Cu o săptămână înainte de Sfintele Paşti, creştinii ortodocşi sărbătoresc Intrarea Domnului în Ierusalim sau Floriile. În această zi oamenii merg la biserică cu ramuri de salcie, care, după ce sunt sfinţite, se păstrează în casă ca simbol al protecţiei divine.

Potrivit tradiţiei, în ziua care marchează Intrarea Domnului în Ierusalim, credincioşii duc la biserică ramuri de salcie, care sunt sfinţite şi puse apoi la icoane, la pomii fructiferi pentru a-i ajuta să rodească sau la uşa casei pentru ca locuinţa să fie protejată tot timpul anului. Puţini ştiu însă că, de fapt, salcia a înlocuit la români ramurile de măslin şi de finic cu care Mântuitorul a fost întâmpinat de creştini ca un adevărat împărat.

Costel Vînătoru, director al Băncii de Resurse Genetice Vegetale (BRGV), dar şi preot, a povestit pentru Agerpres motivul pentru care a fost aleasă salcia ca simbol al Floriilor. El spune că ramurile de măslin sau de finic, folosite în ceremonialul bisericesc în ziua Intrării Domnului în Ierusalim, au fost înlocuite la români cu cele de salcie, pentru că primăvara, atunci când se celebrează această zi, salcia înfrunzeşte şi înmugureşte, ramurile ei fiind cele mai frumoase.

„Salcia este apreciată foarte mult în cultul bisericii, mai ales cu prilejul sărbătorii Floriilor, când Mântuitorul a intrat în Ierusalim, unde a fost întâmpinat de popor cu flori şi cu ramuri de finic în mâini. (...) Oamenii, de bucurie, au venit cu darurile lor şi, pentru că majoritatea erau oameni simpli, au rupt ramuri de finic şi l-au întâmpinat. La noi, în România, nu creşte finicul, această plantă din Ţara Sfântă, şi atunci a fost apreciată foarte mult salcia. Poporul român a introdus-o în cultul bisericii pentru că ea primăvara, de Florii, este cea mai harnică, înfrunzeşte şi ramurile ei sunt frumoase”, a spus Costel Vînătoru.

„Totodată, se şi modelează frumos, asemenea coroniţei Mântuitorului; sunt sfinţite ramurile de salcie în Duminica Floriilor, sunt stropite cu Aghiasmă Mare şi atunci ramurile acestea, care închipuie intrarea Mântuitorului în Ierusalim, sunt duse acasă şi sunt păstrate la icoane, de regulă, de la un an la altul. Ierarhii noştri au vorbit frumos despre această specie”, a mai spus el.

Legendele salciei

Există mai multe legende legate de forma ramurilor de salcie, despre care se spune că nu ar fi fost dintotdeauna cea pe care o ştim noi astăzi.

Potrivit legendelor, forma salciei nu a fost întotdeauna cea pe care o cunoaştem astăzi. Răstignirea şi biciuirea Mântuitorului Iisus Hristos au făcut-o să plângă şi din smerenie să se aplece cu ramurile spre pământ.

Una dintre legende povesteşte că Maica Domnului voia să ajungă la Iisus, care fusese răstignit pe cruce, dar trebuia să traverseze „o apă periculoasă”. Atunci, o salcie şi-a plecat ramurile în aşa fel încât Fecioara Maria să treacă peste apă ca pe un pod.

„În jurul salciei s-au ţesut foarte multe legende şi foarte multe istorioare. În primul rând, a fost cea care a lăcrimat pentru Maica Domnului când l-a văzut pe Iisus răstignit pe cruce. Mai există o scriere în care se spune că Maica Domnului trebuia să ajungă la Mântuitorul, care era răstignit, şi trebuia să treacă peste o apă. Apa era destul de periculoasă şi o salcie şi-a plecat crengile astfel încât Maica Domnului a trecut pe salcie, peste râu”, a povestit Costel Vînătoru.

O altă legendă vorbeşte despre faptul că salcia a rămas cu ramurile plecate după ce crengile ei au fost fost folosite de către romani pentru a-l biciui pe Iisus.

„O altă istorioară spune că romanii au tăiat crengi dintr-o salcie şi l-au biciuit pe Mântuitorul şi atunci salcia s-a smerit şi s-a ruşinat când a văzut cum crengile ei au fost folosite pentru chinuirea Mântuitorului şi se pare că şi-a lăsat crengile în jos, pentru că ea ar fi fost zveltă, cu ramurile ridicate şi atunci a apărut salcia pletoasă, plângătoare, smerită, pentru că, iată, crengile ei le-au folosit romanii în batjocorirea şi chinuirea Mântuitorului”, a mai precizat Costel Vînătoru.

Coaja de salcie a revoluţionat domeniul farmaceutic

În afara ritualurilor bisericeşti, salcia este întrebuinţată ca plantă medicinală. Proprietăţile sale deosebite erau cunoscute încă din vechime, când strămoşii noştri foloseau ceaiul din coajă de salcie pentru a ameliora durerile şi inflamaţiile. Ulterior, în epoca modernă, din coaja acestui arbore s-a extras acidul salicilic, una dintre substanţele care au revoluţionat, practic, domeniul farmaceutic, ducând la obţinerea atât de cunoscutei aspirine.

„Din punct de vedere medical, vorbim de un produs natural foarte valoros. Aspirina este un medicament apreciat în toată lumea. A fost obţinut şi încă este obţinut din acest acid salicilic pe care îl găsim în salcie. Până să apară industria de sinteză, românii ştiau să facă ceai din coajă de salcie, din ramurile crude şi ştiau foarte bine beneficiile medicale ale acestui arbore. Are o concentraţie ridicată de acid salicilic, pe care îl regăsim în toată planta, dar mai concentrat în ramurile mai tinere”, a spus Costel Vînătoru.

Arbore ornamental în parcuri

În România există peste 350 de varietăţi de salcie, de la salcia zveltă, la salcia creaţă, salcia plângătoare, cu ramurile atârnate către sol sau apă. Pentru că este un arbore care se prinde uşor şi sub coroana ei se formează umbră, ea este folosită şi ca plantă decorativă pentru parcuri şi grădini.

„Putem vorbi de salcia ornamentală. Sunt peste 350 de varietăţi de specii, în România regăsindu-se o mulţime de soiuri, de la salcia zveltă, la salcia creaţă, salcia plângătoare, cu ramurile atârnate către sol sau apă ori răchita. Multe dintre aceste varietăţi, în special cele care au forme frumoase, sunt folosite ca plante decorative pentru parcuri, grădini, pentru umbră. Ce este interesant, se prinde foarte uşor, în special pe cale vegetativă. Un fir de salcie înfipt în pământ, dacă îl uzi, se prinde repede”, a spus directorul Băncii de Resurse Genetice Vegetale.

Stabilizează diguri şi e materie primă pentru produse artizanale

Pe lângă partea ornamentală, salcia poate fi folosită pentru îndiguiri. Poate stabiliza digurile acolo unde sunt în pericol de surpare, de aceea pe marginea unor canale, bălţi sau râuri găsim prezentă salcia.

Mai putem vorbi de utilizarea ei din cele mai vechi timpuri pentru confecţionarea unor obiecte, în special coşuri, târne, aranjamente, recipiente, produse realizate din salcie împletită sau din răchită, care este o varietate de salcie cu ramuri elastice.