Și în perioada comunistă preoții de orice cult aveau păcatele lor: fie că erau călugări-amanți, fie că abuzau psihic sau fizic de enoriașe, erau homosexuali sau pedofili, însă Securitatea instrumenta toate aceste cazuri pentru a-i recruta sau a-i șantaja pe trimișii Domnului.

Biserica Ortodoxă Română este zguduită în prezent de mai multe scandaluri. Un mare duhovnic, preotul Visarion Alexa, a fost acuzat că a abuzat fizic de enoriașe, iar „călugărul-amant“ Cristi Călin a trimis o scrisoare Patriarhiei Române în care diaconi, preoți și episcopi sunt acuzați că au relații homosexuale. Pe de altă parte, Biserica Catolică a recunoscut faptul că mai mulți preoți au făcut victime în rândul copiilor.

Cercetătorii Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) spun că derapaje ale preoților existau și în perioada comunistă, însă nu erau făcute publice ca acum, ci Securitatea le exploata în interesul ei, pentru recrutare sau șantaj. Istoricul Mădălin Hodor, care a studiat sute de dosare, spune că Biserica se confrunta cu aceleași probleme și în perioada comunistă.

„Noi avem impresia că aceste fapte au legătură cu contextul actual în care trăim, că preoții se uită la filme și apoi pun mâna pe enoriașe sau pe copii. Nu este adevărat. Nu țin de regimul politic, ci de Biserică“, spune el.

Spre exemplu, un înalt ierarh al Bisericii Catolice, a cărui identitate va rămâne secretă întrucât CNSAS interzice publicarea informațiilor care țin de viața privată a persoanei, a fost prins în comunism că are relații sexuale cu minori.

„Preotul a fost șantajat și a devenit informator și agent de influență, fiind promovat în ierarhia Bisericii Catolice. Nu a ajuns până în vârf, dar într-o funcție destul de înaltă“, dezvăluie cercetătorul. Cazul a fost mușamalizat, iar victimele au fost obligate să tacă.

În concluzie, Securitatea documenta cazurile nu pentru a face ceva în favoarea victimelor sau pentru pedepsirea făptașilor sau curățarea Bisericii de astfel de indivizi, ci pentru a obține material compromițător și a șantaja.

„La fel se întâmpla și cu preoții ortodocși. Totul se făcea în funcție de interesele Securității. Dacă era util respectivul, îl mutau de colo-colo, unde se apuca din nou să facă același lucru. Diferența este că astăzi aflăm de astfel de derapaje, iar cei vinovați mai suportă niște sancțiuni legale. La vremea aceea, nu se punea problema de așa ceva. Când era vorba de interesele Securității, preoții pedofili sau homosexuali erau tolerați. La fel a fost și în cazul intelectualilor. Dacă aveai o poziție importantă, erai de interes pentru regim“, spune Mădălin Hodor.

Simplii oameni, castrați sau injectați cu hormoni

În schimb, în perioada comunistă, un om simplu, care era homosexual, era ridicat din casă sau de pe stradă de Miliție, băgat la închisoare și anchetat în baza celebrului articol 200 din Codul Penal. Mai mult decât atât, mulți erau injectați cu hormoni și în unele cazuri se ajungea la castrare chimică. Și lesbienele aveau cam aceeași soartă.

„Mulți români au fost internați în spitale de psihiatrie, întrucât homosexualitatea și lesbianismul erau considerate deviații care țin de probleme psihice și atât femeilor cât și bărbaților li se aplicau tratamente pentru a fi aduși pe calea normală, să devină heterosexuali“, spune cercetătorul CNSAS.

Când duhovnicul devine prădător sexual

În privința duhovnicilor, însă, lucrurile sunt mult mai sensibile, pentru că la ei ajung persoane vulnerabile, care au reale probleme și care nu au bani de psiholog.

„Preoții duhovnici, călugării, au o relație de putere cu enoriașii care sunt, în general, persoane vulnerabile, care merg la Biserică pentru că au probleme. În România, din păcate, oamenii nu au bani de psiholog și încearcă să-și rezolve problemele cu ajutorul Bisericii și aici dau de preoți care, profitând de puterea pe care o au asupra respectivilor, abuzează de ei. Unii abuzează psihic, alții și fizic. Așa apare genul de prădător sexual și tot aduce pradă în chilia sa“, explică Mădălin Hodor.

El spune că în dosarele marilor duhovnici ai României nu a găsit informații din care să reiasă faptul că aceștia ar fi săvârșit astfel de abuzuri, însă acest lucru nu înseamnă că ele nu au existat.

„Un astfel de abuz era un șoc greu de gestionat în acea perioadă. În prezent, lumea își știe cât de cât drepturile și ce e bine sau nu să faci. Atunci, unde să te duci să te plângi și dacă spuneai ceva cine te credea? Nu puteai să te duci să-l înregistrezi, că nu aveai tehnica necesară. Ce femeie se ducea la Miliție să facă plângere într-un regim de teroare? Sunt convins că au fost astfel de abuzuri și atunci, pentru că această problemă nu se naște din senin. Dacă găsim un caz public, în spatele lui sunt încă 100“, crede cercetătorul CNSAS.

Din păcate, spune el, Biserica nu se ocupă de astfel de preoți, ci îi sancționează doar atunci când apar în scandaluri. „Cred că este un număr mult mai mare de preoți cu probleme, iar Biserica nu pare să fie deranjată și nici nu vrea să se ocupe de subiect considerând că sunt cazuri izolate. Eu cred însă că, din moment ce tot se întâmplă, trebuie să aibă o legătură cu modul în care e administrată Biserica“.

Educația sexuală, subiect tabu

Biserica Ortodoxă Română refuză să se vorbească de educație sexuală la școală, dar nu vorbește despre educația sexuală nici măcar în ceea ce-i privește pe propriii preoți.

„Biserica noastră se opune orelor de educație la școală, pe motiv că sunt «împotriva valorilor creștine», deși cei de cinci ani au deja acces la filme pentru adulți. Pe de altă parte, trimișii lui Dumnezeu se plâng că rămân mame gravide la 13 ani. Eu consider că nu poți să interzici copiilor să învețe niște lucruri elementare despre sex și apoi să te plângi că rămân copilele gravide“, conchide Hodor.

„Sunt mari duhovnici care stau prin munți și Dumnezeu știe ce fac pe acolo“

Din punctul său de vedere, Biserica Ortodoxă Română ar trebui să creeze un ghid etic și să îi oblige pe duhovnici sa-l respecte.

„Problema este, în cazul preotului Visarion Alexa, că a abuzat de o persoană care îl căuta pentru a o ghida în viață, nu era vorba de o enoriașă care venise în biserică să aprindă lumânări. Dacă Biserica Catolică a recunoscut că are o problemă cu pedofilia, nu văd de ce Biserica Ortodoxă Română nu ar recunoaște că are o problemă, că nu suntem noi mai credincioși decât catolicii. Duhovnicii trebuie învățați ce fel de relații trebuie să aibă cu enoriașele. Toată zona este complet nereglementată. Sunt structuri cu mari duhovnici, mari călugări ai minții, care stau prin munți și Dumnezeu știe ce fac pe acolo. Noi nu aflăm decât cazurile care se petrec în marile orașe, de preoți care au nenorocul să mai dea peste o femeie care știe ce este voie și ce nu este voie să se facă la o spovedanie. Cine știe ce-o fi prin mănăstirile din munți, unde pe călugări nu-i controlează nimeni și nu sunt subiecte de Breaking News“, se întreabă Hodor.

El spune că mulți astfel de călugări, autointitulați duhovnici, nu au nici pregătire pentru viață și nici una intelectuală și fac mai mult rău celor care le trec pragul.

„Știu oameni cu probleme psihice care au intrat într-o psihoză și mai mare după ce au fost la astfel de duhovnici. Însă, la noi, tradiția și lipsa banilor îi fac pe oameni să se ducă la duhovnici și nu la psihologi“.

Preoții nu mai pot fi deconspirați din 2008

Poate părea ciudat, dar preoții sunt singurii cetățeni români care nu pot fi deconspirați de CNSAS, din 2008, după ce parlamentatul UNPR Eugen Nicolicea a introdus un amendament la lege care prevede că preoţii pot fi verificaţi de CNSAS, dar numai la solicitarea reprezentanților cultului religios de care aceștia aparțin.

De atunci, doar cultul adventist a cerut deconspirarea preoților și a făcut, în mod regulat, cereri la CNSAS. Alte solicitări i-au vizat pe episcopii greco-catolici Valeriu Traian Frenţiu, Iuliu Hossu, Alexandru Rusu, Ioan Bălan, Ioan Suciu, Vasile Aftenie şi Tit Liviu Chinezu, care au fost beatificați, în 2019. În schimb, Biserica Ortodoxă Română nu a făcut nicio solicitare să fie verificat vreun preot în tot acest timp.