Așa-zisele "ciuperci magice" conțin psilocibină, un compus chimic ce acționează prin desincronizarea reţelei cerebrale responsabile pentru sentimentul de sine al unei persoane, arată un nou studiu publicat de Nature, potrivit Agerpres.

Ce efecte au ciupercile "magice" asupra creierului FOTO Arhivă

Ce este psilocibina

Psilocibina este un compus organic natural derivat de dimetiltriptamină fosfatată şi este regăsită în peste 200 de specii de ciuperci. Ingerarea acestui compus duce la deformarea percepţiei timpului şi spaţiului şi produce modificări ale legăturilor senzoriale cu lumea înconjurătoare precum şi experienţe spirituale.

Potrivit unui nou studiu, unele modificări din creier, cauzate de această substanță, pot să persiste timp de mai multe săptămâni dacă doza este una mare.

Tratament împotriva depresiei

Este primul studiu care detaliază modul în care aceste modificări pot să persiste, iar concluziile sale ar putea explica de ce psilocibina ar putea fi un tratament promițător împotriva depresiei și a altor afecțiuni mentale.

"Dacă există această plasticitate (a creierului) şi avem acest răspuns clinic, ne-am aşteptat la schimbări în conectivitate şi activitate. Acesta este primul studiu care oferă un răspuns convingător în legătură cu aceste lucruri", a declarat dr. Joshua Siegel, psihiatru la Şcoala de Medicină a Universităţii Washington din St. Louis.

Cum acționează psilocibina

Anterior, alte studii au arătat că această substanță acţionează prin conectarea la celulele creierului care reacţionează la serotonină, un mesager chimic. Scanările cerebrale ale persoanelor cu şi fără depresie sugerează că psilocibina încurajează unele regiuni ale creierului să formeze noi conexiuni şi să-şi sincronizeze activitatea. În acelaşi timp, activitatea altor regiuni cerebrale este întreruptă şi desincronizată.

Pentru a demonstra aceste efecte, Siegel şi colegii săi au apelat la metode de cartografiere funcţională de precizie, ce implică obţinerea unor mari cantităţi de date legate de activitatea cerebrală de la un număr mic de participanţi.

În studiul publicat recent în jurnalul Nature, şapte participanţi au fost supuşi unor proceduri de imagistică a creierului prin rezonanţă magnetică funcţională (fRMN), o tehnică ce urmăreşte fluxul sanguin pentru a identifica activitatea din diferite regiuni ale creierului.

Participanţii au primit doze mari de psilocibină sau de ritalin, un stimulant folosit în mod obişnuit pentru a trata tulburările de hiperactivitate cu deficit de atenţie. Apoi, după 1 - 2 săptămâni, subiecţii care au primit psilocibină au revenit pentru a primi ritalin şi invers. Ritalinul a fost folosit drept control în acest experiment pentru că are efecte stimulatoare asupra creierului dar nu are efecte psihedelice.

Care sunt concluziile studiului

Potrivit concluziilor studiului, această substanță psihedelică a dus la o importantă scădere a sincronicităţii în reţeaua cerebrală cunoscută drept "reţeaua neuronală implicită". Acest circuit de regiuni cerebrale interconectate cuprinde structurile talamus, ganglionii bazali, cerebel şi hipocamp. Este mai activ atunci când o persoană se gândeşte la sine şi îşi lasă mintea să rătăcească, dar nu se angajează într-o anumită sarcină.

"Aceasta este reţeaua cea mai influenţată de psilocibină. Şi de fapt acest lucru corespunde cu ceea ce credeam despre experienţele psihedelice - legat de ideea dizolvării egoului şi a distorsiunilor în timp şi spaţiu", conform lui Siegel.

Aceste efecte dispar rapid când subiecţii ies de sub influenţa psilocibinei, dar o scădere a sincronicităţii între reţeaua neuronală implicită şi hipocampul anterior - o structură legată de memorie şi emoţii - s-a menţinut timp de cel puţin 3 săptămâni.

"Cu alte cuvinte, psilocibina poate deschide uşa pentru schimbare, permiţându-i terapeutului să-şi conducă pacientul prin ea", a transmis la rândul său Dr. Petros Petridis, psihiatru la NYU Langone Center for Psychedelic Medicine.