Fructele, legumele și o cantitate mică de carne reprezintă cea mai potrivită hrană pentru specia noastră, spun specialiștii. Cerealele, în special, cele rafinate, spun alți oameni de știință, ar fi cauza pentru care creierul nostru s-a oprit din evoluție.

Creierul uman s-a oprit la un moment dat din evoluție FOTO Adevărul

Oamenii sunt considerate cele mai inteligente ființe de pe Pământ. Creierul uman, deși nici pe departe cel mai mare din regnul animal, este o „mașinărie' fenomenală capabilă de gândire abstractă, empatie și multe alte lucruri incredibile, unele de-a dreptul misterioase pentru oamenii de știință. Cu toate aceastea, spun o serie de specialiști, creierul nostru ar fi putut să fie mult mai mare, iar noi, poate, mult mai inteligenți. Deși, pe scara evoluționară, creierul uman a crescut foarte mult, într-un timp scurt, la un moment dat acest proces s-a oprit brusc. Unii oameni de știință spun că schimbările din alimentație au fost de vină.

Agricultura și civilizația a însemnat creier mai mic

În perioada în care hominizii trăiau în zonele împădurite, în natură, migrând și căutând surse de hrană, creierul uman a cunoscut o evoluție fantastică, spun cercetătorii. Creștea cu o rată incredibilă a evoluție, mai ales în cazul speciilor homo erectus, homo heidelbergensis, homo neanderthalis și, evident, strămoșii homo sapiens. Acum 150.000 de ani, însă creierul uman s-a oprit din evoluție. Mai mult decât atât, studiile au evidențiat faptul că, odată cu descoperirea agriculturii și sedentarizare, creierul uman chiar s-a micșorat. Civilizația a însemnat, propriu-zis, un creier mai mic. Cercetările au fost efectuate de o echipă de specialiști condusă de Jeremy DeSilva, profesor de paleoantropologie la Dartmouth College, iar rezultatele publicate în revista ” Frontiers in Ecology and Evolution”.

Cercetătorii au observat că omul a pierdut materiei cenușie de dimensiunea unei lămâi acum aproximativ 5000 de ani. Procesul a fost evident îndelungat, iar oamenii de știință cred că a început acum 10.000 de ani în urmă odată cu creșterea animalelor și cultivarea plantelor. Culmea, odată cu apariția marilor civilizații agrare, creierul uman s-a micșorat. Unul dintre motive, spun specialiștii, este că oamenii au început să se bazeze mai mult pe inteligența colectivă, pe idei adunate de la un individ la altul și nu doar pe propria inteligență. În plus, traiul a devenit mai facil, cu hrana la îndemână. ”Ideea este că un grup de oameni este mult mai inteligent decât cea mai inteligentă persoană din grup”, a precizat și James Traniello, profesor de biologie la Universitatea din Boston. ”Suntem atât de sociali încât nu mai trebuie să știm absolut orice", a precizat Da Silva. Unii specialiști spun că micșorarea continuă și în prezent, mai ales odată cu dezvoltarea tehnologiei.

Cu creier mai mic și mai bolnăvicioși

Totodată, specialiștii spun că odată cu apariția agriculturii în viața oamenilor, aceștia au devenit mai puțin rezistenți la boli și mureau mai repede. Studiile pe scheletele din perioada marilor societăți agricole, din perioada neolitică, arată că indivizii erau mai bolnăvicioși iar speranța de viață se oprea în jurul vârstei de 30 de ani. Anterior, strămoșii paleolitici ar fi fost ceva mai longevivi, deși condițiile de viață, teoretic, erau mai grele. De vină ar fi fost schimbările în alimentația oamenilor. Aceștia au trecut de la o dietă bazată mai ales pe fructe culese din natură și carne la o dietă bazată mai ales pe cereale. Clark Larsen, un antropolog care a studiat numeroase schelete de ameridieni din perioada treceri la agricultură și cultivarea porumbului , a observat că indivizii aveau o sănătate tot mai precară.

”Aproape peste tot unde a avut loc această tranziție către alimentația pe bază de cereale, sănătatea indivizilor s-a deteriorat", precizează acesta. Specialiștii cred că dieta primară a omului este de fapt bazată pe fructe și legume, proaspete, luate din natură, cu mici adaosuri de lactate și carne. Drept exemplu este data o comunitate de ameridieni care trăiește în Ecuador, în zona muntoasă a Anzilor. Satele sunt pline de oameni care ajung la vârste venerabile și rămân agili și lucizi până la moarte. David Davies, un zoolog și gerontolog britanic a studiat acești centenari din Munții Anzi.

A descoperit că aceștia sunt foarte activi din punct de vedere fizic și mental. În plus, au o alimentație de subzistență, săracă în calorii și grăsime animală. Masa lor principală este fromată din cartofi sălbatici, yukka, terci de fasole și brânză de vacă. Totodată aceste populații mănâncă ouă, dar în mare parte crude. Carnea este consumată, dar rar. Cel mai mult, în timpul zilei se bazează pe gustări din fructe crude. Studii asemănătoare s-au făcut și pe populațiile Hunzas din nord-estul Kashmirului, care locuiesc de asemenea în regiuni muntoase și ajung la vârste venerabile. Și aceștia au o dietă bazată pe fructe, fasole, mazăre, linte, dovleac și brânză de vaci. Fructele și legumele le mănâncă, de obicei, crude. Când gătesc, prepară aproape totul la abur, fiindcă combustibilul este greu de preparat. De aseamenea consumă carne, dar rar. Acesta ar fi meniul primar al omului, cel care a asigurat cel mai bine sănătate indivizilor și evoluția lor.