Una dintre cele mai inedite metode de apărare în fața unei armate invadatoare a fost aplicată de locuitorii unei cetățeni de pe malurile Mării Negre în Antichitate. Aceștia au reușit, cel puțin pentru o vreme, cu ajutorul insectelor și urșilor să scape de romani.

Romanii asediind o cetate FOTO The Creative Assembly/Sega Mark Cartwright

Războiul a fost o constantă în istoria umanității. Până și astăzi, după o experiență devastatoare a conflictelor armate, încă există focare de război. Una dintre cele mai dificile și traumatizante experiențe, mai ales pentru populația civilă, este asediul îndreptat asupra unui oraș. Fie că era vorba despre un atac cu mașini de război antice sau medievale, fie despre focuri de artilerie sau bombardamente ghidate, comunitățile asediate trăiesc iadul pe pământ. În unele cazuri, apărătorii în disperare de cauză au recurs la metode incredibile pentru a-și salva pielea, avutul și a-i alunga pe atacatori. Una dintre cele mai inedite metode din istorie de a încercat ruperea unui asediu a fost consemnată în secolul I îHr, pe țărmurile Mării Negre, la o cetate învăluită în mit și lengedă, numită Themiscyra.

Cetatea misterioasă a amazoanelor între legendă și adevăr istoric

Themiscyra este un loc învăluit în mit și legendă. Vechile texte dar și poveștile antice arată că această cetate era de fapt capitala amazoanelor, celebrele femei războinice din miturile grecești. Orașul Themiscyra este menționat pentru prima dată de Herodot, în secolul al V lea Îhr dar și de exploratorul grec Scylax din Carianda, în aceeași perioadă. Scylax preciza clar că în Themiscyra locuiau temutele amazoane. La rândul său, faimosul tragedian grec Eschil scria în piesa sa ”Promoteu înlănțuit” că amazoanele au plecat din locul lor de baștină, adică malurile Lacului Meotis, astăzi Marea de Azov, și s-au stabilit la Themyscira.

Același lucru îl menționa și geograful grec Strabon, în secolul I d Hr. Inclusiv Diodor din Sicilia, istoric grec din Republica Romană scria în secolul I îHr că acest oraș a fost ridicat de amazoane. În realitate, spun specialiștii, Themiscyra era un oraș grecesc situat pe țărmurile Mării Negre, în Asia Mică . Cel mai probabil unde astăzi se află orașul turcesc Terme, la gura anticului râu Thermodon. Era o cetate prosperă care se supuse lui Mithridates al VI lea Eupator, celebrul rege al Pontului, un regat fondat în nordul Anatoliei în perioada 120-63 îHr. Mithridates a fost unul dintre dușmanii de moarte ai Republicii Romane și unul dintre cei mai duri inamici. Era extrem de eficient în război, foarte ambițios dar și un tiran care conducea Asia Mică și bazinul Mării Negre cu o mână de fier. Mithridates a încercat să scuture dominația romană din zona asiatică și lumea elenică.

„Cetatea amazoanelor” apărată cu disperare, chiar de albine și urși

În contextul războaielor dintre romani și Pontus, regatul lui Mithridate, armatele republicii au ajuns să atace inclusiv cetatea Themiscyra, aflată în zonă de coastă. Era un important punct comercial, iar ocuparea acesteia îl lăsa pe Mithridates fără o bună sursă de venit. Armata romană care a venit să asedieze Themiscyra era condusă de temutul și capabilul general și om politic roman, Lucius Licinius Lucullus. Pentru grecii care locuiau în cetatea Themyscira începuse o luptă dură pentru supraviețuire. Acest asediu este descris pe scurt de istoricul latin Appian.

„Lucullus a ajuns într-o regiune bogată, păzită de necazurile războiului, o regiune în care un sclav se vindea cu cinci drahme, un bou cu o drahmă iar caprele, oile, hainele și alte lucruri cu prețuri și mai mici. Lucullus a început să asedieze Amisus dar și Eupatoria, cea pe care Mithridates o construise și o numise după sine, fiind și reședință regală. Cu altă armată, Lucullus, a asediat Themiscyra care era numită după una dintre amazoane și era situat pe malurile râului Thermodon.”, scria Appian. Pentru a nu pierde această cetate bogată, Mithridates i-a trimis provizii din belșug, dar și trupe. Aproximativ 40.000 de oameni, spune Appian. „Locuitorii cetății au luptat cu mult curaj și au respins atacurile asediatorilor de multe ori. Ba chiar au ieșit și la atac din cetate.”, adăuga autorul latin.

În plus, zidurile cetății erau foarte puternice. Romanii dispuneau, însă, de mașini de asediu numeroase și destul de eficiente. În plus, au început să sape tuneluri pe sub zidurile cetății pentru a intra în oraș cu trupele. Tunelurile, spune Appian, erau atât de mari încât se puteau da bătălii subterane. Disperați cei asediați au venit cu o idee inedită pentru a opri lucrurl dar și înaintarea trupelor romane prin tuneluri. Mai precis, așa cum arată istoricul roman, locuitorii din Themiscyra au săpat găuri în tuneluri și au băgat pe acolo roiuri întregi de albine pentru a-i alunga pe auxiliarii care săpau sub ziduri. Totodată au dat drumul și la urși dar și alte animale sălbatice să-i atace pe romani, prin rețeaua de tuneluri.

„Locuitorii cetății au săpat găuri în pereții tunelurilor și au băgat roiuri întregi de albine pentru a-i alunga pe cei care săpau. Mai apoi au băgat urși și alte fiare sălbatice”, scria Appian. Totate acestea au produs pierderi romanilor și au oprit pentru o bună bucată de vreme înaintarea lucrărilor și a asediului. Asediații nu au putut decât să amâne deznodământul. În cele din urmă cetatea a căzut în mâinile romanilor. Din cauza celor îndurate în timpul asediului, romanii s-ar fi răzbunat crunt pe localnici, distrugând complet cetatea. Pomponius Mela, de exemplu, vorbea despre Themiscyra la timpul trecut, ca și cum ar fi încetat să mai existe.