NYT a obținut mărturia comandantului unei unități ucrainene de recunoaștere care a reușit să spargă poziții defensive ruse în regiunea sudică Herson.

Linia frontului descrisă de comandant se află la circa 100 km nord-est de orașul Herson și este un loc plin de pericole, după ce casele și pădurile au fost rărite de focurile de artilerie, astfel că luptătorii ucraineni abia găsesc pe unde să înainteze neobservați.

Forțele ucrainene au reușit să obțină unele câștiguri spectaculoase în cadrul contraofensivei din sudul Ucrainei, mulțumită atât artileriei consolidate, cât și grupurilor de recunoaștere având rolul de a penetra liniile inamice. Totuși, forțele invadatoare au reușit între timp să-și întărească apărarea cu noi soldați, îngreunând avansul ucrainean în regiune.

„Au mult mai mulți soldați decât noi, sunt 30 la unul. Au adus mulți soldați în regiunea Herson, extrem de mulți și totuși noi răzbim”, a spus comandantul unității, poreclit „Cecenul”. El se află în fruntea unui grup unit de luptători din Brigada a 129-a din cadrul Forțelor de Apărare Teritorială, iar misiunea lui este să găsească căi de înaintare pentru trupele ucrainene.

Unitatea lor specială anti-lunetiști a fost trimisă să ofere ajutor trupelor ucrainene care, după ce au recuperat mai multe localități în contraofensiva din septembrie, n-au mai putut avansa prea mult din pricina focurilor devastatoare de artilerie ale rușilor.

Fost gardă de corp, „Cecen” s-a născut în Ucraina, dar numele său de luptător este o referință la strămoșii săi caucazieni pe linie maternă. Printre cei din unitatea sa se numără foști soldați din Giorgia – din care o parte au luptat de partea coaliției NATO în Afganistan.

Cecen a dezvăluit că trupele ucrainene aflate pe linia de front într-un sat suferiseră mari pierderi de soldați și că focul de artilerie împiedica ambulanțele să preia răniții.

„Zilnic îi îngropam pe băieții noștri. Nicio casă nu a rămas în picioare. În sat ne ascundeam în pivnițe. Am reușim să supraviețuim în câteva rânduri după ce am fost loviți direct. Vă pot spune că a fost iadul pe pământ”, spune Cecen despre focurile trase de mortierele soldaților ruși aflați la câteva sute de metri depărtare.

Contraofensiva ucraineană stagna

Deși se vorbea de câteva săptămâni de un contraatac ucrainean în regiunea Herson, avansul dinspre nord în luna septembrie a fost întrerupt – rușii au dezlănțuit focuri de artilerie și atacuri aeriene asupra trupelor ucrainene aflate în așezările pe care tocmai le abandonaseră.

La sfârșitul lunii septembrie, unitatea lui Cecen a fost însărcinată să identifice și să scoată din joc unitățile inamice – lunetiști, observatorii de artilerie, operatorii de drone – care dirijau focul asupra pozițiilor ucrainene.

„Ne-am pus pe treabă, treptat am început să le zărim oamenii, să îi eliminăm unul câte unul cu mortiere, cu lunetiști. Mai întâi am terminat o aripă, apoi pe a doua”, povestește comandantul brigăzii de recunoaștere.

Succesul a venit la începutul lunii octombrie, atunci când echipa lui Cecen a reușit să se târască suficient de aproape încât să direcționeze focul ucrainean de artilerie asupra pozițiilor rusești, situate în tranșee săpate de-a lungul unei zone împădurite.

„Și-au dat seama că le putem vedea pozițiile. Când am început să bombardăm, și-au dat seama și au ordonat retragerea. Au luat-o la sănătoasa. Doar în acel moment am întors situația în favoarea noastră. În două sau trei zile am schimbat cursul evenimentelor. Le-am descoperit punctul slab”, spune Cecen, cu toate că recunoaște că au avut și ceva „noroc militar”, cum îl numește el.

Poziții aparent impenetrabile

„Poți vedea că la fiecare 10 metri aveau poziții de tragere după copaci. Aveau o apărare atât de densă, încât nici nu pot să o descriu. Fiecare vizuină trăgea, fiecare tufiș trăgea. Punctul de rupere a fost că am așteptat sub foc. Rușii au crezut că nu vom putea în viața lor să trecem pe aici. Spuneau că sunt de neînvins. Dar Dumnezeu a decis altfel".

Odată ce trupele rusești au început să se retragă, unitatea a pornit în urmărirea lor. "Tancurile lor au scăpat pe aici și până acum i-am urmărit", a declarat Cecen.

Rușii au pus atâtea mine către intrările spre pozițiile lor, încât au trebuit să meargă pe urmele lor de-a lungul drumului, mai degrabă decât la adăpostul copacilor.

"Acest drum era acoperit de noroi, ni se lipise de cizme", a spus el. „Acum este deja curățat de mașinile care trec peste el".

Și pe șosea erau amplasate mine, dar au reușit să se strecoare printre ele. "Erau atât de multe mine și noi nu aveam mijloace de deminare", a spus el.

Timp de două zile, au înaintat spre sud, trecând prin mai multe sate, și găsind moarte și distrugere la fiecare pas.

"Am fost gardă de corp, am văzut multe, dar nu am văzut niciodată așa ceva. Vaci moarte. O capră alerga după noi ca un câine și se ascundea cu noi", a povestit el. "Oamenii zăceau morți” , la fel și animalele. „Iar noi ne târâm. Dai peste cadavre, dar tu continui să te târăști".

Lăudând realizările unității sale, el nu a uitat de soldații ucraineni din prima linie.

„Adevărații eroi sunt băieții care au rezistat și au reușit să supraviețuiască. Suntem conștienți atunci când mergem înainte, că există puține șanse să ne întoarcem. Dar atunci când stai într-o tranșee, nu știi când se va termina. Nu știe cât timp trebuie să rămână acolo - asta este înfricoșător".

Unele dintre unitățile rusești au fost adversari demni, dând dovadă de o tactică bună, a spus el. "Parașutiștii luptă cu onestitate. Ei luptă bine", a spus el. De cealaltă parte, ucrainenii acționează cu mai multă libertate.

„Noi suntem mai nebuni, improvizăm mai mult, iar ei nu au asta - ei luptă după standarde, iar noi îi păcălim tot timpul”, spune mândru Cecen.

La un ceai într-un sat din apropierea liniei frontului, săptămâna trecută, cecenul a discutat despre următoarea operațiune cu ofițerii săi. El a repetat exercițiul de mers printr-o zonă minată și reacțiile în caz de atac.

Rușii puteau vedea totul, motiv pentru care au bombardat drumul mai devreme, le-a spus el, deprimând atmosfera.

„Va fi foarte periculos", i-a avertizat el.