Într-o zi caldă de iulie în capitala Rusiei, cupluri tinere se plimbă de mână de-a lungul râului Moskva, în timp ce bărcile de agrement plutesc leneș în aval, iar turnurile Kremlinului se văd ieșind din spatele vârfurilor copacilor.

În lunile idilice de vară ale Moscovei, jurnaliștii Reuters au intervievat patru tineri ruși care locuiesc acolo pentru a afla cum s-au schimbat viețile lor de la începutul a ceea ce Kremlinul numește „operațiune militară specială” în Ucraina.

Toți patru s-au născut la începutul mileniului, când președintele Vladimir Putin a urcat la putere și nu au cunoscut altă Rusie decât cea pe care o controlează.

Unii au vorbit despre planuri de studii date peste cap și locuri de muncă care nu s-a mai concretizat, alții, despre teama de un viitor necunoscut și imprevizibil. Dar niciunul dintre cei patru nu a spus că ar putea face multe pentru a influența direcția Rusiei.

În schimb, așa cum a spus un tânăr, nu era nimic de făcut decât să se adapteze la o nouă realitate și să „continue”.

„Simt că e nevoie de mine aici”

Sabina, 23 de ani, născută la Moscova din ascendență abhază, a studiat jurnalismul de date la Școala Superioară de Economie din Moscova.

„Înainte de 2022 am avut gânduri că aș putea merge undeva să studiez, să mă înscriu la o universitate (în străinătate). Am vrut să mă înscriu la o universitate din Finlanda, dar am continuat să amân acest moment, deși mi-am dorit atât de mult. Acum se pare că nu ar trebui să mai merg nicăieri. Nu fără familia mea, cel puțin. Pentru că, OK, s-ar putea să plec, dar cine știe ce urmează. Li s-ar putea întâmpla ceva dacă nu pleacă din țară cu mine. Se pare că acum avem de făcut o alegere: pe ce parte a graniței rămânem. Ești fie pe o parte, fie pe cealaltă. Și este o alegere finală”, spune tânăra.

Maxim Lukyanenko, 20 de ani, student din Krasnodar, în sudul Rusiei, studiază limbi străine și comunicare interculturală la Școala Superioară de Economie și este fondator al „White Raven”, o organizație patriotică pro-militară.

„Sunt optimist, iar pentru mine este o oportunitate de a învăța ceva nou. Europa s-a închis (pentru noi), să ne îndreptăm ochii spre Asia. Sunt o mulțime de lucruri grozave acolo. Plănuiesc să fac un master în China... Cred că sunt oameni foarte interesanți, o națiune interesantă. În general, Rusia trebuie să întărească legăturile cu China. Sunt oameni de top, putem să învățăm multe de la ei”, explică Maxim.

Konstantin Konkov, 23 de ani, a studiat biologia la Universitatea de Stat din Moscova, iar anul trecut a ales să candideze ca independent pentru consiliul municipal al Moscovei.

„Sunt în mare parte în activismul public, în cea mai mare parte politică și ecologie... Am pus bazele curățării cartierului unde locuiesc. Ajutăm adăposturile de animale. Colectăm ajutoare pentru refugiați.

Desigur, a studia în străinătate pentru a dobândi niște cunoștințe și apoi a le pune în practică aici este o idee destul de tentantă. Dar momentan simt că e nevoie de mine aici. Și de când am fost ales consilier municipal, pentru următorii cinci ani plănuiesc să rămân aici, în raionul meu, ajutând oamenii cât mai mult”, spune Konstantin.

„Din februarie anul trecut, o mulțime de oameni pe care îi cunosc, activiști și alții, au părăsit Rusia. Are un impact asupra campaniilor noastre și asupra calității comunicării. Gândiți-vă doar: cei mai activi oameni, oameni cărora le pasă de ceea ce se întâmplă în țară, au fost scoși din țară. Foarte puțini au rămas. În această situație, desfășurarea oricăror campanii, publice sau politice, este foarte dificilă. Dar continuăm”, mai adaugă tânărul.

„Prietenii mei sunt aici, familia mea este aici”

Ivan Sokolov, 25 de ani, a studiat economia la Moscova și acum lucrează ca analist de date, a plecat pentru scurt timp din Rusia în Kazahstan, dar ulterior s-a întors la Moscova.

Fiind întrebat despre prima lui reacție la mobilizarea din Rusia, acesta mărturisește că a fost șocat.

„Am fost într-o stare totală de șoc cel puțin o zi, absolut amorțit. Nu am înțeles ce este și de ce și cum să trăiesc cu ea.

Mobilizarea a fost anunțată, cred, marți, iar eu și prietenii mei am zburat duminică. Traseul a fost lung. La început am zburat la Astrakhan (în sudul Rusiei), apoi am făcut autostopul la Atyrau în Kazahstan. Ne-a luat două zile să trecem granița.

Planul meu de a-mi găsi un loc de muncă în străinătate a eșuat... Așa că a trebuit să trăiesc din economiile mele, cheltuind din ele treptat.

Acum văd că evoluțiile negative din geopolitică, de exemplu, nu au niciun impact asupra mea. Sunt complet cool în privința lor.

Prietenii mei sunt aici, familia mea este aici. M-am născut și am crescut în această țară. Nu pot schimba și repara totul în țară, așa că sunt forțat să mă împac cu asta , să mă obișnuiesc și să merg înainte”, încheie tânărul.