Când Rusia a invadat Ucraina în urmă cu un an, unul dintre cele mai mari succese pe care le-a obținut inițial a fost în sudul Ucrainei. În câteva zile, trupele rusești care au atacat din Crimeea au ocupat o suprafață de teritoriu ucrainean mai mare decât Elveția.

Autoritățile ucrainene trebuie încă să explice ce a mers prost în sud în acele prime zile. Pentru a ajuta la descoperirea a ceea ce s-a întâmplat, BBC a vorbit cu ofițeri militari, politicieni și activiști.

Pe 22 februarie 2022, la ora 19:15, secretarul Consiliului de Securitate al Ucrainei, Oleksiy Danilov, a primit un dosar roșu cu documente secrete. Acestea avertizau că viața președintelui era amenințată în mod iminent. Imediat, Danilov i-a contactat pe șeful serviciilor de securitate, pe ministrul de interne, pe prim-ministru și pe însuși președintele Volodimir Zelenski, potrivit bbc.com.

Dar conducerea Ucrainei nu a declarat, deocamdată, legea marțială. Nu a existat nicio mobilizare de trupe. Cu doar câteva săptămâni înainte, autoritățile ucrainene au calificat avertismentele occidentale privind invazia rusă drept "manipulare" și au făcut apel la toată lumea să rămână calmă.

Danilov spune că guvernul avea informații detaliate despre invazia planificată, inclusiv despre datele acesteia. "Ne așteptam la 22 februarie", explică el, desfășurând o hartă secretă a regiunii Kievului. Luată de la un comandant rus, el spune că aceasta confirmă rapoartele serviciilor de informații conform cărora planul inițial al Rusiei era de a invada cu două zile mai devreme decât au făcut-o de fapt.

"Scopul nostru era să evităm orice panică în interiorul țării. Așadar, era crucial să păstrăm totul secret".

Dacă autoritățile ucrainene știau atât de multe despre planurile Moscovei, de ce au reușit trupele rusești să străbată atât de repede regiunea Kherson din sud.

O strâmtoare și o fâșie îngustă de pământ separă peninsula Crimeea de teritoriul ucrainean, iar acestea erau obstacole naturale pentru trupele rusești. La fel a fost și rețeaua extinsă de canale de irigații din regiunea Kherson.

Forțele ucrainene trebuiau doar să distrugă toate podurile de acolo pentru a încetini avansul rusesc. Dar acest lucru nu s-a întâmplat.

Danilov spune că autoritățile investighează în prezent acest lucru și că până la încheierea acestui proces nu pot da un răspuns: "Dar nu ascundem acest fapt, nu îl punem la păstrare într-un sertar".

Podul Chonhar, care traversează strâmtoarea dintre Crimeea și Kherson, a fost minat, a confirmat Statul Major al Ucrainei după invazie. Dar a respins sugestiile potrivit cărora explozibilii ar fi fost dezamorsați, afirmând că forța de invazie a Rusiei a fost de 15 ori mai mare decât forța de apărare a Ucrainei.

Criticii au susținut că tocmai din cauza acestei dominații rusești podul ar fi trebuit să fie distrus.

Este clar că forțele ucrainene nu erau pregătite pentru un scenariu în care trupele rusești ar fi trecut cu ușurință în sudul regiunii Kherson.

Drept urmare, au fost nevoite să se retragă din regiune încă de la început. În timp ce se retrăgeau, a fost nevoie de două ore pentru ca coloanele de vehicule militare și trupe să traverseze podul Antonivskiy din apropierea orașului Kherson, potrivit locotenentului superior Evhen Palchenko, care a apărat podul peste râul Dnipro.

Acest lucru indică faptul că Ucraina a concentrat un număr mare de trupe în apropiere de Crimeea. Dar, cu podurile încă în picioare, acestea au fost rapid depășite numeric și ca armament.

"Cum poți să le stăpânești ofensiva când nu aveam apărare aeriană?" explică locotenentul Palchenko. "Avioanele lor de vânătoare au zburat și au aruncat o grămadă de bombe, aruncând totul în aer. Am pierdut o mulțime de oameni și echipamente acolo".

Viteza a fost crucială pentru succesul rusesc. Tactica lor era să ocolească orașele mari, să le încercuiască și să plece mai departe. Au plănuit să cucerească Mykolaiv în două zile și Odesa în trei zile, spune generalul-maior Dmytro Marchenko, care a fost trimis să organizeze apărarea Mykolaivului. Dar planul rusesc s-a soldat cu un eșec.

Când a sosit generalul Marchenko, nu exista încă niciun plan de apărare a orașului. "Când am întrebat unde se află, mi s-a spus că încă nu întocmiseră o hartă", a spus el.

El a luat o hartă, a împărțit-o în patru părți și a numit unități și comandanți responsabili pentru fiecare secțiune. Au anunțat mobilizarea și au înscris rapid mii de oameni. Mulți dintre noii veniți serviseră anterior în armată.

Au înființat grupuri antitanc înarmate cu lansatoare de grenade și au organizat posturi de semnalizare pentru a avertiza atunci când se apropiau tancurile rusești. Spre deosebire de Kherson, podurile de peste canalele de irigații din regiune au fost distruse de forțele speciale înființate în grabă, conduse de deputatul Roman Kostenko.

Trupele ucrainene au luptat cu înverșunare pentru a încetini înaintarea rusă în apropierea podului Antonivskiy. La miezul nopții de 25 februarie, forțele rusești au trecut la ofensivă. Locotenentul Palchenko și batalionul său de tancuri au fost acolo pentru a le opri.

"Tancul meu a primit câteva lovituri, iar sistemul a căzut. Așa că a trebuit să facem totul manual, ca în tancurile T-34 din timpul celui de-al Doilea Război Mondial".

Forțele rusești erau copleșitoare, astfel că locotenentul Palchenko și batalionul său au fost nevoiți să se retragă de pe pod. Dar s-a întors acolo de mai multe ori în acea noapte. Tancurile sale acopereau parașutiștii ucraineni, iar sarcina lor era să împiedice trupele rusești să treacă podul.

Tânărul de 23 de ani de atunci a primit mai târziu cea mai înaltă distincție militară a țării, Erou al Ucrainei.

Rezistența lor a dat Mykolaivului câteva zile în plus pentru a-și pregăti apărarea. Coordonarea și comunicarea între echipele militare și civile au făcut ca timpul să fie bine folosit.

"Guvernatorul din Mykolaiv, Vitaliy Kim, a fost uimitor în comunicarea cu oamenii pentru a organiza ajutorul", își amintește generalul-maior Marchenko. "Aveam nevoie de excavatoare - s-au dus rapid și au săpat tranșee și șanțuri. Aveam nevoie de blocuri de beton și de "arici" antitanc - în jumătate de zi, totul era gata".

Cetățenii locali monitorizau în mod constant mișcarea trupelor rusești și transmiteau coordonatele artileriștilor ucraineni. Oamenii obișnuiți au distrus vehicule blindate și au luat prizonieri, spune generalul-maior Marchenko.

"Am oprit forțele rusești pentru că oamenii s-au ridicat", adaugă el.