Cum au ajuns americanii să cumpere 21 de avioane MiG-29 din Moldova, în 1997
MiG-29 este unul dintre cele mai reușite avioane rusești din toate timpurile. Modelele de export ale MiG-29 Fulcrum au fost vândute și în Germania de Est, India, Iran, Irak, Libia, Peru, Polonia, România, Siria, Sudan sau Iugoslavia. Cu toate acestea, există o națiune care nu se așteaptă să fie pe o listă de „operatori” ai MiG-29 - și anume Statele Unite, scrie NationalInterest .
Statele Unite au achiziționat 21 de avioane MiG-29 din Moldova în 1997. Motivul a fost simplu – pur și simplu tranzacția s-a făcut pentru a împiedica vânzarea lor către Iran.
După cumpărare, Statele Unite au folosit avioanele pentru evaluare și antrenament de luptă aeriană. În timp ce majoritatea acestor MiG-29 au fost casate, câteva rămân expuse la bazele militare americane.
IstoriaMiG-29
Mikoyan MiG-29 (numele de raportare NATO „Fulcrum”) este un avion de luptă cu două motoare pentru superioritate aeriană, a intrat în serviciul Uniunii Sovietice în 1983 pentru a contracara avioanele de luptă americane precum F-15 și F-16. Peste 1,600 MiG-29s au fost produse și rămân în serviciu la nivel mondial, inclusiv în Rusia și Ucraina pe parcursul conflictului în curs.
Avionul de luptă bimotor a fost dezvoltat de biroul de proiectare Mikoyan ca un avion de luptă pentru superioritate aeriană. Au fost produse mai mult de 1.600, iar MiG-29 s-a dovedit a fi unul dintre cele mai capabile avioane de luptă din a patra generație.
Patru decenii mai târziu, el rămâne în serviciu și astăzi; nu numai cu Rusia, ci și cu o serie de foste republici sovietice.
Poveste din Germania - MiG-29: MiG-urile NATO
După reunificarea Germaniei, Luftwaffe a început să încorporeze MiG-29-urile care fuseseră operate de fosta forță aeriană est-germană. Acest lucru a oferit piloților Forțelor Aeriene ale Statelor Unite oportunitatea de a se confrunta cu un avion pe care l-ar fi putut întâlni, dacă Războiul Rece ar fi mers în altă direcție.
Piloții americani au putut chiar să experimenteze MiG-29 Fulcrum în cadrul unor exerciții aeriene și au descoperit rapid că, în luptele pe distanțe scurte purtate la viteze mici, MiG-29 a demonstrat o agilitate pe care nu au putut-o egala cu avioanele lor.
Evaluările au mai constatat că, la distanțe de până la 40 de mile, avioanele americane se bucurau de un avantaj față de Fulcrum, dar la distanțe de 10 mile, acest avantaj se diminua rapid și, în momentul în care angajamentele se apropiau de cinci mile, manevrabilitatea superioară a MiG-29 îi conferea un avantaj.
MiG-29-urile americane
În urma destrămării Uniunii Sovietice la sfârșitul anului 1991, a devenit clar că o situație de urgențăputea intervenii oricând. Aproximativ 30.000 de arme nucleare și un vast complex de producție de armament erau răspândite în patru state suverane.
Acest lucru a condus la programul Nunn-Lugar de reducere cooperativă a amenințărilor (CTR), care a urmărit securizarea și dezmembrarea armelor de distrugere în masă. Ucraina, Belarus și Kazahstan au devenit „libere de arme nucleare” datorită acestui program, dar Congresul a oferit, de asemenea, fonduri Departamentului Apărării pentru a se asigura că armele nucleare sau cele capabile să transporte armament nuclear nu pot ajunge în mâinile cui nu trebuie.
În noiembrie 1997, Statele Unite au utilizat fondurile CTR pentru a achiziționa 21 de avioane MiG-29 cu capacitate nucleară din Republica Moldova - care a făcut parte din fosta Uniune Sovietică.
Statele Unite se temeau că Republica Moldova ar putea vinde aceste aeronave MiG-29 unei națiuni care dorea să dețină capacități nucleare, în special Iranului.
Acest lucru s-a întâmplat după ce autoritățile moldovenești au informat Washingtonul că Republica Islamică și-a exprimat interesul pentru aceste aeronave.
