În anul 1984, cu cinci ani înainte de Revoluția din 1989, Ceaușescu a fost la un pas de a pierde puterea. Este vorba despre un complot organizat de o mână de generali și activiști, se bănuiește, cu binecuvântarea URSS și la care a luat parte și fostul președinte al României, Ion Iliescu.

Nicolae Ceaușesc a fost la un pas de a fi răsturnat de la putere în 1984 FOTO Adevărul

Mai ales începând cu anul 1980, nemulțumirile față de regimul Nicolae Ceaușescu creșteau exponențial cu sărăcia dar și cu deciziile tot mai arbitrare, tiranice și ciudate ale ”Cabinetului 1 „ și ”Cabinetului 2„, așa cum era poreclicți Nicolae și Elena Ceaușescu. Evenimentele din anul 1989 au fost doar vârful aisbergului, picătura care făcuse de fapt paharul să dea pe dinafară. Nemulțumiți erau atât în rândul populației sărăcite dar și în rândul Partidului Comunist Român , inclusiv la nivel înalt, acolo unde grupurile de putere își disputau succesiunea la ”tronul„ României Comuniste. Și asta în condițiile în care Ceaușescu părea tot mai ramolit, mai bolnav. Și nu doar părea, fostul dictator suferea de un diabet scăpat de sub control dar și de cancer la prostată. Puțin cunoscut publicului larg este faptul că încă din 1984, cu cinci ani înainte de Revoluție, românii ar fi avut șansa să scape de Ceaușescu. Mai precis, a fost vorba de un complot organizat de oameni grei ai Partidului Comunist și care, se pare, ar fi avut și binecuvântarea dar și sprijinul Uniunii Sovietice.

Ceaușescu și-a pus în cap pe toată lumea, și populația, și pe tovarăși

Măsurile de austeritate impuse de regimul Ceaușesc populației erau din ce în ce mai apăsătoare pentru o populație tot mai săracă. Bancurile pe seama lui Ceaușescu se înmulțeau iar vocea disidenților de la Europa Liberă tot mai ascultată. ”Într-un apartament de două camere se înghesuiau, din nou, trei generații. Frigul, spațiul restrâns, întreruperile de curent, incapacitatea de a menține igiena adecvată, făcea climatul insuportabil”, preciza Lavinia Betea în ”Ceaușescu și epoca sa„. Nici în sânul partidului, Ceaușescu nu o ducea mai bine. Avea o camarilă de aplaudaci și ligăi de care se înconjurase. În rest apăreau tot mai multe voci, majoritatea pe la colțuri, care deja avansau ideea dacă nu cumva era mai bine ca rușii sau americanii să-i fi scăpat de Ceaușescu.

Ceaușescu, tot mai bolnav, avusese grijă să-și numească membrii familiei în funcții cheie, conferind puterea supremă soției sale, Elena Ceaușescu, cea care avea să-i urmeze și cea care ar fi fost însărcinată cu predarea puterii către Nicu Ceaușescu, într-un caz unic de comunism dinastic. Evident, toate aceste manevre ca și deciziile luate tot mai între patru ochi, au nemulțumit pe mulți oameni cu greutate din partid. Unii l-au contestat deschis, suportând consecințele de rigoare. Situația gravă din România era binecunoscută și SUA dar și de URSS. Americanii știau de problemele de sănătate ale lui Ceaușescu dar și de pregătirea luptei pentru putere și succesiune în cadrul PCR. La fel și rușii. În acest climat tot mai șubred pentru cuplul Ceaușeștilor a avut loc o conspirație aparte, care a fost la un pas să schimbe istoria României.

Întâlnirile de la generalul Ioniță

Acest complot a avut loc în anul 1984, dar nu se știe cu certitudine de când a fost programat și de când, propriu-zis, complotiștii au început să i-a legătura unul cu celălalt. Personajul central a fost generalul Ion Ioniță. Așa cum arată și specialistul Lavinia Betea, Ioniță a fost un om cu ”origini sănătoase„. Adică era născut într-o familie cu 13 copii, din Dâmbovița și a lucrat în tinerețe ca lăcătuș la CFR București Triaj. În 1944 a devenit activist comunist și susținător fervent al „revoluției socialiste„. Așa a ajuns în compania unor comuniști cunoscuți, precum Nicolae Ceaușescu, fiind răsplătit pentru zelul său. Fără stagiu militar făcut, Ioniță este încadrat în Direcția Superioară Politică a Armatei. A devenit un protejat al lui Ceaușescu și a urcat, cum numai în comunism era posibil, toate treptele ierarhiei militare, în numai șapte ani. Adică, devenise general. A condus Armata timp de 10 ani, apoi a devenit prim-vice-priministru al Guvernului fiind responsabil de sănătate, transporturi, ape, marină și aviație. Nu se știe de ce dar, Ioniță a fost trecut pe linie moartă, fiind pensionat la numai 58 de ani.

Este o decizie care l-a nemulțumit profund pe acest om credincios al lui Ceaușescu și l-a aruncat culmea, în tabăra cealaltă, a complotiștilor. Cel mai probabil s-a simțit nedreptățit și a fost atras într-un complot născut chiar în inima partidului. Din primăvara lui 1984, casa generalului Ioniță devenise loc conspirativ, unde se întâlneau activiști de partid și în general oameni grei ai PCR, deciși să scape de Ceaușescu. Evident fiecare cu nemulțumirea lui, dar cu un scop comun. Printre aceștia se numărau generalul Nicolae Militaru, comandorul Radu Nicolae, Virgil Măgueanu, lector la ”Ștefan Ghiorghiu”, generalul Ștefan Kostyal, generalul Hortopan și Ion Iliescu, prim secretar la Iași. Discuțiile de la aceste întâlniri pentru a fi evitate orice microfoane plantate prin casă, se făceau prin bilețele, pe care soția lui Ioniță le ardea ulterior. ”Primea acasă vizitatori cu care se înteținea prin bilețele, soției revenindu-i sarcina să le ardă, după mărturia ei. I-a numit printre aceștia pe generalul Nicolae Militaru,pe comandorul Radu Nicolae și pe Virgil Măgureanu, lector la Academia „Ștefan Ghiorghiu”. Uneori Ioniță pleca la întâlniri conspirative în afara Bucureștiului”, preciza Lavinia Betea în lucrarea deja menționată.

Ceaușescu trebuia dat jos printr-o acțiune energică în anul 1985

Se știu puține despre planul concret de acțiune al grupului de conspiratori. Cert este că totul ar fi început, de fapt din 1983, atunci când Iliescu intrase în contact cu generalul Militaru. ”Încă din 1983 ,Militaru intrase în contact cu Iliescu , după ce acesta l-a vizitat la spital pe Valter Roman. Apoi cu Virgil Măgureanu . Iliescu va confirma conspirația, amintind și de arestarea comandorului Radu Nicolae și de imprudența lui Militaru.”, adăuga Lavinia Betea în ”Ceaușescu și epoca sa”. Iliescu a dezvăluit ulterior și cum avea să se închege complotul. Generalii Ioniță și Militaru ar atras în această poveste ofițerii superiori alături de care lucraseră, Măgureanu pe ofițerii de la Securitatea și Interne, unii dintre ei foști sau actuali elevi, iar Iliescu s-ar fi ocupat de complotiștii din cercurile politice. Generalul Ștefan Kostyal, implicat deasemenea în complot, discutase și atrăsese în complot și pe generalul Hârtopan, comandant al unei divizii de tancuri. Acțiunea ar fi fost planificată pentru anul 1985, atunci când Ceaușescu avea planificată o vizită în Canada. Practic, Hârtopan trebuia să ocupe sediul Comitetului Central, iar ceilalți efectiv să pună mâna pe putere, înlăturând pe toți cei care mai rămăseseră fideli cuplului prezidențial și familiei lor. Se presupune că întregul complot a fost fie sprijinit, fie chiar comandat din URSS. Și asta în condițiile în care atât Militaru cât și Kostyal au fost la studii militare în URSS, aveau neveste rusoaice și pe deasupra, mai ales Militaru, un trecut de colaboraționism cu serviciile secrete sovietice. Totul venea în contextul în care, Ceaușescu se dovedise un element total refractar față de noua orientare politică sovietică.

Cine a trădat? Răzbunarea lui Ceaușescu

Complotul părea unul solid, cu mulți oameni grei din Armată, Securitate și partid implicați. Ba chiar și cu sprijin extern. Cum, nu se știe cu exactitate, dar Ceaușescu a aflat de complot. Unii bănuiesc că Militaru a trădat, speriat de ce s-ar putea întâmpla. ”Să fi fost Militaru, la un moment dat, mai aproape de Ceaușești decât de conspiratori?”, se întreabă și Lavinia Betea în lucrarea menționată. Și asta în condițiile în care Militaru solicita în 1983, o întâlnire personală cu Ceaușescu. Să fi așteptat atât de multe Ceaușescu pentru a fi sigur că prinde toți conspiratorii? Deocamdată nimeni nu are un răspuns. Cert este că dictatorul român a fost nevoit să acționeze cu diplomație, pentru a nu strica aparențele și așa fragile. Și în condițiile în care avea de-a face și cu oameni care aveau relații la Moscova. L-a ”agățat” prima dată pe Kostyal. Cu diferite condamnări de drept comun, inventate. A fost acuzat, de exemplu, că și-a modificat contorul pentru a ”fura curent„.

Mai apoi pentru că deținea valută. Kostyal a făcut doi ani și șase luni de închisoare. Nu toți aveau norocul de a avea legături atât de bune prin URSS încât să-și salveze viața după o istorie atât de complicată. Vasile Patilineț, un alt conspirator, fost apropiat al Ceaușeștilor și ambasador la Ankara a murit într-un misterios accident de mașină în 1986. Familia nu a avut voie să-i desigileze sicriul iar înmormântarea s-a făcut în secret. La rândul său, generalul Ion Ioniță a murit la numai câteva luni, din cauza unui cancer galopant de stomac, care ducea cu gândul la cancerul pulmonar al lui Dej după vizita la Moscova. Boala s-a produs, în mod misterios după ce a fost lovit în abdomen foarte puternic, în timpul unei călătorii cu autobuzul. Mijlocul de transport era atât de aglomerat că nu s-a putut stabili cine i-a aplicat lovitura. Ion Iliescu a fost exclus și marginalizat, iar generalul Militaru care a fost desconspirat ca agent GRU a fost doar plasat sub observație.