O întâmplare petrecută în perioada celor cinci ani în care Calinic Argeșeanul a lucrat în Episcopia Râmnicului şi Argeşului a atras supărarea conducerii Consiliului Culturii și o amenințare severă din partea Elenei Ceaușescu: închiderea a 300 de biserici.

S-a întâmplat în perioada celor cinci ani în care Calinic Argeșeanul a lucrat în Episcopia Râmnicului şi Argeşului, perioadă în care a avut loc restaurarea picturii de la Mănăstirea Cozia, una dintre realizările cele mai mari şi valoroase ce au vizat lăcașul în plină Epocă de Aur.

„Acolo s-a început activitatea, deloc uşoară, a salvării şi curăţirii picturii, din secolul al XIV-lea, de către maestrul restaurator, Neagoe. Acel pictor, cam bolnăvicios, era susţinut de Tamara Dobrin, vicepreşedinta Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste. Ştia că este de valoare. Ştia că lucrează bine. La Cozia însă, tot urcând pe schelă am zărit nişte şurloaie pe pereţi, lungi de câţiva metri (...) Ştiam că erau anumite termene puse în contract. Venea sorocul şi mai aveau mult de lucru. Ajutoarele lui au folosit anumiţi solvenţi chimici, în doze mai mari pentru a se grăbi curăţirea. Credeau că-s de capul lor. Am făcut un scandal pe măsură”, povestește ÎPS Calinic, arhiepiscop al Argeșului și Muscelului, în volumul său „Toată vremea-și are vreme”.

A urmat scandal mare

Comisia de la Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste, s-a arătat însă mulţumită de lucrare, astfel că s-a propus aprobarea unui fond pentru premierea pictorului restaurator, premiere cu care Calinic Argeșeanul nu a fost de acord, după cum chiar ierarhul mărturisește.

„Bravo nouă! După ce că a prăjit pictura să-i dăm şi premiu! (...). A fost un întreg scandal. Nu m-am lăsat biruit”, spune arhiepiscopul.

„A consiliat-o pe Elena Ceauşescu, că ar fi potrivit să se închidă vreo 300 de biserici”

Restauratorul n-a primit niciun fond premial. Ba, mai mult, relatează Calinic, s-a ales și cu un raport la Comisia de Pictură Bisericească, astfel că i s-a interzis să mai facă vreo restaurare în cele trei judeţe: Argeş, Vâlcea şi Olt, care făceau parte din Episcopia Râmnicului şi Argeşului.

„Atitudinea noastră avea să fie<<onorată>>, nu peste multă vreme. Tamara Dobrin, supărată de întâmplarea pricinuită protejatului său, cocoşat de atâta celebritate, a consiliat-o pe Elena Ceauşescu, că ar fi potrivit să se închidă vreo 300 de biserici, monumente istorice din România, pentru a nu se mai face slujbă, că se afumă pictura”, povestește Calinic Argeșeanul.

Primele pe lista neagră a lăcașurilor vizate de măsura închiderii erau bisericile din Argeş, Vâlcea şi Olt.

„Când am fost chemaţi la Departamentul Cultelor de Ion Cumpănaşu, după ce ne-a poftit să stăm, a pus degetul la buze în chip misterios, ca să nu scoatem nicio vorbă. Desigilează seiful şi scoate o agendă. O deschide. Cu degetul ne arată o însemnare criptată: Iulie 1988. E.C.Î 300 b.m.i, adică, Iulie 1988, Elena Ceauşescu închide 300 de biserici monumente istorice! Închide repede agenda. O pune la loc şi sigilează dulapul „fermecat”. După ce a pus un radio mic între telefoanele de pe o măsuţă din dreptul biroului, cu cântece date la maxim, ne-a spus că este o mare nenorocire. Vor trebui să închidă 300 de biserici. Se va începe cu Argeş, Vâlcea şi Olt şi va continua în toată ţara”, scrie în volumul „Toată vremea-și are vreme”.

Arhiepiscopul spune că era vorba de o pornire clară și relatează și cum însăși Elena Ceaușescu a sunat la Departamentul Cultelor pentru a se asigura că măsura e pusă în practică.

„M-a întrebat Elena Ceauşescu, câte biserici s-au închis”

„Când vorbeam, sună telefonul guvernamental. Din primele vorbe am înţeles că „prima doamnă” a ţării îl căuta pe Preşedintele Departamentului Cultelor. Ion Cumpănaşu se schimbă la faţă, se îngălbeneşte, iar la colţurile gurii i-a apărut spumă albă. A început a tremura. După ce pune telefonul în furcă, se aşează pe scaun la birou:
- M-a întrebat Elena Ceauşescu, câte biserici s-au închis până acum. Mi-a spus că mă ţin de muzică şi petreceri şi că nu-mi fac datoria şi o să mă dea afară”, se mai arată în istorisire.

Calinic povestește și cum s-a ajuns la adaptarea slujbelor după programul tovarășei Elena Ceaușescu.

„Petrecându-ne spre ieşire, mi-a şoptit la ureche:
- Elena Ceauşescu va merge la Casa de odihnă din Olăneşti şi va sta vreo două săptămâni. Ea vizitează mănăstirile din jur, de obicei. Va veni şi la Cozia să vadă dacă se face slujbă la biserica mare, ce s-a restaurat de curând. Îţi voi spune exact cum vor sta lucrurile. Să faceţi slujba de dimineaţă. Să fie gata la ora şapte. Când va veni pe la unsprezece, nu va mai găsi pe nimeni slujind în biserică. Pe perioada ştiută, slujbele se făceau în zorii zilei”, mai scrie Calinic în „Toată vremea-și are vreme”.