Kommersant notează că mai multe canale online au transmis că sistemul de supraveghere video al capitalei, Moscova, a fost folosit de autorități pentru căutarea protestatarilor. Însă, punctează ziarul, rămâne sub semnul întrebării măsura în care aceste cazuri reflectă regularitatea și succesul unei astfel de practici.

Departamentul de Tehnologia Informației din Moscova (DIT, responsabil de funcționarea sistemului de supraveghere video și recunoaștere facială din oraș) nu a răspuns la întrebările Kommersant. La fel, nici Ministerul de Interne. Iar sursele intervievate de Kommersant susțin că nu au cunoștință încă dacă sistemul de recunoaștere facială e sau nu folosit în sensul respectiv.

Cert este, precizează Kommersant, că, la prima vedere, există posibilități tehnice pentru recurgerea la un asemenea instrument.

În ultimii ani, Rusia s-a clasat constant pe primul loc în lume atât în ​​ceea ce privește ritmul de creștere a numărului de camere de supraveghere video stradală, cât și în ceea ce privește numărul total al acestora.

Potrivit TelecomDaily, la sfârșitul anului 2021, numărul acestora lor era de 18 milioane bucăți, însă doar 1,12 milioane de bucăți sunt conectate în „cloud”, asta însemnând că fluxul video este transmis către serverele centrelor de date și poate fi analizat. Restul sunt folosite ca parte a sistemelor locale de supraveghere video. În 2022, conform prognozei agenției, numărul de camere din țară va crește la 21 de milioane de unități.

Interlocutorii Kommersant, apropiați guvernului, subliniază că un număr mare de camere CCTV din orașe nu dau încă semne că sunt folosite pentru recunoașterea facială.

Un interlocutor al Kommersant dintr-o companie specializată spune că aproape în fiecare mare oraș rusesc funcționează, într-un fel sau altul, un sistem de recunoaștere facială, dar că nu acoperă întregul oraș, ci părți din el. Potrivit interlocutorilor Kommerant, un sistem cuprinzător de recunoaștere facială care să acopere întregul oraș există doar la Moscova.

Autoritățile de la Moscova au anunțat oficial lansarea sistemului de recunoaștere facială în septembrie 2017. Deja la acea vreme, potrivit primăriei, 160.000 de camere (acum, conform datelor oficiale, sunt 213.000) acopereau „95% din intrările clădirilor de locuit”, din Moscova. În septembrie 2021, șeful DIT, Eduard Lîsenko, a propus lansarea unui sistem de recunoaștere a feței în școlile metropolitane (ulterior, autoritățile de la Moscova au abandonat ideea), iar în ianuarie 2022, Kommersant a descoperit o licitație pentru implementarea sistemelor de securitate cu recunoaștere a feței în spațiile care aparțin organizației de stat „Jiliscinik”.

Autoritățile de la Moscova au subliniat în mod repetat că sistemul de recunoaștere facială este necesar în primul rând pentru a asigura legea și ordinea și pentru a ajuta agențiile de aplicare a legii să îi rețină pe cetățenii căutați. Potrivit site-ului DIT, în 2021 au fost soluționate peste 7.000 de infracțiuni, datorită camerelor. În 2020, în perioada pandemiei de Covid, autoritățile capitalei le-au folosit pentru a urmări mișcările locuitorilor care încălcau regimul de izolare.

După cum a explicat pentru Kommersant o sursă din piața IT, software-ul biometric poate recunoaște simultan un număr semnificativ de fețe capturate de cameră, eficiența depinzând însă de calitatea imaginii obținute și existența a suficiente „trăsături biometrice unice” pentru recunoaștere. Potrivit sursei, prin stabilirea unor filtre speciale, soluțiile informatice fac posibilă identificarea, de exemplu, a bărbaților cu vârsta cuprinsă între 20 și 45 de ani.

O sursă Kommersant familiarizată cu nuanțele tehnice și juridice ale sistemelor de supraveghere video urbană susține că astăzi nu există registre cu setul de date necesare pentru căutarea prin sistemele de recunoaștere facială din capitală a celor care s-ar sustrage mobilizării. „Pentru ca polițiștii să obțină acces autorizat la sistemul metropolitan de supraveghere video și să îl poată folosi pentru a găsi o persoană, este necesar ca această persoană să fie în baza de date a persoanelor căutate”, spune el. Totuși, adaugă interlocutorul, „deocamdată nimeni nu știe ce se va întâmpla mâine”.

O sursă Kommersant, familiarizată cu particularitățile organizării activității sistemului Safe City, consideră că este posibil doar teoretic, nu și practic să se organizeze o căutare în masă a celor ce ocolesc mobilizarea folosind camere de supraveghere video stradale și un sistem de recunoaștere a feței: „Pentru a găsi o anumită persoană, mai întâi ai nevoie de fotografia sa la rezoluție înaltă, cu referire la datele personale. În teorie, doar birourile militare de înregistrare și înrolare au fotografii ale depozitelor, dar acestea nu sunt în format digital, ci analogic. Cum pot birourile militare de înrolare să colecteze și să sistematizeze astfel de date?” Potrivit acestuia, căutarea folosind sisteme de recunoaștere facială este posibilă în cazuri izolate.

Dincolo de CCTV

Nu doar camerele din rețeaua CCTV provoacă temeri în rândul cetățenilor ruși, ci și rețelele sociale. Kommersant a remarcat faptul că unii bărbați au început să-și editeze conturile – în special, pe VKontakte. Iar temerile utilizatorilor sunt parțial justificate: în 2015, o membră a comisie de recrutare a orașului, Inna Sviatenko, le-a spus jurnaliștilor că „recruții pot fi căutați prin rețelele sociale”. Ea a menționat că în rețelele de socializare „poți urmări locația conscrisului, îl poți găsi și îi poți înmâna citația”. Aceasta admitea totuși că nu există reglementări cu privire la modul de a interacționa pe rețele sociale cu personele din grupul-țintă.

Dar există și alte modalități de a căuta oameni prin internet: de la chat-uri și chat-bot-uri, pe Telegram, până la forumuri specializate. Chaturile individuale au fost folosite în mod activ de către reprezentanții comunității hackerilor încă de la începutul ostilităților. După declararea mobilizării parțiale, pe canale specializate de Telegram a început să circule o bază de date cu presupușii recruți din primul val. Fișierul conținea informații despre peste 300.000 de persoane: numele complet, data nașterii, adresa, serie și numă pașaport. Experții au remarcat că baza este falsă și conține multe erori, dar în același timp are rolul de a „spori panica în rândul cetățenilor”. Cu toate acestea, creșterea numărului datelor de umplutură nu înseamnă că informațiile autentice au încetat să se răspândească pe darknet, ci doar că vânzătorii încă așteaptă recompense materiale pentru informații.

Serviciile inovatoare sunt un instrument de căutare mai sofisticat. Cele mai populare resurse sunt Ochiul lui Dumnezeu, cu peste 66 de milioane de utilizatori, și Căutat pe Internet, care se poziționează drept „companie analitică de prevenire și investigare a infracțiunilor împotriva entităților comerciale”. Aceste servicii pot fi folosite de agențiile guvernamentale. În cazul Ochiului lui Dumnezeu – „dacă completează o cerere semnată de către conducere”. Nici Căutat pe Internet nu ascunde faptul că cooperează atât cu entități de afaceri, cât și cu agențiile de aplicare a legii, ca parte a activităților de căutare.

Așot Hovhannisian, fondatorul serviciului DLBI de informații privind scurgerile de date și monitorizarea darknet-ului, consideră că „agențiile de aplicare a legii au suficiente resurse convenționale pentru a-i găsi pe toți cei de care au nevoie. Iar prima dintre aceste resurse este accesul absolut legal la toate bazele de date, sistemele de recunoaștere a feței și locația abonaților de telefonie mobilă”.

Operatorii mobili(zării)

Operatorii de telecomunicații mobile au acces la date despre locația abonaților lor, pe care le determină de la stațiile de bază, cu o precizie de 2-5 m. Dar aceste informații nu sunt disponibile publicului. Înainte, organele de drept puteau solicita astfel de informații de la operatori doar în baza unei hotărâri judecătorești. Totuși, în iulie 2021, au fost adoptate modificări la Legea federală „Cu privire la activitățile de investigare operațională” (144-FZ), care permit solicitarea de date privind locația abonatului ca parte a activităților de investigare operațională (ORM) în termen de 24 de ore de la începerea căutării. La vremea respectivă, legislatorii au dat asigurări că se are în vedere găsirea mai ușoară a persoanelor dispărute. Operatorii trebuie să furnizeze datele cerute în 24 de ore. În plus, operatorii și furnizorii de telefonie mobilă stochează tot traficul de internet al abonaților lor și informații despre apeluri, ca parte a implementării așa-numitei legi Iarovaia, semnată la 6 iulie 2016. La cerere, operatorii de telecomunicații trebuie să transmită aceste informații autorităților.

Potrivit surselor Kommersant, în timpul pandemiei autoritățile de la Moscova, coroborat cu monitorizarea video, au folosit datele operatorilor de telefonie mobilă pentru a controla regimul de autoizolare. Locația locuitorilor orașului aflați în carantină la domiciliu a fost urmărită cu ajutorul aplicației „Monitorizare socială”, pe care au fost nevoiți să o instaleze. Aplicația accesa datele GPS ale utilizatorului, urmărind astfel mișcările acestuia,asta dincolo de periodicele selfie-uri pe care oamenii trebuiau să și le facă acasă.

Acum, operatorii de telecomunicații folosesc informații privind geolocalizarea inclusiv pentru a căuta persoanele dispărute. În 2019, MegaFon, împreună cu unitatea de căutări, Liza Alert, a organizat un serviciu automat de SMS-uri pentru potențialii martori ai incidentelor, martori care, conform geodatelor, nu se aflaeră departe de persoana dispărută. În același an, VîmpelCom a lansat aplicația Centrul de căutare, care permite monitorizarea deplasărilor copiilor și vârstnicilor din oraș. Aplicația urmărește deplasarea unei persoane și are un buton de răspuns în caz de urgență, pentru un semnal de ajutor.

Nu toate persoanele obligate pentru serviciul militar vin la birourile militare de înregistrare și înrolare din proprie inițiativă – fie pentru că nu vor, fie pentru cu nu au primit citația la noua adresă, fie că nu le-au fost reactualizate datele de contact. Și, cum comisariatele militare nu au atribuții în căutarea cetățenilor, această treabă îi revine poliției, explică avocatul Egor Redin, de la firma „Poziția dreptului”. Cum se procedează? Explică același avocat: Un angajat al biroului militar de înregistrare și înrolare trimite poliției informații despre cetățenii care trebuie găsiți. După aceea, poliția poate trimite cereri către Serviciul Federal de Taxe și FIU, poate contacta angajatorii, poate merge la domiciliu, poate interoga vecinii.

Operatorii de telefonie mobilă, rețelele sociale, serviciile de livrare de alimente și alte organizații sunt obligate să răspundă solicitărilor oficiale din partea agențiilor de aplicare a legii, deci și a poliției.

Cardul și contul bancar

Mobilizarea parțială a provocat și retragerea de fonduri din conturile bancare, fapt remarcat de Asociația Băncilor din Rusia. Pe de altă parte, un interlocutor Kommersant din domeniul financiar notează că rușii care se încadrează în criteriile mobilizării se tem că pot fi urmăriți prin intermediul plăților.

Potrivit părții 5 a art. 26 din legea băncilor, certificatele privind tranzacțiile, conturile și depozitele persoanelor fizice sunt emise de instituțiile de credit numai pe baza unei hotărâri judecătorești, la care pot avea acces și autorități precum Ministerul de Interne sau FSB).