Mâncarea nu înseamnă doar combustibil pentru organism, este și plăcere pentru simțuri, spune nutriționistul Mihaela Bilic. Medicul a explicat cum ajung copiii să dezvolte aversiune pentru multe feluri de mâncare.

Copil mâncând. FOTO Shutterstock

Percepția gustului are loc în creier și este o combinație între stimulii primiți de la receptorii de gust și miros, spune Mihaela Bilic.

„Simțul gustativ apare în stadiul embrionar, însă numărul și diversitatea receptorilor variază de la o persoană la alta. Cu alte cuvinte, suntem cu toții diferiți când e vorba de gusturi. Lucrurile sunt mai complicate de atât, orice experiență gustativă are două componente: una anatomică, care înseamnă percepția celor patru gusturi de bază (acru, amar, dulce, sărat); una emoțională, care corespunde cuvintelor îmi place/nu-mi place”, a arătat cunoscutul medic pe Facebook.

„În afară de zahăr, nu suntem programați genetic să iubim un aliment”

Potrivit nutriționistului, când vine vorba despre a doua componentă, alimentul este asociat mental cu o anumită trăire sau experiență avută în timpul degustării.

„Gustul e în cap, nu în gură (....). În concluzie, nu contează gustul real al unui produs, contează ce proiecție facem noi asupra lui. În afară de zahăr, nu suntem programați genetic să iubim un aliment. Toate preferințele alimentare pe care le dezvoltăm în timp sunt rezultatul experiențelor gustative”, mai spune Mihaela Bilic .

Ce trebuie avut în vedere la diversificarea alimentației copiilor

Multe mame se întreabă de ce copiii lor nu vor să mânânce alimente pe care alți micuți de vârsta lor le acceptă. Răspunsul e legat de aspectul emoțional.

„Aspectul emoțional este important mai ales la diversificarea alimentației pentru copii . Dacă îi obligați să mănânce sau nu gătiți pe placul lor un anumit aliment, riscați ca ei să dezvolte aversiune pentru multe feluri de mâncare”, explică nutriționistul.

„Memoria e mai importantă decât papila”

Mihaela Bilic spune că participarea copiilor la activitățile din bucătărie este esențială pentru împrietenirea lor cu alimentele.

„Atmosfera din jurul mesei și felul în care ceilalți membri ai familiei apreciază un anumit produs îl va face pe copil să-l consume chiar dacă gustul este unul greu de acceptat. Cel mai bun exemplu este gustul amar, există copii care consumă cu plăcere salată de andive pentru simplu fapt că toată familia face asta. Gustul nu ține de aliment, ci de persoană! Indiferent de ADN-ul nostru anatomic, educația gustului se face în funcție de mediu și de contextul emoțional. Gustul se învață și se diversifică pe bază de experiențe alimentare plăcute. Memoria e mai importantă decât papila, când vine vorba de mâncare!”, încheie Mihaela Bilic.