În primele zile ale anului 1948, monarhia a încetat, ca formă de guvernământ în România. Tânărul rege Mihai, un suveran care nu a fost lăsat să conducă, a fost obligat să abdice. Republica a fost proclamată în România prin șantaj, cu tancurile sovietice și pistoale pe masă.

Pe 30 decembrie 1947, Regatul României înceta să mai existe. Ultimul monarh din neamul Hohenzollernilor, Mihai I abdicase și părăsise țara în primele zile ale anului 1948. România devenea republică populară, o țară comunistă, controlată la aceea vreme de Uniunea Sovietică. Acest regim a fost impus românilor, ilegal, cu brutalitate prin alegeri falsificate, epurări, tortură și crime.

Hohenzollernii, independența și România Mare

Timp de 66 de ani România a fost monarhie constutițională. Pe tronul țării au urcat patru regi, dintre care doi cu un impact major asupra destinului României.

Carol de Hohenzollern Sigmaringen, primul rege al României, a ajuns în Principatele Unite la 10 mai 1866, având calitate de domnitor. După 1881, România este proclamată în mod oficial regat independent, iar Carol I, rege al României.

Domnia lui Carol, cea mai îndelungată din istoria României, a fost o perioadă de mari schimbări. În primul rând, România a obținut independența de stat, dar a devenit și o putere regională. În plus, țara a pășit pe drumul modernizării, cu un avânt cultural și economic, fără precendent în secolul al XIX-lea. Apar investiții importante în infrastructură, cultură și învățământ. Carol I a fost și un factor de echilibru, după câteva episoade de maximă încordare, între partidele politice ale vremii.

Cel de-al doilea rege al României, Ferdinand I, a continuat politica de reforme a unchiului său. De numele său se leagă în special participarea României la Primul Război Mondial, dar mai ales constituirea României Mari, perioada în care țara noastră a avut cea mai mare suprafață.

Tot în timpul primilor monarhi au apărut și primele forme de industrializare a României, iar sistemul educațional reformat sub bagheta lui Spiru Haret. Prestigiul țării crescuse, iar viața culturală și științifică luase un avânt fără precedent.

După moartea lui Ferdinand I, monarhia a intrat în impas, prin domnia lui Carol al II-lea. Fiul său, Mihai I, ultimul monarh, a avut un destin trist, prins între aventurile politice și amoroase ale tatălui său, dar și în vâltoarea evenimentelor istorice.

Ultimul rege al României, un monarh care nu a fost lăsat să guverneze

Mihai I a fost ultimul rege al României. S-a născut pe 25 octombrie 1921 la Sinaia, în palatul regal. Era fiul lui Carol al II-lea și al prințesei Elena a Greciei. Era nepotul lui Ferdinand I Întregitorul și urmașul la tron al tatălui său.

Din caza aventurilor amoroase ale părintelui său și a renunțării lui Carol la tron pentru a putea trăi cu amanta, Mihai se trezește monarh la numai șase ani. În 1927, Ferdinand I, bunicul său, a murit, iar tatăl său Carol renunțase la tron încă din 1925.

Evident că la vârsta de 6 ani, Mihai nu putea guverna. A fost instalată o regență formată din principele Nicolae, unchiul lui Mihai, patriarhul Miron Cristea și Gheorghe Buzdugan, președintele Înaltei Curți de Casație. Evident, de educația lui Mihai se ocupa, bunica sa, regina Maria, cea care deși nu făcea parte din regență, supraveghea atent lucrurile. Regența nu a reușit însă să facă provocărilor politice din perioada interbelică, mai ales că marile partide ale vremii aveau interese și opțiuni diferite.

Cu ajutorul țărăniștilor, în special a lui Iuliu Maniu , Carol al II-lea profită de plecarea reginei Maria din țară și dă o lovitură de stat, detronându-și propriul fiu.

Astfel, Mihai I a fost rege la șase ani, pentru a fi detronat la opt ani. Practic pentru întoarcerea la domnie a lui Carol al II-lea a fost modificată, la fel și Constituția care prevedea că un rege poate fi urmat la tron numai dacă moare sau abdică. Iar copilul Mihai nici nu murise, nici nu abdicase.

Carol al II-lea de altfel îl păcălise pe Iuliu Maniu. Inițial liderul țărănist i-a cerut printre altele să vină în țară fără Elena Lupescu. Dar după Carol al II-lea s-a instalat rege, amanta lui Carol a și sosit în România.

Mai mult decât atât, Elena a Greciei, mama lui Mihai a fost exilată, copilul putând să o vadă doar câteva săptămâni pe an.

Un prea tânăr rege în umbra unui mareșal cu apucături dictatoriale

Domnia lui Carol al II lea a fost una autoritară, dictatorială, marcată de influența camarilei regale, dar și de o slăbiciune și lipsă de viziune mai ales în politica externă. În vara lui 1940, România Mare a încetat să mai existe. Țara noastră a pierdut Basarabia, Bucovina de Nord, Cadrilaterul și Transilvania de Nord, fără un foc de armă.

În fața acestei catastrofe, dar și forțat, Carol al II-lea abdică. Pe tron ajunge, din nou, fiul său Mihai. De această dată era un tânăr de numai 19 ani. Dar nici de această dată, tânărul rege nu a avut ocazia să conducă. Mareșalul Antonescu devenise șef al statului cu puteri discreționare și preluase frâiele puterii, iar Mihai era rege mai mult cu numele.

Cu toate acestea, la 23 august 1944, tânărul rege Mihai este cel care se folosește de puținele prerogative rămase pentru a-l înlătura pe Antonescu. România schimbă taberele și armele. Antonescu este executat.

Ultimul rege alungat cu amenințări și pistoale pe masă

Nici după moartea lui Antonescu, Mihai I nu a avut norocul de a guverna. Sovieticii făceau legea în România anului 1945. Tancurile Armatei Roșii au impus Partidul Comunist. Cu amenințări sau prin propagandă, numărul membrilor creștea constant.

Sub amenințarea sovietică, regele Mihai este obligat să înlocuiască pe generalul Nicolae Rădescu cu doctorul Petru Groza, un comunist cunoscut, la șefia Guvernului.

Sub ochii regelui, cu ajutorul sovieticilor, instituțiile erau acaparate de agenți sovietici sau comuniști români. Era doar o chestiune de timp privind înlăturarea regelui.

În noiembrie 1947, regele Mihai pleca la nunta Elisabetei a II-a a Marii Britanii cu prințul Philip, la Londra. Pe 29 decembrie 1947, regele este sunat de mareșalul Curții care-l informează că președintele Consiliului de Miniștri, Petru Groza, dorea să discute urgent cu el. Regele stabilește întâlnirea pe 30 decembrie 1947, în Palatul de pe Șoseaua Kiseleff.

La întâlnire au venit Petru Groza și Gheorghe Gheorghiu-Dej. Aceștia i-au pus pe masă, regelui, actul de abdicare.

Regele Mihai avea să mărturisească că i-a fost acordat un răgaz de numai jumătate de oră, pentru a se hotărî. Între timp, trupe instruite în URSS au înconjurat palatul.

La rândul lor, Petru Groza și Gheorghe Gheorghiu-Dej erau înarmați. Se spune chiar că unul dintre aceștia ar fi și pus pistolul pe biroul regelui, pentru a-l convinge mai abitir.

„Pentru a câştiga timp, le-am cerut să citesc cu capul limpede actul pe care l-au redactat în numele meu. Părăsind încăperea, m-am retras într-un mic salon, la celălalt capăt al casei. Imediat, am pus mâna pe telefon pentru a-l chema pe mareşalul Curţii. Linia era tăiată. M-am întors în salonul mare şi i-am cerut lui Groza să îmi dea nişte explicaţii. Mi-a răspuns că trebuie să semnez pe loc, adăugând că, dacă refuz, va dispune să fie executaţi imediat o mie de studenţi care fuseseră arestaţi pentru că şi-au manifestat ataşamentul faţă de tron. Nu-mi puteam asuma riscul de a pune la îndoială cuvântul său. Nu-mi puteam asuma responsabilitatea de a trimite la moarte nişte tineri pentru a mă agăţa de tron - pentru cât timp încă?”, se arată în cartea „Majestatea Sa Regele Mihai al României - O domnie întreruptă“, de convorbiri cu Philippe Viguie Desplaces.

Regele semnează în cele din urmă actul de abdicare. În aceeași zi, în ședința extraordinară a Cabinetului din 30 decembrie 1947, Petru Groza anunța abdicarea regelui și transformarea României în Republică.

În primele zile ale anului 1948, regele Mihai a plecat, cu suita sa, din România. I s-a retras și cetățenia. Totul s-a petrecut în contextul în care România a fost lăsată în sfera de influență sovietică, la întâlnirile postbelice dintre liderii Statelor Unite, URSS și Marii Britanii. Churchill a avut de ales între Grecia și România, pentru a fi salvate de cortina sovietică. A ales Grecia, datorită porturilor de la Marea Mediterană.