Rusia se scufundă pe zi ce trece într-o criză politică profundă care poate intensifica tendințele separatiste existente, ceea ce ar duce la destrămarea sa. Deși acest proces pare puțin probabil, totuși trebuie să înțelegem cum s-ar putea manifesta, scrie Kamil Galeev, expert în Rusia post-sovietică la centrul de reflecție Wilson Center.

Rusia este ultimul imperiu colonial european încă intact. Extinderea ei a început cu adevărat abia în secolul XVI pornind de la o entitate statală relativ mică, și anume Cnezatul Moscovei, și a a coincis în mare măsură cu crearea primelor imperii europene de peste mări.

Cei care se îndoiesc de natura colonială a Rusiei pun accent pe diferențele dintre ea și ceea ce este interpretat în prezent drept o întruchipare a colonialismului, Imperiul Britanic. De fapt, colonialismul rusesc a fost foarte diferit de colonialismul anglo-saxon. În schimb, prezintă similarități puternice cu colonialismul iberico-american.

Putem înțelege Rusia mai ușor dacă o vedem ca pe un imperiu de tip iberico-american care încă nu s-a destrămat. În afară de chestiunea evident importantă a continuității teritoriale, Federația Rusă, care încorporează mai ales Siberia, nu este radical diferită de Spania care stăpânea Mexicul sau de Portugalia care controla Brazilia.

Paralelele cu Spania și Portugalia pot fi utile totodată în imaginarea unei posibile dezintegrări a Rusiei. Întrucât structurile interne ale acestor imperii nu sunt diferite, mecanismul destrămarii lor poate avea loc în mod similar, plecând de la declanșarea lor (o înfrângere militară de către o putere terță).

Dar Rusia ar putea fi mult mai afectată în cazul unei înfrângeri în fața Ucrainei decât au fost Portugalia și Spania în cazul pierderilor suferite în fața Franței napoleoniene. Ori Ucraina nu a fost niciodată percepută în Rusia ca o putere independentă, ci doar ca o provincie separatistă populată de „țărani” (înrudiți, desigur), remarcă Kamil Galeev în articolul publicat pe telos-eu.com.

Un test al mitului imperial

Imperiul Rus nu rezistă doar prin forță, ci și prin mit. Acesta este prezentat în felul următor: 1. Rusia este o putere militară superioară (și, prin urmare, nu există nicio modalitate de a o învinge); 2. Nu există mântuire pentru provincii decât în ​​interiorul Rusiei (așadar, metaforic vorbind, fără Rusia, toți se întorc la epoca de piatră).

Din punctul de vedere al Rusiei, Ucraina este o provincie rebelă. Prin urmare, războiul împotriva Ucrainei este un test pentru mitul imperial. Provincia „secesionistă” fie va fi învinsă, fie va cădea în epoca de piatră. Dacă nu va cădea de la sine, atunci va trebui târâtă acolo pentru a menține mitul.

Integritatea teritorială a Rusiei este menținută prin două ipoteze ale mitului imperial: 1. Nu poți supraviețui fără ruși; 2. Vă putem distruge în orice moment. Aceste două ipoteze, care permit dăinuirea imperiului, sunt testate astăzi în Ucraina (acesta este unul din motivele pentru care Rusia „trebuie” să distrugă infrastructura ucraineană).

În acest stadiu, ipoteza 2 este vulnerabilă. Ucraina nu numai că a rezistat (ceva ce foarte puțini credeau în februarie 2022), dar a reușit să ducă războiul în interiorul Rusiei cu lovituri departe de graniță.

Acest lucru face ca orice potențială încetare a focului să fie un punct de bifurcare. Două scenarii se întrezăresc. În primul, Rusia reușește să se regrupeze, să se reaprovizioneze, să atace și să câștige. Astfel, ipotezele 1 și 2 ar fi valabile. În al doilea, Rusia nu reușește pe niciun plan, ceea ce ar face drept false ipotezele 1 și 2. Soarta imperiului depinde de capacitatea sa de a zdrobi o provincie „rebelă”.

Să presupunem că Rusia nu reușește să zdrobească Ucraina și nu poate să-și convingă populația că este capabilă să facă acest lucru în viitor. În acest caz, mitul imperial ar putea cădea, iar Rusia ar putea intra într-un proces de dezintegrare.

Cum ar putea arăta „divorțul național”?

Cel mai probabil „divorțul național” nu va fi lansat de opozanți politici sau de activiști anti-regim, ci de grupurile de interese regionale deja existente, ale căror așteptări variază enorm de la o regiune la alta.

De asemenea, cel mai probabil procesul nu va începe în republicile etnice. Mulți oameni cred că separatismul etnic riscă să distrugă Rusia. Însă acest scenariu era atât de evident, încât puterea a luat măsuri de precauție pentru o perioadă îndelungată. Prin urmare, nu este exclus ca dezintegrarea să înceapă chiar din regiunile „rusești”, unde, în opinia conducerii de la Moscova și a serviciilor sale secrete, riscurile sunt mai mici.

Există, totodată, probabilitatea ca procesul să devină oficial mult mai târziu decât ar avea loc de facto sub forma unor grupuri de interese locale tot mai puternice și tot mai protecționiste în teritoriile lor.

Kamil Galeev indică trei mari zone candidate spre o secesiune tăcută (vezi harta de mai jos).

Populate predominant de ruși, cele trei zone sunt vizate de puține precauții. În plus, luate izolat, sunt bogate, plătind facturi pentru alte regiuni, dispun de elite regionale sunt puternice care se află doar parțial sub controlul Moscovei. Regiunile bogate sunt mai predispuse dezintegării imperiului decât cele sărace. La fel ca în America Latină, dezintegrarea și formarea de noi state va avea loc mai degrabă de-a lungul granițelor administrative decât pe criterii etnice, este de părere Galeev.

Plecând de la acest considerent, chestiunea-cheie este Siberia, nu Caucazul sau Volga. Siberia este bijuteria coroanei și plătește facturile pentru Imperiu Rus. Dacă Moscova își va păstra controlul asupra Siberiei, va putea recupera cu ușurință restul. Dacă o va pierde, Imperiul nu va mai avea nicio șansă, conchide expertul rus.