Una dintre explicațiile succesului interferenței Rusiei în alegerile din România este ajutorul din partea unor rețele de oameni din eșalonul II al statului comunist care au rămas omniprezente în partide și în instituții, arată Oana Popescu-Zamfir, expertă în relații internaționale.

Georgescu ar fi sprijinit de rețele din fost aparat de stat comunist. FOTO: Inquam Photos

Carnegie Europe – un think tank care oferă analize independente și interdisciplinare cu privire la politica externă și de securitate europeană- a publicat o analiză despre interferențele Rusiei în alegerile din România.

„Tulburările politice din România exemplifică perfect modul în care Rusia se poate baza pe actorii interni pentru a executa mare parte din planul său de a slăbi UE și NATO”, arată autoarea analizei, Oana Popescu-Zamfir, directoarea Global Focus Center, ONG care analizează politica externă, afacerile europene și probleme de securitate și bună guvernanță. Autoarea a studiat „Executive Education Program in 21st Century Global Governance” la Harvard Kennedy School și Relații Internaționale la Yale University.

Anularea de către Curtea Constituțională a României a primului tur al alegerilor prezidențiale din noiembrie pe motive de interferență rusă, finanțare ilegală a campaniei și manipulare a algoritmilor TikTok subliniază vulnerabilitățile cu care se confruntă țara.

„Deși este posibil ca europenii să fi făcut unele progrese în consolidarea rezistenței la interferența malignă străină, ei rămân nepregătiți să se confrunte cu un ecosistem complex de rețele transfrontaliere de interese rusești și actori interni aliniați cu Rusia, care au fost cultivate de-a lungul timpului”, susține autoarea studiului.

„Rusia, o amenințare din interior”

Popescu-Zamfir arată că ingerințele Rusiei pot fi vizibile – precum în Republica Moldova cu ocazia alegerilor prezidențiale, desfășurate în noiembrie 2024 – și în acest caz autoritățile pot lua măsuri împotriva interpușilor. Este cazul oligarhului moldovean fugar Ilan Shor care a organizat o amplă schemă de cumpărare de voturi în numele patronilor săi de la Moscova împotriva președintelui Maia Sandu și a agendei ei pro-europene. Kremlinul a investit 100 de milioane de euro (104 de milioane de dolari) și toate metodele subversive din trusa sa de instrumente, dar nu a reușit să răstoarne rezultatele, arată specialista.

„În alte cazuri, cum ar fi în Georgia sau România, amestecul rusesc este mult mai greu de izolat de dinamica politică organică”, susține raportul citat.

În acest context, consolidarea rezistenței împotriva interferențelor Rusiei ar trebui să devină cea mai mare prioritate pentru Europa.

„Un bun loc de început este să recunoaștem că Rusia nu mai reprezintă doar o amenințare de interferență străină; a devenit o amenințare din interior”, concluzionează experta.

La Tbilisi, la sfârșitul anului 2024, Moscova a lucrat prin oligarhul georgian Bidzina Ivanishvili, care deja predase infrastructura strategică a țării Chinei și direcția ei politică Rusiei. Partidul său de guvernământ Visul Georgian a câștigat alegerile, a instalat un președinte loial și a suspendat aderarea națiunii la UE.

Popescu-Zamfir descrie pe scurt situația alegerilor din România: „Cam în aceeași perioadă, România, o țară visceral euro-atlantică, anti-rusă, a fost orbită de amestecul insidios și de succes aș Rusiei în alegeri. În ciuda victoriei așteptate a marii coaliții a social-democraților (PSD) și a Partidului Național Liberal (PNL), care guvernează din 2021, un contestatar de extremă-dreapta, pro-rus, anti-NATO a apărut în mod neașteptat și a ocupat primul loc în primul tur de scrutin. Călin Georgescu și-a împins platforma radicală anti-establishment într-o campanie de social media centrată doar pe platforma TikTok deținută de China și cu finanțare opacă.”

Raportul arată că eșecul autorităților române de a dezvălui mai multe detalii despre motivele anulării alegerilor a dus la o instabilitate politică semnificativă, iar în această săptămână, președintele Klaus Iohannis a trebuit să demisioneze în timp ce guvernul se confruntă cu un vot de cenzură.

Rețelele pro-Moscova care subminează România din interior

Autoarea analizei susține că România a purtat de mult în corpul său politic semințele acestei destabilizări.

Tranziția post-comunistă a în mare măsură gestionată de oamenii din eșalonul II al fostului aparat de stat . „Unii dintre acești oameni aveau legături strânse cu Moscova. Pe măsură ce țara s-a îndreptate spre Vest, acei indivizi și acele rețele au fost marginalizate timp de peste două decenii, însă au rămas omniprezente atât în cadrul partidelor politice, cât și în instituțiile statului”, spune Popescu-Zamfir.

Oamenii din aceste rețele nu erau pro-ruși, ci suveraniști și erau supărați de transparența și responsabilitatea pe care le aducea integrarea occidentală, care le restrângeau privilegiile și controlul, explică autoarea. „Legăturile cu Rusia au fost indirecte, trecând prin țări terțe precum Moldova sau Ucraina și au servit la facilitarea afacerilor corupte și intereselor politice ale politicienilor influenți”, detaliază raportul.

Aceste rețele au devenit recent strategice pentru Moscova din nou, care a folosit corupția, presiunea economică, interferența în procesele democratice, propaganda și atacurile cibernetice drept instrumente pentru a influența opinia publică din străinătate.

„Rețelele au devenit de importanță strategică și pentru politicienii români, când campania anticorupție susținută de UE a devenit o amenințare existențială și riscau pedepse lungi cu închisoarea și pierderea averilor”, explică raportul.

Marea Britanie, Germania, Franța, vulnerabile la aceste influențe

Asemenea rețele complexe de influență malignă nu sunt prezente doar în fostul bloc comunist, concluzionează Popescu-Zamfir.

„Dependența economică și legăturile de afaceri pro-ruse din Germania, care este pe cale să organizeze alegeri federale, au ridicat îngrijorări cu privire la capacitatea Berlinului de a submina influența Kremlinului asupra deciziilor sale politice. Capturarea Londrei de către banii ruși și Brexitul dezvăluie vulnerabilitățile uneia dintre principalele puteri NATO. Antiamericanismul istoric și romantismul față de Rusia în rândurile unora dintre elitele culturale și politice franceze fac Franța vulnerabilă dincolo de finanțarea rusă a Partidului Național de extremă dreapta”, susține autoarea.

În acest context, este foarte ușor pentru Rusia să instaleze un guvern „prietenos”.

„Fără instrumente puternice pentru a contracara vulnerabilitățile încorporate ale mediului informațional deschis al democrațiilor liberale, tot ce trebuie să facă Rusia pentru a „instala” un guvern prietenos în oricare dintre aceste țări și, prin urmare, pentru a schimba balanța voturilor în Consiliul European este să activeze acest ecosistem prestabilit de actori domestici ascultători. Adăugați niște bani și strategii de social media capabile să folosească algoritmii platformelor netransparente, cum ar fi TikTok, Telegram, X sau Meta, și veți obține amestecul necesar pentru a schimba opinia publică în societățile deja polarizate”, arată Popescu-Zamfir.

Experta susține că este foarte greu să se găsească dovezi clare cu privire la intervenția Rusiei. În acest caz, atribuirea trebuie să se bazeze pe principiul că „dacă umblă ca o rață și face ca o rață, probabil că este o rață (rusescă)”.

Concluzia autoarei este că „la cum stau lucrurile acum, atât alegerile federale din Germania de la sfârșitul lunii februarie, cât și reluarea prezidențialelor din România, în mai, rămân extrem de vulnerabile”.