiile formulate, caracterul incomplet al urmăririi penale sau modalitatea de descriere a situației de fapt, temeinicia sau acuratețea încadrării juridice. Dacă toate aceste aspecte ar putea face obiectul analizei în procedura soluționării propunerii de arestare preventivă, atunci s-ar ajunge ca titularul acțiunii penale să nu mai fie procurorul, ca reprezentant al Ministerului Public, ci judecătorul de drepturi și libertăți, generând o confuzie de atribuții”, argumentează, în opinia separată, judecătoarea Elena Barbu.

Ea reamintește că procesul penal se desfășoară potrivit principiului separării funcțiilor judiciare: funcția de urmărire penală, funcția de dispoziție asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei în faza de urmărire penală, funcția de verificare a legalității trimiterii ori netrimiterii în judecată, funcția de judecată.

Examenul probatoriului administrat de procuror, făcut de judecătorul de drepturi și libertăți, trebuie să se limiteze la a verifica dacă probele furnizează o serie de date credibile care să susțină presupunerea că acuzatul a săvârșit fapta, subliniază judecătoarea Barbu.

Sensul sintagmei „suspiciune rezonabilă”, explică magistratul, indică existența unor probe pe baza cărora, recurgând la un raționament echilibrat, firesc, lipsit de exagerări, să poată fi desprinsă concluzia plauzibilă că suspectul sau inculpatul a săvârșit o infracțiune.

În opinia separată, judecătoarea Elena Barbu face o amplă analiză a probatoriului, indicând, în peste 100 de pagini, probele pentru fiecare inculpat și fiecare infracțiune reținută, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele de care sunt acuzați.

De ce nu a dorit arestarea Laurei Vicol

În privința condiției pericolului public, necesară luării unei măsuri preventive, judecătoarea indică elementele care conturează încercarea inculpaților de a-și ascunde urmele.

Și dă exemplul Laurei Vicol, care a prezentat anchetatorilor un alt telefon decât cel pe care îl utilizase până în preziua perchezițiilor.

Mai mult, în opinia judecătoarei, „modul și circumstanțele de comitere a faptelor constând în folosirea de înscrisuri falsificate, conceperea de scheme infracționale elaborate și, mai mult, modul în care produsul infracțional a fost folosit pentru asigurarea unui stil luxos de viață, în disprețul investitorilor, relevă, de asemenea, un grad de pericol social ridicat”.

Judecătoarea Elena Barbu a arătat că se impune arestarea preventivă a inculpaților din dosar, mai puțin în cazul Laurei Vicol, a lui Nicolae Cristian Poștoacă și Florin Alexandru Poștoacă, pentru care a considerat că e potrivit arestul la domiciliu.

Despre ultimii doi, judecătoarea a considerat că fac parte din al doilea palier infracțional și nu sunt la fel de implicați în schemă. În cazul Laurei Vicol, magistratul a indicat aspecte personale.

„Starea de sănătate a inculpatei care suferă de anumite afecțiuni medicale la care au făcut referire avocații acesteia în susținerea contestației, precum și situația familială deosebită generată de privarea de libertate a ambilor soți, în condițiile în care aceștia au doi copii minori, relevă faptul că măsura arestului la domiciliu cu obligații este suficientă pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal”, a motivat judecătoarea Barbu.

Fiind un complet de trei judecători, opinia magistratului Elenei Barbu nu a mai contat în ecuația deciziei finale.

Inculpații din dosarul Nordis au ieșit din arest pe 14 februarie, în prezent fiind cercetați, cu excepția Laurei Vicol, sub control judiciar.

Cine este judecătorul Udroiu

Mihail Udroiu s-a născut la Bumbești-Jiu în 1977. Licențiat în drept la Facultatea de Drept a Universității București, acesta și-a început cariera ca judecător stagiar la Babadag.

A fost, apoi, procuror la mai multe parchete (de pe lângă Judecătoria Sector 6, Tribunalul București sau Curtea de Apel București), apoi judecător la Tribunalul București și Tribunalul Bihor.

Între iulie 2013 și noiembrie 2014 a fost consilierul Alinei Bica, pe atunci procuror-șef al DIICOT. Alina Bica a fost condamnată definitiv pentru favorizarea infractorului Ovidiu Tender și a fugit în Italia. Laura Vicol a fost avocată a Alinei Bica.

Din 2015 în 2013, Udroiu a fost judecător la Curtea de Apel Oradea, pentru a ajunge, din octombrie 2023, la Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ).

Cazul Nordis

Pe 7 octombrie 2024, Recorder a publicat o investigație intitulată „Schema Nordis: Mașinăria de făcut bani a celui mai puternic clan politico-imobiliar”.

Jurnaliștii au arătat că, deși în firma controlată de afaceristul Vladimir Ciorbă, soțul deputatei PSD Laura Vicol-Ciorbă, au intrat milioane de euro, majoritatea investițiilor promise nu au fost realizate. Iar în singura clădire ridicată, un hotel din Mamaia, existau „indicii solide” că apartamentele au fost vândute de mai multe ori, către mai multe persoane.

Pe 10 octombrie, Laura Vicol a demisionat din PSD , a scris HotNews, la trei zile după ce și-a dat demisia și de la șefia comisiei juridice a Camerei Deputaților.

Pe 18 noiembrie, G4Media a arătat cum candidatul la prezidențiale Marcel Ciolacu și alți lideri PSD au zburat cu un avion privat închiriat de la același grup Nordis, împreună cu soții Vicol-Ciorbă.

Pe 3 februarie, DIICOT a descins la 70 de adrese în dosarul Nordis, pentru constituirea unui grup infracțional organizat, înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, delapidare, evaziune fiscală și spălare de bani. La finalul audierilor, procurorii au reținut 11 persoane, printre care și Laura Vicol, a informat HotNews .

Aceștia au fost apoi arestați preventiv de Curtea de Apel București, iar PRO TV a arătat că arestarea preventivă a Laurei Vicol era „absolut necesară”.

Distribuie Distribuie Comentarii