Cele mai multe dintre taberele de odinioară mai există în prezent doar în amintirea celor care, între timp, au devenit adulţi. Faimoasele tabere şcolare, care pe vremuri primeau zeci de mii de copii în vacanţă, s-au transformat în paragină. Totul este dezolant, iar dezinteresul statului se vede cu ochiul liber. Mai mult de jumătate din taberele statului au ajuns ruine, gata să se prăbuşească.

Curtea de Conturi a finalizat recent ”auditul performanţei cu privire la evoluţia şi situaţia patrimoniului taberelor şcolare în perioada 1990-2013”. Este singurul control de o asemenea avergură privind situaţia taberelor după Revoluţie. Concluziile auditului arată nepăsarea şi chiar reaua voinţă a autorităţilor care au administrat taberele după 1989.

În 1990, în România existau 207 tabere şcolare aflate în proprietatea statului şi în administrarea inspectoratelor şcolare judeţene. În 2013, din totalul de 147 de centre de agrement rămase în picioare, doar 65 mai funcţionau. Iar din cele aşa-zis ”funcţionale”, doar câteva mai primesc copii în vacanţă, celelalte nereuşind să obţină avizele de funcţionare din cauza condiţiilor precare.

Nepăsarea care distruge

România, ca semnatară a Convenţiei ONU privind drepturile copiilor, s-a angajat să transpună în practică prevederile documentului. Toate programele de guvernare în domeniul tineretului a avut ca direcţie de acţiune ”reabilitarea taberelor şcolare şi adaptarea lor la standardele UE”. Numai că strategiile au rămas doar pe hârtie. De mai bine de 15 ani, statul n-a mai investit un leu în taberele şcolare.

Raportul arată clar haosul din reţeaua taberelor şcolare şi nepăsarea de care au dat dovadă autorităţile. ”La nivelul MTS nu a fost elaborată şi aprobată o procedură de lucru formalizată care să stabilească modul concret, sarcinile, competenţele şi responsabilităţile specifice activităţii de repartizare a sumelor de la buget reprezentând finanţarea organizării şi funcţionării centrelor de agrement şi activităţilor educaţionale şi recreative desfăşurate în cadrul acestora”, precizează raportul.

Deşi legea obliga Autoritatea Naţională pentru Tineret (ANT) să vegheze ca taberele lăsate în administrarea autorităţilor locale să-şi păstreze destinaţia de centre de agrement pentru elevi, instituţia nu a făcut controale. ”ANT a motivat că această activitate nu este reglementată în actele normative referitoare la organizarea şi funcţionarea ministerului, fără a se avea în vedere faptul că aceasta este o obligaţie care rezultă explicit din textul actelor normative de transfer a  imobilelor din centrele de agrement către unităţile administraţiei locale”, se arată în auditul Curţii de Conturi. 

Taberele profitabile, date pe mâna clientelei politice

Perioada cea mai neagră pentru taberele şcolare a fost între 2003 şi 2004, în timpul guvernării Adrian Năstase, când cele mai bune centre au fost date pe mâna unor întreprinzători privaţi să le administreze. În fapt, firme cu numeroase conexiuni politice, care au distrus şi puţinul care mai era. Printre acestea se numără:

• Opogete Impex SRL (taberele Costineşti şi Sinaia) – asociat şi administrator Ciprian Duca, fiul primarului comunei Ceraşu (Prahova), Dumitru Duca, membru PSD cu influenţă în zonă.

• Alin Ambient SRL (taberele Pustnicu I şi Pustnicu II) – asociat Niculae Cismaru (PDL), fost director al Direcţiei Regionale de Drumuri şi Poduri Bucureşti, proprietar al Complexului Casa Pustnicu şi primar al oraşului Brăneşti.

• Sobis Solutions SRL (taberele Cisnădioara, Ocna Sibiului şi Păltiniş), specializată în soluţii software – director general Gheorghe Silvian Şorici, consilier local ales pe listele PDL în legislativul oraşului Cisnădie (Sibiu).

• Euroturism Serv SRL Bucureşti (taberele Dâmbu Morii şi Timişul de Jos) – asociat Remus Nedelcu, preşedintele Asociaţiei Naţionale a Patronatului Operatorilor de Taxi şi patronul companiei de taximetre Tess.

În acea perioadă, în fruntea ANT era Daciana Sârbu, soţia actualului premier Victor Ponta, iar Agenţia Naţională a Taberelor şi Turismului Şcolar (ANTTS), subordonată ANT, era condusă de Riana Nicolae, soţia senatorului PSD Şerban Nicolae, consilier de stat al preşedintelui în funcţie la acea vreme, Ion Iliescu.

La iniţiativa ANTTS, au fost încheiate 15 contracte de colaborare, având ca obiect ”reabilitarea/modernizarea, întreţinerea şi utilizarea bazelor materiale ale unor tabere şcolare”. Este vorba de taberele cele mai bune, aflate în zone turistice căutate, precum Constanţa, Valea Prahovei, Sibiu, Covasna şi Vâlcea.

Contracte ilegale, fără licitaţie

Potrivit Curţii de Conturi, încredinţarea taberelor s-a făcut ilegal. ”Atribuirea, încheierea şi derularea contractelor de colaborare s-au realizat fără respectarea principiilor de legalitate, economicitate şi eficienţă (...) Atribuirea contractelor  s-a realizat, în mod direct, fără aplicarea unor proceduri care să asigure selecţia celor mai avantajoase oferte şi fără respectarea prevederilor Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia potrivit cărora bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile”, precizează Curtea de Conturi.

În plus, contractele întocmite de ANTTS aveau numeroase ”scăpări”, care au permis ulterior firmelor care au preluat taberele să deturneze, în cele mai multe cazuri, toate veniturile realizate şi să nu respecte nici angajamentele asumate în privinţa investiţiilor. ”Principala cauză care a favorizat nerealizarea programelor investiţionale o reprezintă neincluderea în contractele de colaborare a unor penalităţi explicite pentru nerealizarea investiţiilor asumate. Pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiilor contractuale privind realizarea programului investiţional nu au fost prevăzute şi aplicate penalităţi”, susţin auditorii.

În 2006, noua conducere a ANT a constatat că înţelegerile cu firmele private sunt ilegale şi a dispus rezilierea contractelor. Demersul s-a dovedit a fi însă tot atât de păgubos pe cât a fost derularea contractelor. Statul a ajuns să plătească ”investitorilor” peste 3,5 milioane de lei (circa 800.000 de euro) pentru a recupera 12 din cele 15 centre de agrement. Trei contracte nu au putut fi desfiinţate nici până în prezent.

Primarul din Brăneşti ţine cu dinţii de taberele de la Pustnicu

Firma Alin Ambient SRL, aparţinând primarului din Brăneşti, Niculae Cismaru (foto) a încheiat cu ANTTS, în 2003, un contract de colaborare pentru ”modernizarea, întreţinerea şi utilizarea” taberelor Pustnicu I şi Pustnicu II, de lângă Brăneşti (Ilfov). Deşi potrivit clauzelor era obligată să achite la stat o parte din veniturile realizate, firma nu a făcut acest lucru.

Când ANT a vrut să rupă colaborarea, în 2007, Alin Ambient SRL a cerut Tribunalului Bucureşti ca în ipoteza anulării contractului să i se restituie pretinsele investiţii făcute pentru modernizarea celor două tabere, în valoare de circa 800.000 de lei. Două expertize contabile au ajuns la concluzii diferite privind nivelul investiţiilor.

Deşi au respins cererea de reziliere a contractului, judecătorii au obligat Direcţia de Tineret a Municipiului Bucureşti (DTMB) să plătească investiţiile, în condiţiile în care statul nu avea această obligaţie contractuală.

Judecătorii au făcut uitate, de asmenenea, creanţele în valoare de 188.000 de lei al firmei Alin Ambient către stat. La apelul făcut de DTMB, s-a ajuns la o înţelegere între părţi, care au renunţat fiecare la pretenţiile materiale, în plus, investitorul angajându-se să facă investiţii în următorii trei ani.

Potrivit Curţii de Conturi, dacă s-ar fi continuat judecarea apelului, DTMB ar fi putut obţine o sentinţă favorabilă din partea Curţii de Apel Bucureşti. Ulterior, în perioada 2009–2013, firma primarului din Brăneşti a dat iar ţeapă statului, nefăcând investiţiile angajate conform tranzacţiei judiciare.

Tabăra de la Păuleşti, vandalizată de ”investitor”

În 2004, firma Pora SRL a primit de la stat administrarea taberei Păuleşti (Prahova), deşi specializarea sa, ”tratarea şi eliminarea deşeurilor periculoase”, nu o recomanda pentru această activitate. Rezilierea contractului în instanţa a fost foarte costisitoare pentru Direcţia Judeţeană de Tineret (DJT) Prahova.

Instituţia a fost obligată la plata unor investiţii de 625.000 de lei, deşi în evidenţele contabile ale firmei această sumă era de şase ori mai mică (115.000 de lei). În 2012, când a preluat tabăra Păuleşti, DJT Prahova a constatat că ”investitorul” a vandalizat pur şi simplu centrul de agrement. ”Preluarea s-a realizat în baza procesului verbal nr. 1565/12.12.2012, din cuprinsul căruia reiese faptul că activele preluate sunt incomplete şi/sau degradate /deteriorate în proporţii de 50%, astfel că situaţia constatată cu ocazia preluării este semnificativ diferită de cea constatată prin expertiza efectuată în dosarul 9927/105/2006”, se arată în raportul Curţii de Conturi.

În 2006, DJT Prahova a dat în judecată şi firma Opogete Impex SRL, care administra tabăra Sinaia, precum şi o altă locaţie centrală din staţiune, pentru că nu a făcut investiţiile asumate şi nici nu a virat statului procentul de venituri convenit prin contracte. Acţiunea DJT Prahova nu a vizat însă şi atribuirea contractelor cu nerespectarea prevederilor Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic. În ambele dosare, judecătorii au respins acţiunile, stabilind că, de fapt, DJT Prahova este cea care nu şi-a fi îndeplinit obligaţiile contractuale.

Gabi Szabo: ”Pentru mine, taberele şcolare sunt o prioritate”

Actualul ministru al Tineretului şi Sportului, Gabi Szabo (foto), susţine că vrea să pună ordine în problema taberelor şcolare.
”Taberele şcolare sunt pentru mine o prioritate, pentru că există un potenţial uriaş de dezvoltare. Sunt convinsă că reţeaua de tabere a Ministerului Tineretului şi Sportului poate să devină un motor important de dezvoltare atât al ministerului, cât şi al turismului românesc per ansamblu”, a declarat, pentru ”Adevărul”, Gabi Szabo.

Ministrul susţine că a iniţiat un plan de promovare al taberelor gestionate de MTS. ”Am organizat pentru prima oară, după 10 ani, un “Târg Naţional de Tabere” între 16-18 mai în cadrul căruia au fost prezentate şi promovate ofertele complete ale centrelor de agrement aflate în subordinea MTS. În paralel, reprezentanţii ministerului din cadrul Direcţiilor Judeţene promovează oferta completă de tabere în rândul copiilor şi tinerilor. Am intensificat colaborarea cu Ministerul Educaţiei, sunt multe locuri în care putem şi trebuie să ne coordonăm activităţile”, a precizat oficialul. Printre măsurile pe care vrea să le ia se numără diversificarea ofertei actuale şi descentralizarea reţelei de tabere, care ar duce la o profesionalizare a serviciilor şi la creşterea nivelului de finanţare.

Referitor la raportul de audit, Gabi Szabo s-a ferit să vorbească despre jaful din ultimii 20 ani, rezumându-se să precizeze că auditul este util. ”Constatările Curţii de Conturi reprezintă o radiografie a taberelor şcolare şi ne-au ajutat să avem o privire de ansamblu asupra evoluţiei centrelor noastre de agrement în ultimii 24 de ani. Toate măsurile pe care le luăm acum au drept scop îmbunătăţirea managementului reţelei de tabere şi promovarea acestora în principal în rândul tinerilor”, a mai spus ministrul.

Taberele şcolare înainte de 1989

Înainte de 1989, elevii beneficiau de tabere de odihnă sau specializate pe discipline de învăţământ sau în diferite domenii ale ştiinţei, tehnicii, artei şi culturii, tabere de pregătire sportivă, cluburi de vacantă, excursii, expediţii şcolare etc. Pentru organizarea acestor activităţi, la nivelul fiecărui inspectorat şcolar judeţean funcţionau administraţii permanente ale taberelor şcolare, unităţi de învăţământ şi educaţie, cu personalitate juridică. La nivelul anului 1990, centrele de agrement  aveau o capacitate de cazare  de 53.900 locuri, de care au beneficiat aproximativ  324.000 de elevi.

Evaluare în bătaie de joc

Potrivit legislaţiei, activele fixe şi terenurilor aflate în patrimoniul taberelor şcolare trebuiau reevaluate o dată la trei ani, rezultatele urmând a fi înregistrate în contabilitate.
Din verificările Curţii de Conturi la patru direcţii judeţene pentru sport şi tineret – DJTS (Braşov, Buzău, Constanţa şi Vâlcea),  a rezultat că autorităţile au făcut inventarierea în bătaie de joc.

La DJST Braşov, ultima reevaluare a fost făcută tocmai în 2003. Aşa s-a ajuns ca anumite active să fie trecute în inventar cu valori ridicole: rezervor de apă pe structură metalică - 0,06 lei, grup sanitar exterior - 0,2 lei, castel apă pe structura metalică - 0,96 lei, instalaţie apă potabilă - 1,81 lei.

La DJST Buzău situaţia este aceeaşi. Astfel, fostul sediul al Direcţiei, din Buzău, în suprafaţă construită de 208 metri pătraţi, dart în folosinţă în 1988, are o valoare de inventar de 0 lei.

La Centrul de Agrement (CA) Arbănaşi, două cabane dormitor şi o magazie de alimente în suprafaţă construită de 166 metri pătraţi valoarează în acte doar 8 lei. La CA Poiana Pinului, un şopron/magazie în suprafaţă construită de 15 metri pătraţi are o valoare de inventar de un leu. Ultimele reevaluări în aceste locaţii au fost făcute în 1990.

Nici DJST Constanţa nu a mai reevaluat patrimuniul taberelor pe care le administrează. Astfel, construcţii aferente centrelor de agrement, respectiv depozitul de carburanţi din Centrul „New Paradise”, din Eforie Sud, figurează cu valoare de inventar „0”.

Material preluat  de pe adevarul.ro

Distribuie Distribuie Comentarii