Cum a dispărut Petrolierul Unirea, una din cele mai mari nave ale României
Petrolierul Unirea, una dintre cele mai mari nave ale flotei noastre comerciale, s-a scufundat la 40 mile marine de Capul Caliacra în octombrie 1982, scrie Adevărul .
Petrolierul Unirea, de 150.000 tdw, a fost construit în 1978, la Şantierul Naval Constanţa . Nava rămăsese în anul 1982 fără echipaj. Atunci a fost chemat din concediu Mircea Băsescu, fratele fostului președinte Traian Băsescu. El mai navigase pe cargoul Rupea, pe Crişana şi Banat. „Nava avusese o problemă în timp ce descărca în Portul Constanţa şi a rupt un braţ al Chimpexului, fapt ce a făcut ca ţiţeiul pe care îl descărcau să murdărească tot petrolierul. Ne-au dus cu un ARO în port, dar când am văzut cum arăta nava am refuzat să fac parte din echipaj şi am plecat acasă. Însă după câteva zile au dus-o la mare unde a fost spălată şi m-au chemat iar să mă îmbarc şi în cele din urmă am acceptat. Aşa am ajuns ofiţer 2 pe petrolier“, începe povestea Mircea Băsescu.
În luna octombrie 1982 nava a plecat spre Egipt unde urma să încarce ţiţei. Mircea Băsescu a ieșit din cart și s-a dus să se odihnească. Spre dimineaţă a auzit o explozie puternică. „La un moment dat, s-a auzit comandantul care a cerut să abandonăm nava. Mi-am dat seama că treaba era groasă“. Şi-a luat pe el o pereche de blugi şi o bluză şi a plecat la comanda navei. Atunci a văzut focul care ardea şi coloana de fum care era mai înaltă decât nava. Instalaţia de stins incendii pornise, însă se rupsese o conductă şi apa se scurgea peste tot.
Cum a murit bucătăreasa
Nava începea să se încline. „Nu cunoşteam pe nimeni. Eram într-un echipaj cu totul nou. Atunci le-am zis să desfacă parâmele şi să lase bărcile la apă. L-am văzut pe unul cu carnetele de marinar sub brat. I-am spus să le atârne de vas şi să se salveze“, îşi aminteşte el.
În cele din urmă a fost lansată la apă barca dinspre tribord, dar care era încă prinsă de navă. Pentru a se putea desprinde de petrolier, trebuia pornit motorul bărcii, care însă era stricat.
„Pe scara de pisică erau atârnaţi vreo şase – şapte oameni, printre care şi bucătăreasa noastră, doamna Gaiţă, ce urmau să ajungă la barca de salvare. Femeia corpolentă era îmbrăcată cu un palton şi la braţ avea o poşetă. Cred că mai degrabă nu avea acolo rujul, ci bani. Am auzit-o la un moment dat «Mamă, cad, mama, cad». În cele din urmă a căzut. A ieşit la un moment dat lângă barca de salvare, iar cineva a întins spre ea o cange pentru a o prinde. Nu a reuşit şi femeia s-a dus iar la fund. A mai ieşit o dată, dar pentru scurt timp, iar după aceea a dispărut. Mi-am zis atunci în gând: «Ăsta a fost primul»“, îşi aminteşte tragedia acelei zile fostul ofiţer 2.
După ce ultimii ofiţeri au fost în plutele de salvare, a părăsit şi comandantul nava. „Atunci, îmi aduc aminte, pluta era legată de navă cu o parâmă şi când am tăiat coarda m-am rănit la mâna stângă. Am şi acum semnul în palmă“, ne arată Mircea Băsescu.
Pe când se îndepărtau, au găsit în apă un marinar, pe care l-au salvat. Omul stătea în pluta plină cu apă până la genunchi şi plângea. „Atunci i-am spus să ia lopata şi să vâslească să plecăm cât mai curând de la petrolier“.
Navele românești au refuzat să salveze echipajul
Nicio navă care a trecut prin zonă şi care ştia de incendiul de pe Unirea nu s-a apropiat pentru a-i recupera pe supravieţuitori, marinarilor fiindu-le frică să nu se producă o altă explozie la bord. Singura navă care a oprit a fost una rusească, povesteşte Mircea Băsescu.
„Ne-au întrebat unde vrem să ne ducă: la ei pe navă sau pe un vas românesc. Văzusem că pe acolo trecuse Livezeniul şi le-am cerut să mă ducă acolo.“
La scurt timp, a auzit o explozie şi mai puternică. „Nimeni nu se îngrămădea să se întoarcă pe vas şi atunci am plecat eu cu comandantul şi alţi câţiva ofiţeri. Între timp, pe o altă navă românească din apropiere venise Securitatea şi împreună am urcat la bord. La plecare, vreo 10 ofiţeri mi-au cerut să intru în cabinele lor şi să caut în anumite unghere unde ei aveau valuta“, râde Băsescu la aceste aduceri aminte.
Când s-au întors pe navă au văzut ce stricăciuni provocase cea de-a doua explozie. Uşi de stejar transformate în aşchii, iar vinciurile, instalaţiile de care se leagă ancorele, zburaseră. „Eu m-am dus în cabina mea şi mi-am luat punguţa mea care îmi purtase noroc: era acolo fotografia Doinei, soţia mea, şi un cap de pisicuţă. Mi-am luat şi banii din cabină şi alţii ascunşi în cutia unui cronometru şi am plecat de pe vas. Carnetele de marinar nu le-am putut recupera întrucât ofiţerul le agăţase sus la vapor şi nu ajungeam la ele“.
Anchetele Securității
A urmat anchete ale Securităţii la faţa locului. Între timp, salvatorul bulgăresc a stins focul şi a început să remorcheze petrolierul. Numai că după doar câteva mile marine Unirea s-a scufundat. Până când a dispărut cu totul sub apă a durat cam o oră.
Nu s-a ştiut niciodată care a fost cauza exploziei. Pierderea a fost totală şi cum vasul era asigurat, Navromul şi-a recuperat banii.
