În jurul ultimului teritoriu pierdut de armata ucraineană, Avdiivka, s-au dat bătălii grele, iar de multe ori existau informații că rușii sunt pe cale să fie înfrânți acolo.

În cele din urmă, Ucraina a anunțat că se retrage din zonă, semn că Avdiivka, oraș din regiunea Donețk, fusese pierdut, după doar o săptămână de luptă.

Dar cum a pierdut armata ucraineană orașul, după ce a păzit zona luni întregi.

Un articol Associated Press arată că zona a fost apărată de un batalion ucrainean a timp de luni întregi, fără pauză. Un alt batalion era în Avdiivka de aproape doi ani, epuizat, și fără înlocuitori. Muniția era pe terminate, iar rușii aveau zilnic zeci de atacuri aeriene, folosind "bombe plane" pentru a distruge chiar și pozițiile fortificate.

Soldații ruși veneau în valuri, arată AP. Mai întâi erau trimise grupe slab înarmate, pentru a forța apărătorii ucraineni să consume muniția, urmate de soldați bine antrenați. Uneori, existau ambuscade cu forțe speciale sau sabotori care ieșeau din tunele.

Pe măsură ce moralul scădea, un comandant de batalion ucrainean a dispărut în circumstanțe neclare, conform documentelor văzute de Associated Press. Unul dintre soldații aflat cu el a fost găsit mort. Comandantul și un alt soldat nu au mai fost văzuți de atunci.

Soldații ucraineni au evitat situația de la Mariupol

Într-o săptămână, Ucraina a pierdut Avdiivka , orașul pe care îl apăra de mult timp înainte de invazia Rusiei. Cu aproape toate căile de ieșire închise și cu un număr covârșitor de trupe ruse, ucrainenii au decis să se retragă și să evite aceeași soartă tragică pe care o avuseseră cei din portul Mariupol, unde mii de trupe fuseseră capturate sau ucise.

Associated Press a intervievat 10 soldați ucraineni pentru a reconstrui cele întâmplate în acea săptămână fatidică pentru armata Kievului, terminată cu cea mai mare înfrângere ucraineană din ultimul an.

"Nu eram atât de epuizați fizic, cât psihic, fiind legați de acel loc", a spus Viktor Biliak, un infanterist cu Brigada 110, care se afla în zonă din martie 2022. „Oamenii făceau glume întunecate că singurul mod de a ieși era să mori, să fii rănit sau să ajungi în închisoare”, a continuat acesta.

Unitatea sa se afla în extremitatea sudică a Avdiivka, într-o poziție bine fortificată numită Zenith, existentă pe linia frontului de la atacul Rusiei din 2014. De obicei, bărbații ar fi săpat fortificații, dar Biliak a spus că rușii trăgeau constant, ceea ce a împiedicat acest lucru.

Un soldat pe nume Oleh, sosit în mijlocul lunii octombrie cu Brigada 47, a spus că infanteria rusă era prost antrenată, purta uniforme noi și mergea în rânduri, fiind ușor de lat la țintă. Echipamentul ucrainean funcționa, iar stocurile de muniție erau suficiente pentru a riposta.

Ruşii erau ușor de luat prizonieri, unii dintre ei fiind în armată de doar o lună, conform documentelor pe care le dețineau, a mai spus soldatul.

Bombele rusești au câștigat bătălia

Dar, spre sfârșitul lunii noiembrie, în timpul unui asalt major rusesc, ucrainenii au realizat că ceva s-a schimbat: cerul s-a umplut de bombe plane, arme uriașe sovietice necalibrate, adaptate cu un sistem de orientare și bombe cu senzori de mișcare care puteau intra în clădiri și vâna personal.

Cu stocurile de muniție epuizate, ucrainenii au ripostat cu orice mai rămăsese în depozite. Pentru fiecare proiectil tras, rușii trăgeau opt sau nouă, au spus soldații.

"Când ai diferite tipuri de proiectile, ele au traiectorii diferite și trebuie să calculezi unde vor zbura, unde vor lovi. Era un haos", a spus Oleh.

Printre soldații ucraineni, ideea retragerii a prins rădăcini. Nu existau înlocuitori, nu mai era muniție și nicio schimbare în ordinele pe care le primeau.

Sute de forțe ucrainene s-au retras la combinatul de cocs din Avdiivka după repetate atacuri rusești, toamna trecută. Perimetrul de 10 kilometri înconjura un labirint întins de clădiri, scări, coșuri de fum, căi ferate și conducte aeriene. Proprietatea de formă aproape rectangulară, din epoca sovietică, era înconjurată de câmpuri deschise pe trei laturi și un cartier cu case de weekend pe cea de-a patra.

Odată cu începutul noului an, chiar și combinatul de cocs părea vulnerabil. Zeci de bombe plane începuseră să explodeze zilnic.

Oleh a spus că a numărat odată 74 de atacuri aeriene într-un singur schimb.

Oleksander, un comandant de companie din Brigada Prezidențială aflată în interiorul combinatului, a spus că efectul psihologic era teribil.

„Toată lumea este obișnuită cu artileria, dar bombele aeriene erau ceva nou și nu eram obișnuiți cu ele”, a spus el. „Puterea lor distructivă este mult mai mare. Efectul asupra psihicului era și mai mare.”

Brigăzile ucrainene au încercat să rotească soldații din pozițiile directe de primă linie după zile sau o săptămână, cel mai mult. Brigada 110 se lupta acolo din martie 2022, iar Batalionul 2 al Brigăzii Prezidențiale din martie 2023. Brigada 47 a sosit în mijlocul lui octombrie.

În timp ce oficialii de la Kiev se certau cu privire la întrebarea delicată a extinderii serviciului militar obligatoriu, soldații din est nu mai aveau arme și se simțeau ignorați.

Comandant ucrainen capturat sub privirile soldaților șocați

Forțele speciale ruse au început să apară, aparent de nicăieri, deschizând focul asupra ucrainenilor, după care dispăreau. Rușii au ieșit dintr-o canalizare, în spatele liniilor ucrainene, și au capturat un comandant înainte ca soldații șocați să reacționeze.

"Se aruncau mereu asupra combinatului, lăsând acolo mormane de cadavre. Munți de cadavre și grămezi de echipamente distruse", a spus Maxim, un soldat din Brigada Prezidențială. "Și de fiecare dată, luau aceeași rută, îi loveam și îi loveam și, în cele din urmă, ne mențineam poziția."

Dar rușii păreau să aibă o aprovizionare aparent nelimitată cu oameni și muniție și nu se temeau să o risipească . În mijlocul atacurilor aeriene neîncetate și a avansului infanteriei ruse, opțiunile ucrainenilor se îngustau odată cu fiecare drum pe care inamicul îl captura.

Sub presiunea constantă și lipsa de ajutor, au apărut discuții despre retragere, a spus Oleh. "Atacurile constante ne epuizau."

Brigada 3 de Asalt a ajuns la începutul celei de-a doua săptămâni a lunii februarie, cu ordine să meargă direct la combinat. Brigada formată din voluntari este cunoscută pentru victoriile obținute în ciuda șanselor mici. Până când luptătorii experimentați au ajuns la combinat, trupele ruse aproape închiseseră un clește larg în jurul acesteia.

La acea vreme, liniile defensive erau parțial distruse, iar inamicul părea să fie pretutindeni.

Pe 8 februarie, președintele ucrainean Volodimir Zelenski l-a demis pe șeful militar al Ucrainei, generalul Valerii Zalujnîi. A fost cea mai mare restructurare a forțelor armate de la începutul războiului.

În ziua următoare, în afara Avdiivka, ofițeri care luptau să salveze orașul s-au adunat într-un post de comandă la câțiva kilometri de combinat. A avut loc o discuție aprinsă, iar comandantul și doi soldați au plecat împreună cu o mașină, conform documentelor văzute de AP.

Ce s-a întâmplat apoi este neclar, într-un moment în care emoțiile erau la cote înalte și sabotorii ruși apăreau în spatele liniilor ucrainene.

Autoritățile nu cred că ofițerul dispărut avea informații clasificate sau echipament militar la el când a dispărut împreună cu ceilalți doi soldați. Unul dintre aceștia a fost găsit mort prim împușcare, în apropiere. Comandantul și celălalt soldat nu au mai fost văzuți de atunci.

S-a dat ordinul de retragere

Pe 15 februarie, Biliak a primit ordinul pentru o retragere nocturnă a Brigăzii 110 din poziția sa de pe flancul sudic al orașului Avdiivka. I s-a spus să se retragă în al patrulea grup. Primul grup a căzut imediat într-o ambuscadă.

Al doilea grup a fost, de asemenea, ambuscat și s-a întors. Răniți de schije, Biliak și ceilalți bărbați s-au împărțit în grupuri mai mici și s-au deplasat în întuneric. Stăteau la aceeași intersecție, la sud de Avdiivka, de aproape doi ani.

"Ar fi fost bucuroși dacă s-ar fi întâmplat mai devreme. Eram întotdeauna pregătiți să abandonăm totul și să fugim de acolo pentru că știam de mult timp că sfârșitul se apropie", a spus el.

A ieșit pe jos, cu un bandaj proaspăt pe față. Doar ochelarii de vedere pe timp de noapte i-au permis să găsească un traseu în siguranță, a spus el.

Au dat de un coșmar: oameni căzuți în cratere de bombe, cu picioarele rupte în timpul retragerii. Alții erau sfâșiați de schije și li s-a spus să aștepte o mașină care să-i evacueze.

Unul dintre soldați și-a sunat sora, iar familia sa a auzit cum el și alții au fost capturați de ruși . Cinci dintre ei au fost identificați ca morți de Brigada 110.

Brigada de Asalt 3 a primit ordinul de retragere la o zi după Brigada 110.

Cei din echipa de recunoaștere aeriană și-au strâns dronele și le-au pus în rucsacuri. Au distrus tot ceea ce nu putea fi luat pentru a ca echipamentul să nu fie capturat de ruși și s-au înghesuit în transportoare blindate ca sardinele, a spus Lipen, un operator de drone din brigadă.

Forțele ucrainene știau că rușii le ascultau convorbirile radio, așa că soldații comunicau față în față când era posibil. Până la ora 5 dimineața, combinatul care adăpostea mai mult de 1.000 de soldați ucraineni în ziua anterioară se redusese la doar câteva transportoare.

Pe 17 februarie, Rusia pretindea controlul asupra Avdiivka și a combinatului de cocs.

Militarii ucraineni au declarat că majoritatea celor care s-au retras din Avdiivka au scăpat în siguranță și că pierderile rusești au fost mult mai mari. Pe 29 februarie, noul șef militar al Ucrainei, general-colonel Oleksandr Sirskîi, a emis un comunicat subliniind importanța comandanților experimentați și hotărâți.

El a spus că inspecția trupelor din regiunea Donețk a arătat că unii comandanți „au făcut anumite calcule greșite în gestionarea situației și evaluarea inamicului, ceea ce a afectat direct stabilitatea apărării în anumite direcții”.