Povestea drumurilor care traversau Munții Carpați a început acum două milenii. Primele căi de comunicație datează din vremea războaielor daco-romane. Cu timpul, au fost transformate în șosele moderne, iar în anii următori ar putea fi concurate de prima autostradă transcarpatică din România.

Cele mai cunoscute drumuri antice au avut inițial un scop militar, iar greul construcției lor a apăsat pe umerii armatelor romane și ale prizonierilor lor.

Una dintre rute începea de la orașul Orșova, antica Dierna de pe malul Dunării , traversa Carpații Occidentali, prin Porțile de Fier ale Transilvaniei (video), urcând apoi spre nordul Provinciei Dacia. A doua cale importantă lărgită de romani prin Carpați străbătea valea Oltului.

În Evul Mediu, odată cu dezvoltarea orașelor din Transilvania și țările Române noi drumuri comerciale au fost clădite prin strâmtorile greu accesibile ale Carpaților. Drumul Branului, drumul Prahovei, drumul Teleajenului și drumul Buzăului erau legăturile orașului Brașov cu Țara Românească.

Cele mai spectaculoase drumuri care traversează Carpații

În secolele următoare, rețeaua de drumuri transcarpatice s-a extins, odată cu creșterea schimburilor comerciale dintre regiunile istorice.

Din secolul al XVIII-lea datează „Via Carolina”, drumul de pe valea Oltului construit din ordinul habsburgilor între Oltenia și Transilvania, iar la sfârșitul secolului al XIX-lea a fost amenajat drumul prin Defileul Jiului, o altă cale rutieră dintre cele două regiuni.

Până la începutul secolului XX au fost construite și primele căi ferate care traversau munții Carpați, pentru a conecta regiunile istorice ale României.

Din secolul XX, datează două dintre cele mai spectaculoase șosele din Munții Carpați: Transalpina - sau drumul Regelui - construită în anii ‘30 și modernizată în deceniile următoare, și Transfăgărășan, construit în perioada 1970 - 1974.

Șoselele de pe Valea Oltului și Valea Prahovei, Culoarul Rucăr - Bran, Defileul Jiului, Transalpina, Transfăgărășan și șoseaua Porților de Fier ale Transilvaniei sunt în topul celor mai spectaculoase drumuri transcarpatice din România.

Ar putea fi concurate, în viitor, de Autostrada A1 Pitești - Sibiu, în lungime totală de 140 de kilometri, prima autostradă din România care va traversa Carpații, pentru a lega regiunile istorice Transilvania și Țara Românească.

În afara centurii Sibiului, de 18 kilometri, și a secțiunii Sibiu - Boița, de 13 kilometri, celelalte patru sectoare ale viitoarei autostrăzi se află în șantier, iar finalizarea lucrărilor la cei 110 kilometri rămași este estimată, în etape, până la sfârșitul anului 2027.

Drumul roman de pe Valea Oltului, modernizat de habsburgi și români

Primul drum care traversa defileul Oltului a fost construit în Antichitate și a fost folosit de armatele împăratului Traian pentru a avansa în ținuturile Daciei.

Romanii au construit pe Valea Oltului un drum pe alocuri suspendat pe bârne, deasupra apei, împlântate în versanți, iar rămășițele sale au fost identificate în zona Racovița (Cornet) la ieșire din Parcul Național Cozia.

Valea Oltului a fost folosită și în Evul Mediu, trecătoarea fiind amintită în vremea voievozilor Mircea cel Bătrân și Mihai Viteazul. Drumul din defileul Oltului - cu o lungime de aproape 50 de kilometri - a fost amenajat în secolul al XVIII-lea, potrivit unor istorici, după ce Oltenia a ajuns sub stăpânirea habsburgilor. Ruta deschisă în 1722 era cunoscută sub denumirea de Via Carolina, după numele împăratului Carol al Vl - lea.

„Această şosea pe marginea Oltului fu considerată în acele vremuri ca o lucrare extraordinară şi fu asemănată cu construcțiile Romanilor, căci, zice o inscripție de la Câineni: chiar vitejia lui Traian s-a oprit aci. Construcţia acestui drum costase 60.000 de florini. Dificultăţile erau într-adevăr foarte mari, având a învinge stâncoasa rezistenţă a Carpaţilor şi capriciile furioase ale Oltului şi dovadă este că şi astăzi bucata de şosea intre Câineni şi gura Lotrului, pe o întindere de mai mulți kilometri, este încă nefăcută”, informa revista Familia, în 1890.

Lucrările la drumul din valea Oltului au fost reluate la sfârșitul secolului al XIX-lea, iar în 1901 a fost inaugurată și calea ferată de pe Valea Oltului. În secolul XX, drumul a continuat să fie modernizat, iar traficul rutier a devenit tot mai intens. A fost asfaltat înainte de Al Doilea Război Mondial și, deși mai păstra unele porțiuni doar pietruite, în anii ‘50 era considerat unul dintre cele mai bune drumuri din România. După război, a fost asfaltat pe întreaga sa distanță, de peste 100 de kilometri, între Sibiu și Râmnicu Vâlcea.

Transfăgărășan - drumul construit în patru ani

Transfăgărășan, șoseaua montană care leagă județele Argeș și Sibiu a fost construită în doar patru ani, cu eforturile considerabile depuse de mii de oameni, cei mai mulți militari - forța de muncă ieftină și accesibilă folosită adesea de regimul comunist în lucrări de interes public.

Șoseaua montană care traversează Carpații prin căldarea Bâlea din Munții Făgăraș, urcând până la 2.042 metri, în apropiere de Lacul Bâlea, a fost inaugurată în septembrie 1974, de Nicolae Ceaușescu. A fost considerată una dintre cele mai complexe lucrări de infrastructură rutieră derulate înainte de 1990, datorită reliefului montan - căldarea

„Niciodată nu s-a mai construit la noi în ţară la o asemenea altitudine. S-au excavat patru milioane metri cubi de derocări, s-au construit 28 de poduri şi de viaducte și 550 de podeţe. În apropierea lacului Bâlea, tunelul de 884 metri sfredeleşte ultimul obstacol spre celălalt versant al Făgăraşilor. În punctul denumit Piatra Dracului, din cauza zăpezii, constructorii nu au putut să mai înainteze cu buldozerul. L-au demontat şi transportat bucată cu bucată şi punctul de lucru stabilit, unde l-au montat din nou. În iarna anului 1973, viscolul a imobilizat 180 de oameni în Căldarea Bâlei. A fost necesară Intervenţia a două buldozere gigant. De buldozere, au fost ataşate frânghii. Ostaşii şi civilii prinşi în viscol s-au legat cu ele şi doar astfel au putut fi scoşi şi duşi la Bâlea Cascadă”, informa revista Flacăra în 1984.

Pentru a reduce costurile investiției, Ceaușescu a însărcinat Armata Română pentru a construi drumul. Cele mai dificile lucrări au avut loc la Tunelul Bâlea - Capra, construit între anii 1972 şi 1974. Pentru realizarea tunelului, au fost dislocați peste 41.000 de metri cubi de piatră, folosindu-se 20 de tone de dinamită, potrivit mărturiilor vremii. Pentru a-l finaliza, constructorii au muncit și iarna, la temperaturi extreme, prin nămeți de peste un metru.

Transfăgărăşanul a fost inaugurat la toamna anului 1974, iar în următorii ani a fost asfaltat în întregime. Drumul montan nu este accesibil în timpul iernii.

Transalpina - drumul care urcă deasupra norilor

Transalpina (video - Adevărul), drumul montan care leagă ținuturile Sibiului de sudul României, străbătând Munții Parâng, a fost amenajată începând din anii ‘30 și asfaltată pe întreaga sa lungime, de circa 150 de kilometri, abia în anii 2000.

Drumul Național 67C dintre Novaci (Gorj) și Sebeş (Alba) este, la fel ca Transfăgărșanul, o șosea montană turistică și devine inaccesibil în timpul iernii, datorită altitudinii mari pe care la atinge: peste 2.000 de metri în zona Pasul Urdele (2.145 de metri).

Primele amenajări pe traseul de pe crestele Parângului au avut loc la începutul secolului XX, când trecătoarea Urdele era străbătută de ciobanii aflați în transhumanță și de trupele de armată. Stâncile au fost sparte atunci pentru a lărgi poteca din munți, de pe care adesea, cei care aventurau, se prăbușeau împreună cu caii pe versanții abrupți. De aceea, Transalpinei i se spunea și Poteca Dracului.

Drumul montan a fost amenajat în anii ’30, odată cu înființarea primelor cabane de la Rânca. Regele Carol al doilea a inaugurat începerea lucrărilor de modernizare a traseului de creastă al Transalpinei, care ducea spre noul complex turistic.

„Priveliştile sunt unice prin distanţele enorme ce se oferă ochiului pe timp clar, ceea ce nu se întâmplă des la vârfuri, și, prin prăpăstiile îngrozitoare ce mărginesc drumul lipsit de parapet şi ameninţat de stâncie de deasupra. În aceste regiuni sălbatice, mare parte din an nu se poate circula din cauza zăpezilor mari, care încep să cadă din octombrie sau noiembrie şi acoperă complet munţii şi drumul până în luna mai”, informa, în 1938, ziarul Curentul.

În deceniile următoare, Transalpina și-a câștigat numele de Drumul Regelui, iar cel mai adesea era folosit de ciobani din regiunea Sibiului și de vânători. Transalpina a fost asfaltată complet abia la sfârșitul anilor 2000, însă lucrările de modernizare a șoselei montane nu au mai fost finalizate în unele porțiuni.

Vechile drumuri ale Carpaților

Defileul Jiului (video - Adevărul), una dintre cele mai moderne șosele montane din România, leagă regiunile istorice Transilvania de Oltenia, despărțind Munții Parâng și Vâlcan. În ultimele două secole, oamenii au făcut eforturi mari pentru a „îmblânzi” forțele naturii din defileul cu o lungime de peste 30 de kilometri.

Stâncile de pe marginea drumului care urmează cursul Jiului au fost dăltuite și dinamitate, iar versanții au fost cimentați, străpunși de tuneluri și acoperiți cu plase în nenumărate locuri, pentru a diminua pericolul prăbușirilor pietrelor și pentru a face loc șoselei, dar și căii ferate.

Cel mai căutat loc de pe Defileul Jiului este Mănăstirea Lainici (video), clădită și pictată în urmă cu două secole, în prezent una dintre puținele așezări omenești de pe traseul din munți.

O altă mănăstire, ridicată la Sinaia la sfârșitul secolului al XVII-lea a însemnat începutul drumului de pe Valea Prahovei, tranzitat de sute de mii de turiști.

La mijlocul secolului al XVIII-lea, habsburgii au decis amenajarea drumului de pe Valea Prahovei din motive strategice, fiind considerat o rută mai rapidă din Transilvania spre București. Drumul dintre Câmpina și Predeal a devenit tot mai circulat în secolul al XIX-lea, iar pe marginile sale au apărut tot mai multe cârciumi și hanuri.

Drumul de pe Valea Prahovei a fost modernizat în jurul anului 1865, fiind considerat una dintre cele mai moderne căi rutiere din România la sfârșitul secolului al XIX-lea. Popularitatea traseului a crescut odată cu realizarea căii ferate Ploiești - Brașov, în 1879, care avea să lege capitala României de Transilvania, trecând actualele orașe stațiuni de pe valea Prahovei.

Actualele șosele ce traversează Carpații, pe Culoarul Rucăr - Bran și prin Porțile de Fier ale Transilvaniei, au fost clădite pe traseul unor fost drumuri antice, potrivit istoricilor, și se numără și ele printre cele mai spectaculoase drumuri din România.