Pe 21 mai 1982, Constantin Dăscălescu era numit prim-ministru de Nicolae Ceaușescu, cea mai înaltă funcție ce putea fi ocupată în comunism. După exact o lună și după monitorizări riguroase, CIA făcea un raport foarte interesant despre Dăscălescu.

Constantin Dăscălescu a fost premier până la Revoluția din decembrie 1989 FOTO arhiva Adevărul

Iar raportul oficialilor americani a fost declasificat. După cum se precizează în raportul întocmit de către ofițerii CIA pe 21 iunie 1982, „deși are o lipsă acută de cunoștințe economice, Dăscălescu este foarte apreciat ca administrator de Nicolae Ceaușescu. A fost numit prim-ministru într-o perioadă de schimbări, o perioadă în care România are probleme economice mari și acute. Dăscălescu are reputația unui om foarte dur și nu știe engleză”.

Constantin Dăscălescu fusee numit în funcția de prim-ministru în locul lui Ilie Verdeț, care nu reușise reformarea economiei într-o perioadă foarte delicată.

Tot în raportul CIA se mai preciza faptul că Dăscălescu era ”un membru foarte loial al Partidului Comunist Român, iar în ultimii ani a devenit unul dintre cei mai puternici oameni din partid. A avansat rapid în carieră în ultimii ani. Înainte de a fi prim-ministru, Dăscălescu a deținut funcția de președinte al Consiliului Organizării economico-sociale, colaborând direct cu Elena Ceaușescu”.

Iar Constantin Dăscălescu a fost prim-ministru până la Revoluția din decembrie 1989.

Și-a început cariera politică în 1945, direct din fabrica în care lucra ca strungar în fier, urcând pas cu pas în ierarhia PCR .

Iată ce scria Dumitru Popescu „Dumnezeu“ despre Dăscălescu în ”Cronis autodevorându-se”: „Nu avea trăsăturile generaţiei proletare edulcorate, de după Dej, şi însuşi Ceauşescu l-a ţinut mult timp în rezervă, la judeţ, conştient că poate strica imaginea regimului său, pe care-l voia şlefuit, emancipat, suficient de evoluat să facă faţă deschiderii spre Vest. Dăscălescu rămăsese un troglodit. Dispreţuia «de plano» cultura, manierele şi orice rigori morale în politică. În judeţul lui se bătuse orbeşte pentru investiţii, nu atât ca să ofere populaţiei altă viaţă, cât pentru a-şi orna propriul curriculum vitae cu mari ctitorii, pregătindu-şi trambulina de lansare spre centru. Elena Ceauşescu, marea nostalgică a mâinilor de fier proletare de altădată, l-a determinat pe Nicolae Ceauşescu să-l aducă în Centrală, pentru început ca secretar cu agricultura, funcţie necunoscută până atunci, şi apoi ca numărul doi al Partidului, secretar organizatoric“.

După 1990, Constantin Dăscălescu a petrecut cinci ani în închisoare, fiind eliberat din motive medicale. A murit pe 17 mai 2003 la Spitalul Floreasca din Capitală.