La scurt timp după invazia rusă, în timp ce Ucraina se zbătea să supraviețuiască, cel mai înalt ofițer al armatei ucrainene, generalul Valeri Zalujnîi, l-a sunat disperat pe omologul său american, generalul Mark A. Milley, președintele Statului Major al Forțelor Armate ale SUA. Ucraina are doar o mână de avioane funcționale, și are nevoie urgentă de ajutor occidental. Dar răspunsul nu a fost cel așteptat. Zalujnîi a stat bosumflat o săptămână.

„Sincer vorbind, din pricina tinereții și a prostiei mele, recunosc că a fost greșeala mea. De fapt, a fost un dezastru”, a dezvăluit despre acea conversație Zalujnîi, în vârstă de 50 de ani, într-un interviu pentru The Washington Post.

Momentul a fost o cumpănă în relația crucială și complicată dintre cei doi comandanți militari care vreme de 19 luni au colaborat îndeaproape pentru salvarea Ucrainei. Zalujnîi, care se afla la conducerea forțelor armate Ucrainei de mai puțin de un an, spune că a ajuns să se bizuie foarte mult pe Milley să-l sfătuiască în privința strategiei, dar și pentru ajutor în obținerea armelor de care considera că trupele ucrainene au nevoie.

Deși pe parcurs au devenit apropiați, existau frecvent dezacorduri, mai ales când și relațiile dintre Washington și Kiev deveneau încordate: în timp ce americanii considerau că ucrainenii sunt prea insistenți și prea nerăbdători în privința livrărilor de arme, aceștia din urmă se simțeau iritați de solicitările partenerilor de a limita loviturile pe teritoriul rusesc.

Până în prezent, Statele Unite au direcționat către Kiev echipamente în valoare de peste 40 de miliarde de dolari, ceea ce le face cel mai mare donator al Kievului. Or, Milley, în rolul său de gardian al vastului arsenal american, a reprezentat un colac de salvare pentru liderii militari ucraineni în timp ce aceștia se luptau cu un inamic mult mai mare și mai bine înarmat.

Generalul Mark Milley s-a retras din activitate

Retragerea lui Milley, în vârstă de 65 de ani, a marcat sfârșitul unei relații de lucru pe care Zalujnîi a descris-o ca fiind esențială pentru succesele Ucrainei pe câmpul de luptă. Generalul ucrainean nu a vorbit încă cu succesorul lui Milley, generalul de aviație Charles Q. Brown Jr., care a preluat funcția săptămâna trecută.

Zalujnîi mărturisește însă că se așteaptă ca relația personală cu fostul șef al Statului Major a SUA să continue. Personalitatea debordantă a lui Milley, contactele sale extinse în cadrul structurilor de putere americane, precum și palmaresul său solid în războaie contrainsurgente au făcut din el un aliat valoros.

O fostă Beretă Verde, generalul american a avut un rol puternic în conturarea răspunsului administrației Biden la război. Zalujnîi l-a creditat, de asemenea, pe Milley pentru a fi reușit să mobilizeze alți generali NATO de partea Ucrainei. „Nici măcar nu-mi pot imagina dacă ar fi fost altcineva”, a spus generalul ucrainean. „Avem o prietenie. Este greu de imaginat. Este un om mai în vârstă, dar este de treabă”, a adăugat el.

Faptul că își permitea glumească cu Milley pe seama vârstei era un semn că Zalujnîi ajunsese să se simtă în largul lui în preajma acestuia.

Totuși, pe măsură ce trupele rusești înconjurau Kievul, comandantul ucrainean făcea presiuni tot mai mari pentru a primi avioane de luptă. La un moment dat, tensiunea dintre ceo doi comandanți a ajuns la cote maxime.

În acest context, Milley a cerut un raport detaliat despre flota ucraineană, inclusiv locația și stadiul de întreținere a fiecărui avion, a declarat un oficial american care a vorbit sub protecția anonimatului. Pentagonul nu credea că avioanele ar fi de ajutor Kievului; în plus, se temea de reacția Rusiei.

Când Milley a ripostat citind cu voce tare inventarul, s-a lăsat o tăcere lungă. Zalujnîi insista că cifrele erau greșite. A stat supărat o săptămână, după care s-a calmat, întrucât a realizat că viitorul țării sale depinde de o bună comunicare.

„Am fost încăpățânat, la fel ca el. Dar el era mai deștept, iar eu eram mai prost. În cele din urmă, am cedat”, spune acum Zalujnîi.

„Este o ființă umană. Țara lui a fost invadată de sute de mii de trupe rusești. (...) E cu spatele la zid. Nivelul de presiune este intens”, spunea generalul american într-un interviu pentru WP.

„Faptul că cineva se mai înfurie, e absolut normal. Și am înțeles asta. Sunt la 8.000 de kilometri distanță”, spunea el.

Atunci când amiralul american în retragere James Stavridis era comandantul suprem al forțelor aliate NATO în timpul administrației Obama, obișnuia să comunice în mod regulat cu omologul său rus, generalul Nikolai Makarov. În ceea ce ar părea imposibil astăzi, cei doi bărbați au avut ceea ce Stavridis a descris ca fiind „momente profesionale și personale pozitive” .

„Astfel de legături sunt neprețuite și pot dezamorsa cele mai periculoase momente”, a spus el.

Generalii, firește, au tot interesul de a masca dezacordurile dintre ei, sau dintre guvernele lor. Cu toate acestea, relațiile dintre Milley și Zalujnîi au fost un ecou al relațiilor dintre înalții oficiali militari în momentele importante.

Cei doi trebuiau să lucreze împreună în condițiile în care Ucraina se lupta pentru existență, iar SUA ajuta de pe margine.

Un parteneriat și o prietenie

Vorbeau prin intermediul unui interpret pe o linie securizată, în general respectând același format. Zalujnîi îi prezenta lui Milley evaluarea sa cu privire la câmpul de luptă, iar acesta îi furniza informații de la servicii pe acel subiect. Apoi, discutau despre resurse: De ce avea nevoie Ucraina în următoarele 30, 60 sau 90 de zile? Cum ar putea ajuta Washingtonul

„Întotdeauna mă certam cu el”, recunoaște Zalujnîi.

Zalujnîi, al cărui vis a fost mereu să facă parte dintr-o armată ucraineană echipată la standardele NATO, l-a descris totuși pe Milley ca pe „o sursă de putere din afară”, și anume cineva pe care să îl poată suna atunci când se simțea blocat.

Într-o conversație avută cu puțin timp înainte de invazia lui Putin, Milley a rămas impresionat de răspunsul omologului său american la o întrebare mai personală: unde va locui familia sa în timp ce el va conduce forțele Ucrainei împotriva a ceea ce oficialii se temeau că va fi un atac masiv?

Cu toții rămân la Kiev, fiica cu pregătire medicală va îngriji răniți, iar cealaltă va servi în armată. „Vom lupta și vom muri la Kiev, dacă va fi necesar”, i-a răspuns Zalujnîi.

„Atunci am exclamat: «Uau!». Tipii ăștia sunt serioși. Iar el este pur și simplu reprezentativ pentru poporul ucrainean în mintea mea. Este total angajat în apărarea țării sale”, a dezvăluit Milley.

Ultimele luni de mandat ale lui Milley au fost dominate de eforturile Ucrainei de a recâștiga teritoriul ocupat de Rusia într-o contraofensivă care este în curs. În anumite momente, unii oficiali americani au obiectat față de deciziile Kievului, inclusiv față de reticența acestuia de a angaja unități mecanizate și față de împrăștierea forțelor pe o linie lungă de front. Cooperarea dintre cele două țări a devenit tensionată și atunci când o scurgere majoră a dezvăluit informații sensibile despre apărarea Ucrainei și planurile sale pentru contraofensivă.

Prima întâlnire în persoană dintre Zalujnîi și Milley a avut loc la granița dintre Polonia și Ucraina la începutul acestui an. Au petrecut câteva ore împreună examinând hărți și discutând despre planurile de contraofensivă. A fost o întâlnire profesională și productivă, dar în prezent, câteva luni mai târziu, Zalujnîi are regrete că a fost atât de formală.

„Îmi dau seama acum că nu va mai fi aici prea curând. Acel om ar fi meritat să fac ceva diferit. Am fi putut să ne întâlnim ca niște buni prieteni. După partea oficială, am fi putut pur și simplu să avem o conversație normală”, a spus Zalujnîi, mărturisind că speră ca totuși să aibă această ocazie la un moment dat.

El a spus că Milley l-a invitat în vizită după război și i-a sugerat că l-ar putea ajuta pe generalul ucrainean să obțină o diplomă onorifică de la Academia Militară a SUA. La rândul său, Zalujnîi i-a promis lui Milley că va avea un bust la Statul Major General al Ucrainei în semn de recunoștință.

Milley și-a exprimat încrederea că pensionarea sa nu va perturba parteneriatul dintre armata americană și cea ucraineană.

„Faptul că oamenii se mută sau sunt înlocuiți este o chestiune obișnuită” în operațiunile militare, a spus el. „Am o relație foarte bună cu generalul Zalujnîi, dar războiul nu va fi câștigat sau pierdut în funcție de relațiile dintre noi”.