În 2003, rămăşiţele pământeşti ale lui Carol al II-lea, regele României între 8 iunie 1930 și 6 septembrie 1940, au fost aduse în România. Meritul îi aparţine lui Teodor Baconschi, care la acea vreme era ambasador al României în Portugalia.

Carol al II-lea, un rege controversat

După ce a fost la Estoril, lângă Lisabona, pentru a vedea casa unde Carol al II-lea şi Elena Lupescu, devenită soţie legitimă, şi-au petrecut exilul postbelic, alături de alte capete încoronate din Balcani şi de familia regală spaniolă, a dorit să viziteze şi mormântul regelui.

A mers la Catedrala São Vincente din Lisabona, unde se află necropola Casei regale de Bragança şi unde ştia că trebuie să găsească şi mormântul lui Carol al II-lea .

Ambasadorul român a fost surprins să constate că sicriul regelui român fusese mutat. „Sicriul se afla într-o nişă cu un aspect obscur, de simplă debara, după 1974, când a fost înlăturat regimul lui Salazar-Caetano, după Revoluţia Garoafelor“, a povestit fostul ambasador pentru „Weekend Adevărul“.

Cum în 2003 se împlinea jumătate de secol de la moartea lui Carol al II-lea, a propus Ministerului Afacerilor Externe să aprobe demersurile oficiale pentru repatrierea osemintelor regale. „După primirea aprobării, operaţiunea s-a desfăşurat rapid, astfel încât sarcofagul regal a primit onoruri liturgice şi militare lusitane, urmate de transportul cu o cursă specială spre Bucureşti şi reînhumarea în cripta regală de la Curtea de Argeş“, spune Teodor Baconschi.

Reînhumarea regelui Carol al II-lea în noua Catedrală Arhiepiscopală. FOTO Arhiepiscopia Argeșului

Reparație simbolică

Consideră că a fost datoria lui să aducă în ţară rămăşiţele pământeşti ale lui Carol al II-lea şi l-a interesat numai dimensiunea naţională a operaţiunii de repatriere: „Mi s-a părut important, în ordinea reconstituirii unei memorii colective judicioase, să particip, ca diplomat român, la această reparaţie simbolică: e firesc ca foştii suverani ai României, cu bunele şi relele lor, să-şi afle odihna veşnică în ţara lor, alături de voievozii noştri din vechime“, subliniază fostul ambasador. Mai mult decât atât, dinastia întemeiată de Carol I, continuată de Ferdinand Întregitorul, Carol al II-lea şi Mihai I, a reuşit să facă România Mare.

„Mi s-a părut important, în ordinea reconstituirii unei memorii colective judicioase, să particip, ca diplomat român, la această reparaţie simbolică: e firesc ca foştii suverani ai României, cu bunele şi relele lor, să-şi afle odihna veşnică în ţara lor, alături de voievozii noştri din vechime“.

Carol al II-lea nu a fost doar un tată controversat, ci şi un rege discutabil. Teodor Baconschi consideră că nu putem vorbi doar de un „rege playboy“, ci şi de „autocratul inteligent, cultivat, dar fără scrupule, pe care istoricii au dreptul moral de a-l evalua în fel şi chip. A domnit peste o ţară adesea nefericită, dar plină de talente şi de resurse, pe care a ridicat-o pe cât posibil la un nivel mai evoluat“.

Regele Carol al II-lea a avut o contribuţie importantă la crearea de noi instituţii ale statului şi a sprijinit, în special, cultura şi artele. De numele regelui Carol al II-lea se leagă Arcul de Triumf, statuia ecvestră a regelui Carol I din Piaţa Palatului, Muzeul Satului, lacurile din Herăstrău şi Băneasa, Gara Regală Băneasa, Gara Regală Sinaia, Universitatea Naţională de Apărare, primării, universităţi, colegii şi licee, catedrale, biserici şi mânăstiri, multe dintre acestea din urmă în oraşe basarabene.