Un grup de muncitori de la Șantierul Naval Turnu Severin, condus de Ionel Cană, medic de întreprindere, a înființat în 1979 primul sindicat liber din România. Comuniștii nu au văzut cu ochi buni inițiativa astfel că inițiatorii au fost anchetați.

Sindicatul Liber al Oamenilor Muncii din România (SLOMR) a fost un sindicat liber, independent de Uniunea Sindicatelor din Republica Socialistă România, întemeiat în februarie 1979, de către un grup de muncitori de la Șantierul Naval Turnu Severin, condus de Ionel Cană, ca un mijloc de a apăra interesele salariaților, nu cele ale Partidului Cominist și ale cadrelor.

Membrii sindicatului au fost imediat cercetați, anchetați și arestați de „Organele de Partid și de Stat”. La începutul lunii martie 1979, postul de radio Europa Liberă a difuzat declarația de constituire a Sindicatului Liber al Oamenilor Muncii din România.

Înființat de doctorul Ionel Cană, economistul Gheorghe Brașoveanu și preotul Gheorghe Calciu-Dumitreasa, sindicatul era denumit de Cană „sediu al demnității omului”, având ca scop asumat apărarea celor nedreptățiți. Co-fondatorii vedeau totodată acest sindicat drept o alternativă la cele oficiale descrise drept simple „curele de transmisie” ale ordinelor și dispozițiilor PCR.

Sindicatul a devenit cunoscut la nivel național începând din 4 martie 1979, când apelul său a fost difuzat de postul de radio „Europa Liberă”. Sindicatul nu era organizat piramidal, pe verticală, ci orizontal, în reţea, dând posibilitatea fiecărui aderent de a forma nuclee. Imediat după difuzarea apelului la Europa Liberă, pe adresa medicului Cană au început să sosească adeziuni din întreaga ţară, primii membri fiind muncitori de la Şantierele Navale din Turnu Severin. Revista sindicatului socialist francez C.F.D.T. estima la circa 2.000 numărul membrilor SLOMR.

Condamnați la închisoare pentru trădare

După ce inițial autoritățile comuniste au fost interesate de reacția acestui comunicat în societatea românească, urmărind identificarea aderenților, discreditarea lor și a fondatorilor, la 10 martie 1979 cei trei au fost arestați. Judecați de Tribunalul Militar București, aceștia au fost condamnați pentru trădare la pedepse de 10 ani (Gh. Calciu-Dumitreasa), 7 ani (Ionel Cană) și 5 ani (Gheorghe Brașoveanu).

Conducătorii SLOMR au fost eliberaţi în 1980, în încercarea demagogică de a arăta străinătăţii că în România epocii ceauşiste drepturile omului sunt respectate. În următorii ani ei vor fi însă puşi în situaţia de a lua calea exilului.

Arestarea conducătorilor şi a celor ce aderaseră a zădărnicit existenţa sindicatului liber în ţară, dar, în timpul exilului în S.U.A., dr. Ionel Cană a înfiinţat, în 1988, Secţia externă a SLOMR, organizaţie recunoscută de Confederaţia Generală a Sindicatelor de la Geneva. În 1990 dr. Ionel Cană a revenit în România.

„În analele istorice din țara noastră și de peste hotare, SLOMR este considerat primul sindicat liber din România totalitară și din Europa de după fosta Cortină de Fier. Am conceput documentul programatic al acestui sindicat, sub titlul Declarația de constituire a SLOMR. Am reușit cu greu să o trimit peste hotare. La 4 martie 1979, declarația a fost citită în premieră de către marele nostru Noël Bernard, directorul departamentului românesc de la radio Europa Liberă, specificând că va transmite un document deosebit de important pentru țară. Se înfiripa atunci în România un lucru foarte, foarte important pentru mișcarea noastră de opoziție, pentru mișcarea noastră disidentă”, a declarat Ionel Cană, după revenirea în România, afirmațiile acestuia fiind cuprinse în cartea „Cei care au spus NU”, de Romulus Rusan, apărută în 2005.

Acuzat de propagandă ostilă regimului

Medicul a mai susținut că a fost acuzat de propagandă ostilă împotriva regimului comunist, pentru faptul că a răspândit manifeste anticomuniste prin București, în noaptea premergătoare zilei de 1 mai 1977. „De pildă, pe vitrina fostei librării Dacia, actualmente Humanitas, am lipit un afiș pe care scria: «Jos Ceaușescu, autorul romanului fluviu România pe drumul decăderii socialiste!». Am fost încarcerat în temnița de maximă siguranță din Craiova, de unde, sub presiunea opiniei publice internaționale, am fost eliberat în prima zi a Conferinței post-Helsinki de la Madrid, unde Ceaușescu voia să se prezinte cu lecțiile făcute, pentru a arunca praf în ochii străinătății și a pretinde că în România nu mai există deținuți politici”, a completat inițiatorul SLOMR.

Ionel Cană a mai spus că a organizat sindicatul în conformitate cu normele internaționale de funcționare a sindicatelor libere, care prevedeau și posibilitatea formării inițiale a unor confederații, cu membri din diferite domenii de activitate, existând oportunitatea formării ulterioare de grupe sindicale pe ramuri de activitate și asociații profesionale.

„Am organizat SLOMR și ca pe o primă formă a unei organizații de masă a anilor ’70-’80, prin care fiecare simplu cetățean avea posibilitatea să-și exprime opinii disidente la adresa dictaturii comuniste. Stau mărturie cele trei «comunicate curente» ale SLOMR, amplu și îndelung dezbătute la Europa Liberă, care arătau modul în care se dezvolta noul sindicat în țara noastră”, a mai spus medicul român.