Situația scăpată de sub control a urșilor din România își are geneza într-o serie de măsuri legislative luate în urmă cu aproximativ opt ani. Nici măcar după ce era evident că situația se agravează, iar numărul victimelor urșilor creștea, nu s-au luat măsuri rapide și eficiente.

În momentul de față, situația urșilor din România este scăpată de sub control. O recunoaște și ministrul Mediului, Mircea Fechet, mai ales după incidentul recent, în urma căruia o tânără de 19 ani a fost atacată și ucisă de o ursoaică în Munții Bucegi. „Eu cred că situația e scăpată de sub control, pentru că dincolo de studii, experți, atunci când în fiecare zi cetățenii, turiștii primesc mesaje RO-Alert că în Bușteni e urs care ar putea să omoare un om situația e scăpată de sub control. Când același lucru se întâmplă la Slănic, situația e scăpată de sub control, când în mijlocul orașului Ploiești se plimbă ursul sau omoară animalele la grădina zoologică cred că situația e scăpată de sub control.”, a precizat ministrul Mediului la digi24.ro .

Conform datelor oficiale în numai 5 ani, au fost raportate 154 de atacuri ale urșilor asupra oamenilor și a gospodăriilor. În urma acestora 14 persoane au fost ucise iar alte 158 mutilate. În plus, 21 de milioane de lei a plătit ministerul Mediului ca despăgubiri pentru pagubele produse de aceste animale unor gospodării sau afaceri. Cele mai multe atacuri au fost semnalate în anul 2022, adică 2171 de atacuri cu pagube de peste 7.3 milioane de lei. Și asta din cauza numărului uriaș de urși, a proastei gestionări a situației acestora, dar și a unor prevederi legislative care au oferit cadrul ideal pentru înmulțirea necontrolată a acestui animal.

Numărul urșilor este de două mai mare decât poate duce țara noastră

Numărul uriaș al urșilor este principala problemă. Mai ales că aceștia sunt grupați într-un anumit areal, iar întâlnirilor cu animalul devin aproape inevitabile, pe anumite trasee. Conform datelor de la Ministerul Mediului , în România sunt peste 8000 de urși, adică dublu față de optimul de 4000 de urși pe care habitatul natural, de la noi din țară îl susține în condiții naturale, fără să afecteze populația. Propriu-zis, în jur de 40% din populația de urs a Europei se află în România. Culmea, această situație gravă era cunoscută încă din anul 2018 când a fost elaborat ”Planul Național de acțiune pentru conservarea populației de urs brun din România”, emis de Ministerul Mediului. Iată ce spuneau cei care au elaborat acest plan, cu opt ani în urmă. ”Luând în considerare data aderării României la UE, conform evaluărilor din perioada respectivă, populaţia de urs era estimată la circa 6000 de exemplare, reprezentând aproximativ 35-40% din efectivele estimate la nivelul Europei (exceptând Rusia), depăşind numărul optim estimat de urşi, de 4000 de exemplare, pe care habitatul natural îl susţine în condiţii naturale şi care ar minimaliza impactul socio-economic”.

De le extincție la înmulțire necontrolată

Numărul urșilor a variat în țara noastră, în ultima jumătate de secol, aproape de la o extremă la alta. De exemplu, după Cel de-al Doilea Război Mondial populația de urs brun a scăzut incredibil, pe teritoriul României. Era aproape pe cale de dispariție cu numai 860 de indivizi în anii 50. În anul 1953, prin decretul numărul 76, a fost restricționată vânătoarea de urs și s-a ajuns la o populație de 4700 de urși în anul 1969. Vârful a fost atins în 1988, adică 8000 de exemplare. Principala cauză a fost restricționarea vânătorii de urs care devenise apanajul nomeclaturiștilor de partid. După 1990, odată cu creșterea nivelului braconajului dar și a legislației permisive privind vânătoarea, numărul urșilor a ajuns aproape de optim, scăzând la 5600 de exemplare. Legislația avea să schimbe din nou datele problemei, de această dată, însă, în mod dramatic.

Punctul zero sau legea care a dat undă verde înmulțirii necontrolate a urșilor

În anul 2016, a fost dată legea prin care ursul brun nu mai putea fi vânat pe teritoriul României. Culmea, legea a fost dată în condițiile în care la aceea dată erau pe teritoriul României 6500 de urși, adică cu 2500 mai mulți decât poate fi gestionat pe teritoriul țării noastre. Iar efectele s-au văzut. Fiind în fruntea lanțului trofic , fără dușmani naturali, ursul a prosperat în pădurile României, evident în arealul preferat de acesta. Până în anul 2024, numărul urșilor a crescut la 8000 de exemplare, concentrate mai ales în zona județelor Prahova, Brașov, Covasna, Harghita.

„După estimările oficiale, cea mai mare densitate se înregistrează în zona centrală şi nord-estică a Carpaţilor, în judeţele Covasna, Braşov, Harghita, Bistriţa, Buzău, Mureş şi Neamţ. La nivel local, cea mai mare densitate de urşi a fost înregistrată în zona Braşov-Valea Prahovei, în masivele Bucegi, Postăvaru, Piatra Mare şi Munţii Baiului, unde densitatea de urşi este cuprinsă între 50-60 exemplare/10.000 ha de habitat. Aici sunt incluşi şi urşii habituaţi, care intră pe domeniul public”, se arată în Planul din 2018, emis de Ministerul Mediului.

”Situaţia s-a agravat de când s-a interzis vânătoarea, din 2016”, a precizat pentru ”Adevărul”, responsabilul de vânătoare al Direcţiei Silvice Vâlcea, ing. Constantin Beleţescu. În plus, urșii nu au mai fost hrăniți în pădure, tocmai pentru a preveni ieșirea acestora din habitat către gospodării. În momentul de față avem cea mai mare populație de urs din Europa.

Rețeta dezastrului: lipsă de educație, încălcarea regulilor și aplicarea planurilor după ureche

Deși numărul de urși depășea capacitatea de susținere a habitatului de la noi din țară, vânătoarea de urși a fost interzisă total. A urmat înmulțirea necontrolată. La toate acestea au început să se adauge și celelalte ingrediente ale dezastrului. În primul rând încălcarea constantă a regulilor și lipsa de educație. Deși sunt multe panouri la noi în țară care interzis ferm hrănirea urșilor, sunt mulți turiști care fac exact pe dos. Pentru un selfie sau distracția personală se pun în pericol hrănind urșii veniți la marginea șoselei. Nici măcar nu conștientizează pericolul dar și efectele pe termen lung, prin obișnuirea urșilor de a coborâ în zonele locuite de om.

”De asemenea, există o practică a hrănirii urșilor, extrem de dăunătoare, prin faptul că schimbă obiceiurile urșilor, obișnuindu-i să se apropie de așezările umane în căutare de hrană. E cazul proprietarilor de pensiuni și hoteluri din zonele turistice, pe Valea Prahovei sau în zona Tușnad și în alte zone, care în mod intenționat hrănesc urșii, astfel încât turiștii să îi poată fotografia.”, precizează cei de la World Wide Found(WWF) România. Totodată expertul WWF, Cristian Papp precizează că și gestionarea deficitară a deșeurilor în România este o problemă, atrăgând urșii către comunitățile umane. Totodată există o legislație care oferă autorităților locale posibilitatea de a lua măsuri în cazul în care există, în zonă, un urs. Fiecare primar face însă cum vrea. „Astăzi există o legislație care permite autorităților locale să constituie comisie care să evalueze situația, și să aplice una din cele trei măsuri: fie alungare, relocare sau împușcare. Sunt orașe, comune care aplică des ordonanța, sunt unele care nu o fac deloc sau nu dispun împușcarea, ci relocarea animalului. Uneori funcționează, alteori nu.”, a precizat ministrul Mircea Fechet pentru Digi 24.

Legea care trebuia să rezolve problema urșilor agresivi blocată

Din anul 2018 a existat la Ministerul Mediului un plan de gestionare și protecție a ursului brun în care au fost prezentat toate aceste realități îngrijorătoare. Mai precis, creșterea numărului urșilor mult peste capacitatea lor de gestionare, hrănirea urșilor și transformarea lor în animale habituale, problema deșeurilor care stau prea mult în punctele de colectare, cu tomberoane descoperite, de suprafață, care invită urșii efectiv în comunitățile umane, plus alte riscuri constatate. Au fost elaborate inclusiv măsuri de acțiune. Printre altele și ”organizarea şi funcţionarea echipelor de intervenţie care să asigure acţionarea rapidă şi eficientă în teren în situaţii de risc pentru populaţia locală sau care necesită salvarea unor exemplare de urs” sau ”campanii de informare şi educare asupra prevenirii conflictelor de orice tip dintre om şi urs. Factorii interesaţi trebuie să fie informaţi şi educaţi asupra metodelor de prevenire a pagubelor pe care le poate realiza ursul, precum şi măsuri care ar trebui luate în evitarea vătămării omului de către urs”.

Au trecut patru ani de atunci, iar incidentele au continuat să apară, culminând cu tragedia din Munții Bucegi, semn că măsurile fie nu au fost eficiente, fie nu au fost corect sau complet implementate. În plus, legea care ar trebui să rezolve problema urșilor agresivi, zace de un an de zile în Parlament. Fostul ministru al Mediului, Tanczos Barna, preciza că dacă această ințiativă legislativă ar fi fost aprobată de Parlament, încă de anul trecut, tânăra de 19 ani, ucisă de urs, ar fi fost acum în viață. Acest proiect de lege inițiat de Taczos Barna a fost semnat de 102 senatori și deputați, din toate grupurile parlamentare, mai puțin de USR.

Proiectul de lege a fost depus la Senat pe 3 octombrie 2023, în procedură urgentă. A fost adoptat de Camera Superioară pe 6 noiembrie 2023, după care a fost trimis la Camera Deputaților. A fost respinsă însă aprobarea în regim de urgență și a trecut în sistemul de aprobare obișnuită, cu solicitarea de rapoarte de la mai multe comisii parlamentare. Nici până astăzi Comisiile de Buget și de Mediu nu și-au trimis avizele necesare reușind să blocheze drumul acestei legi către Camera Deputaților. Conform acestui proiect de lege, sunt instituite cote de prevenție și intervenție pentru vânătoarea de urși bruni, pe baza unor studii științifice. Cotele de prevenție sunt pentru 426 de exemplare iar cele de intervenție pentru 55 de exemplare, în doi ani. Vînătoarea urșilor se va face pe baza unor probe genetice. Masculii de vârf și ursoaicele cu pui nu vor putea fi împușcați.