În contextul în care se așteaptă ca avioanele de luptă F-16 să fie furnizate Ucrainei în lunile următoare, opiniile privind utilitatea acestora variază de la un schimbător al jocului în războiul împotriva Rusiei la o risipă totală de resurse. Însă ar putea exista o modalitate în care livrarea acestor avioane ar putea dăuna Rusiei, chiar dacă acestea nu ar doborî niciodată o rachetă, un avion de luptă sau un elicopter. Ele vor costa forțele aerospațiale rusești durată de viață prețioasă ale flotei sale aeriene, scrie Michael Bohnert, inginer la institutul de cercetare Rand, într-un articol publicat în „Defense News”.

Forțele Aerospațiale Ruse (VKS) dețineau aproximativ 900 de avioane tactice înainte de a invada Ucraina, printre care avioane de luptă, de atac și bombardiere; dintre acestea, a pierdut între 84 și 130 – fie pentru că au fost distruse de apărarea antiaeriană sau de alte avioane de luptă, fie pentru că s-au prăbușit. Totuși, acestea există și un alt gen de pierderi – cele provocate de suprasolicitarea acestor avioane și costurile de uzură care se acumulează.

Într-un război prelungit, în care o forță încearcă să o epuizeze pe cealaltă, ceea ce contează este longevitatea totală a forței militare.

Potrivit calculelor lui Bohnert, orele de zbor extra au costat Rusia între 27 și 57 de avioane suplimentare.

Aeronavele au o durată limitată de viață, fiind proiectate să efectueze un anumit număr de ore de zbor, care sunt împărțite aproximativ egal în timp și intercalate cu întreținere și inspecție periodică. De pildă, dacă o aeronavă este proiectată pentru 3 000 de ore de zbor, cu o utilizare preconizată de 30 de ani, aeronava va zbura aproximativ 100 de ore pe an. pe de altă parte, gradul de uzură a avionului dictează tot felul de planificări, de la achiziția de combustibil la întreținerea la sol și pregătirea piloților.

Pierderile imputate înseamnă că rușii au consumat din durata de viață preconizată a aeronavelor lor mai repede decât se anticipa. Pentru a compensa, vor trebui să achiziționeze mai multe avioane, să sporească întreținerea, să reducă operațiunile sau să accepte o forță mai mică - sau o combinație a acestora.

VKS se află încă în procesul de tranziție de la avioanele din epoca sovietică (2.000 și 3.500 de ore de zbor) la platforme mai moderne (pot ajunge și la 6.000 de ore de zbor) și se estimează că între 18 și 36 dintre aceste avioane tactice mai noi se alătură flotei în fiecare an. Aproape jumătate din capacitatea aeriană este formată din avioane modernizate din epoca sovietică.

Deși mai multe avioane cum ar fi modelele MiG-31 au fost modernizate pentru a-și prelungi durata de viață, multe dintre cele mai vechi (Su-24, Su-25, Su-27, MiG-29) ar mai putea avea, în cel mai bun caz, între 500 și 1.000 de ore rămase.

În primele câteva luni ale războiului, VKS a efectuat până la 150-300 de misiuni pe zi – prin contrast cu o rată de aproximativ 60 pe zi pe timp de pace.

Această utilizare suplimentară ar fi echivalentă cu pierderea a aproximativ 34 de aeronave de la începutul invaziei. Dar acest calcul are în vedere doar pierderile în raport cu durata de viață a aeronavelor mai noi.

Totuși, compoziția exactă a capacității forțelor aerospațiale ruse, precum și vârsta exactă și gradul de uzură a aeronavelor sale nu sunt cunoscute cu exactitate. Mai mult, o parte dintre avioane tactice nici nu operează în Ucraina; acestea fie hărțuiesc avioanele NATO, fie sunt folosite pentru antrenament, comentează Bohnert.

Rata pierderilor

Asta ar putea însemna pierderi totale reale apropiate de 187 de aeronave și, extrapolând, VKS va continua să piardă între 30 și 60 de aparate de zbor pe an fie ca urmare a luptelor sau a accidentelor, fie în termeni de pierderi imputate.

Există câteva modalități prin care rușii ar putea atenua aceste pierderi: inspecții mai frecvente și mai detaliate; creșterea întreținerii; modificarea profilurilor de zbor și a modului de rotație a aeronavelor; și reducerea orelor de antrenament. Toate acestea ar putea reduce pierderile imputate la aproximativ 34 de aeronave. Dar aceste acțiuni sunt costisitoare în ceea ce privește resursa umană, timpul și resursele - toate acestea fiind probabil deja strâmtorate.

Până în vara anului 2024, pierderile în luptă și acumularea de uzură ar putea plasa VKS la sub 75% din forța sa de dinainte de război. Pentru a compensa acest lucru, VKS va trebui fie să crească producția, fie să reducă utilizarea sau structura forțelor pentru următorii 30 de ani.

Totuși, VKS s-ar putea confrunta în curând cu o amenințare ucraineană foarte diferită: avioane de luptă F-16, mai multă apărare aerienă și rachete de croazieră.

Pe măsură ce VKS dedică o parte mai mare din forța sa în scădere pentru a le contracara, îi vor rămâne mai puține avioane pentru a sprijini operațiunile terestre rusești. Avioanele de luptă vor fi, totodată, mai puțin capabile, ca urmare a doi ani de utilizare excesivă. Asta ar fi valabil chiar dacă F-16-urile ucrainene nu ar reuși să aibă măcar o lovitură aer-aer reușită, or, avioane și apărare modernă cel mai probabil vor face mai mult decât atât, conchide Michael Bohnert, inginer la institutul de cercetare Rand, într-un articol publicat în „Defense News”.