Mihai Constantinescu, artistul fără vârstă care a bucurat cu melodiile sale generații întregi de români, ar fi împlinit, joi, 77 de ani. Ne-a părăsit însă în octombrie 2019, după două stopuri cardio-respiratorii suferite în primăvara aceluiași an.

„O lume minunată", „Maria Mirabela", „Baloane colorate", „Iubiți și câinii vagabonzi”, „Sus, în deal, e o casă” sunt doar câteva dintre melodiile la care ne gândim când îi rostim numele sau vorbim de „muzica ușoară românească”.

„La ora actuală, când spui <<muzică ușoară românească>> e că și cum l-ai jigni pe interlocutor. Pare un cuvânt de ocară și e confundat cu perioada comunistă. E păcat. Uite, în Franța, Italia, oamenii ascultă încă Giani Morandi, Charles Aznavour, Adamo, Johny Holliday. Iar la noi? Avem ușile închise permanent. Nu mi se pare corect că la tv și la radio se difuzează un singur gen de muzică care le este servit românilor de dimineață și până seară. Obsedant. Nu știu dacă este un lucru programat, venit din exterior. În fiecare vară se nasc vreo 20 de <<vedete>> care în primăvara următoare dispar de pe firmament împreună cu melodiile lor. Apoi apar altele noi”, spunea Mihai Constantinescu, într-un interviu pentru „Adevărul” .

„Cei care nu vor să apărem sunt managerii posturilor tv”

N-a văzut însă niciodată un conflict între generațiile din muzică usoară. Totuși ceva îl întrista:

„Ce aș putea avea eu cu un tânăr cântăreț dornic să se afirme? Ce ar putea avea el cu mine ori cu cei din generația mea? E loc pentru toată lumea sub soare. Din păcate, nu noi suntem cei care hotărâm frecvența apariției noastre pe micile ecrane și difuzarea melodiilor la radio. Cei care nu vor să apărem sunt managerii posturilor tv. Pot spune cu tărie că suntem marginalizați”.

Despre cariera sa muzicală de peste patru decenii, în care a înregistrat 15 albume, colaborări şi solo, şi a primit numeroase distincţii n-a vorbit foarte mult de-a lungul anilor, însă destăinuia cu plăcerea poveștile din spatele pieselor sale emoționante.

„Există cu adevărat”

Despre cântecul „Sus în deal" vorbea cu nostalgie.

„Casa evocată în melodie există cu adevărat în comună Hartiesti, județul Argeș. Acolo, într-un peisaj mirific, era o căsuța cocoțată pe un deal, unde locuia o fată. Mi-a venit inspirația brusc și am simțit nevoia să-i dedic un cântec”, spunea artistul, pentru „Adevărul”.

„Nimeni nu are dreptul să ia viață unui animal lipsit de apărare”

Și piesa „Iubiți și câinii vagabonzi", lansată anul 1999, care s-a bucurat de o mare popularitate, s-a născut tot în urma unei întâmplări adevărate.

„Mai de mult, pe strada mea se pripășise un cățel. Cred că aparținuse unor oameni care fuseseră evacuați dintr-o casă. Era atât de uman și deștept, numai că nu vorbea. L-am adoptat imediat și mi-am dat seama că un câine poate să te iubească, să-ți fie devotat, chiar dacă nu face parte dintr-o rasă nobilă. Apoi a venit prigoana fostului primar împotriva câinilor fără stăpân și lumea a asociat melodia cu un manifest, mai târziu. Mi-a părut foarte rău când am auzit că îi omoară. Nimeni nu are dreptul să ia viață unui animal lipsit de apărare”, povestea Mihai Constantinescu în același interviu.

O carieră impresionantă

Mihai Constantinescu s-a născut pe 4 ianuarie 1946 în Bucureşti şi a absolvit Institutul de Educaţie Fizică şi Sport în 1973, după ce, în 1972, terminase cursurile Şcolii Populare de Artă.

A început să cânte în corul de copii al Radiodifuziunii Române, iar în anul 1964 a intrat în grupul Mondial, pentru ca mai apoi să se alăture trupei lui Petre Magdin, Modern Group.

În 1971 a debutat la TVR, iar anii ’80 - după ce a fost remarcat de Titus Muntean, care l-a lansat într-un „trio formidabil“, alături de Olimpia Panciu şi Marius Ţeicu – i-au adus consacrarea.

Mihai Constantinescu a murit pe 29 octombrie 2019, la vârsta de 73 de ani, decesul artistului fiind declarat după ce a suferit un al treilea stop cardio-respirator.

Preşedintele Klaus Iohannis a semnat decretul privind decorarea post-mortem a artistului cu Ordinul Naţional „Pentru Merit“ în grad de Cavaler.