Păcală, Tândală şi Pepelea, cele trei personaje de poveste, sunt considerate de specialişti drept adevărate făpturi mitice.

Poveștile cu Păcălă i-au fascinat mereu pe copii

Primele referinţe literar-populare despre cei trei eroi mitici Păcală, Tândală şi Pepelea datează din secolul al XIX-lea, însă specialiştii în etnologie apreciază că despre aceste personajele tragi-comice, caracterizate prin faptul că frizează ridicolul şi prostia, se vorbeşte mult mai de demult.

Din punct de vedere etimologic, Păcală înseamnă „om infernal”, ceea ce nu lasă să se înţeleagă că este în realitate eroul snoavelor, care se evidenţiază în primul rând prin umor şi isteţime, chiar dacă lasă impresia unui om naiv.

Păcală, făptură diabolică

“Prin neghiobia şi prostia lui, care orice s-ar spune îşi are şi ea partea ei de vină, în ansamblul manifestărilor săteşti pare o făptură diabolică, prin consecinţele nefaste ale acestei prostii, când naturale, când simulate. Privind faptele lui Păcală din unghiul eticii comunitare, constatăm că în prostia lui, aparentă sau reală, în năzdrăvăniile lui reprobabile, se află sentinţa morală a divinităţii. El pedepseşte îndeosebi pe oamenii răi, dar mai ales pe diavoli şi duhurile necurate prinse de el cu ocaua mică. Păcală este mai mult o făptură mitică binefăcătoare, decât una infernală”, spune Romulus Vulcănescu, în Mitologia română.

Personaje complexe

Despre Păcală au scris în literatura română Petre Dulfu - „Isprăvile lui Păcală”, Ion Creangă-„Păcală”, Ion Slavici - „Păcală şi satul lui”, Vasile Alecsandri, în poezia „Păcală şi Tândală”, dar şi mulţi alţi autori.

La rândul său, Tândală este un erou de tip încurcă-lume, fiind total opusul isteţului Păcală, adică un pierde-vară, care doarme toată ziua. El este văzut de specialişti ca reprezentant al „prostiei încrezute”, prin modul său de a reacţiona, violent şi periculos.

Despre Pepelea, folcloriştii îi pun eticheta de „nărod vesel”, care îi ia în balon pe toţi şi suportă cu zâmbetul pe buze consecinţele prostiei lui. „Sub aparenţa neroziei lui iremediabile se ascunde o inimă de aur, un suflet îngeresc, primitor şi îndurător până la martiriu, fapt care în opera de pedepsire a lui Păcală produce multe încurcături”, susţine Romulus Vucănescu.

Prin urmare, cele trei personaje complexe se caracterizează nu numai prin misiunea lumească de a pedepsi oamenii răi, ci personifică şi veselia, voia bună şi hazul la sat.

Făpturi mitice

„Pepelea, Păcală şi Tândală sunt făpturi mitice, totodată divine şi profane, înţelepte şi nebune, exemplare şi odioase, care provoacă admiraţia şi repulsia, care tulbură, incită, fac nelegiuiri, încălcări şi sfidări ale normelor de conduită, care aparent amuză, dar în fond educă. În special Păcală, prin fluierul, naiul sau cimpoiul lui fermecat, care face să joace şi scaunele în casă, să salte până şi pomii cu fructe, să se reverse şi apele de pe prund. Ca personificări ale hazului şi voii bune, Păcală, singur sau cu întreaga lui suită, colindă satele. Travestiţi în muritori de rând, intră la şezători sau clăci şi încep a face fel de fel de năzbâtii şi glume, care mai de care mai hâtre şi mai deocheate. În toiul petrecerii, Păcală îşi scoate fluierul năzdrăvan, iar Tândală şi Pepelea încep a juca fetele şi nevestele tinere, felurite jocuri improvizate la starea locului, prin care produc o mulţime de râsete şi voie bună”, susţine Romulus Vulcănescu.

De menţionat că pe lângă poveştile satirice care îi au în centrul atenţiei pe aceşti eroi, regizori români au reuşit să ecranizeze de mai multe ori personajele amintite, filmul „Păcală”, a lui Geo Saizescu, fiind considerat şi azi o capodoperă a cinematografiei româneşti.