Frământările și instabilitatea politică din Principatele Române, în Evul Mediu, a permis multor aventurieri sau impostori să ajungă domnitori în Moldova sau Valahia. Un astfel de aventurier și intrigant a fost Gaspar Graziani, un rătăcitor italian ajuns stăpân peste Moldova.

În secolul al XVII-lea, Principatele Române se aflau sub suzeranitatea otomană, dar erau conduse încă de domni pământeni, evident numiți cu aprobarea sultanului. În această perioadă, istoria Valahiei era încă marcată de luptele interne dintre clanurile boierești care încercau să dobândească putere și influență susținând un pretendent sau altul, la domnie.

La toate acestea se adăugau și desele incursiuni tătărești, dar și cele otomane, mai ales în cazul în care vreun domnitor încerca să ia calea anti-otomană aliindu-se cu polonezii sau habsburgii, așa cum făcuse Mihai Viteazul, de exemplu.

De multe ori, haosul intern, dar și dorința otomanilor de a controla cât mai bine țările române, au făcut ca pe tronul Moldovei și al Valahiei să poposească tot felul de aventurieri și impostori. Unul dintre aceștia a fost Gaspar Graziani, un individ misterios care a reușit să devină voievod al Moldovei timp de un an și a cărui poveste a inspirat drama lui Ioan Slavici, „Gaspar Graziani”.

Un rătăcitor cu origine controversată

Gaspar Graziani este cu siguranță un personaj de roman sau de film artistic. Originea sa este parțial cunoscută. Unii spun că era italian, alții că era croat sau în orice caz jumătate italian-jumătate croat. S-a născut, probabil, în anul 1580, în Bihac, un oraș din Bosnia-Herțegovina de astăzi, fostă posesiune a Republicii Venețiene. Tocmai de aceea se presupune că Gaspar Graziani era italian.

Nu se știe nimic despre copilăria și adolescența sa. Doar că în tinerețe a apărut ca un rătăcitor poliglot, considerat de unii fără căpătâi.

A ajuns în serviciile mai multor state ale vremii, tocmai fiindcă știa multe limbi străine, adică italiana, croata, germana și turca. A învățat și engleza de la solii regelui Angliei, Sir Henry Wotton și Sir Dudley Carleton, iar mai apoi călătorește cu un sol englez la Constantinopol. Datorită abilităților sale lingvistice dar și datorită carismei, Gaspar Graziani a devenit interpret al misiunilor diplmatice englezești la Înalta Poartă, trimis al Marelui Duce de Toscana, Cosimo al II-lea,la sultanul otoman dar și al viceregelui Spaniei din Neapole,în Imperiul Otoman.

Până în jurul vârstei de 40 de ani Gaspar Graziani s-a plimbat prin aproape toată Europa, dar și în Imperiul Otoman. A fost inclusiv servitor al dogilor Veneției.

Un intrigant de meserie, cameleonul vremurilor sale

Ceea ce l-a ridicat pe Gaspar Graziani la diferite onoruri și i-a deschis calea către tronul Moldovei, nu a fost calitatea sa de interpret, poliglot și om educat, ci intrigile. Gaspar Graziani era un adevărat maestru al înșelăciunii. Știa să se bage pe pielea cui trebuie și să schimbe tabăra dacă era nevoie.

Reușește să lege prietenii la curtea otomană, dezvăluind probabil secrete ale misiunilor diplomatice occidentale în Imperiul Otoman. Așa se face că din simplu tălmaci devine dragoman. În același timp, Gaspar Graziani era agent dublu. Se prefăcea supus al sultanului oferindu-i informații prețioase despre statele creștine, în timp ce făcea treabă de spion și în serviciul habsburgilor.

În perioada 1614-1618, Gaspar Graziani era principalul negociator al otomanilor cu Imperiul Habsburgic, furnizând, în secret, informații când unora când altora.

Graziani era catolic și a negociat îmbunătățirea statului bisericii catolice în teritoriile ungurești ocupate de otomani. Acest lucru i-a atras simpatia Papei Paul al V-lea. În timpul Războiului de 30 de ani, a interceptat scrisorilor rebelilor cehi către sultan și le-a predat habsburgilor. Evident, Gaspar Graziani, continua jocul dublu furnizând servicii și otomanilor. De altfel, drept recompensă, sultanul îi oferă posesiunile din Naxos și Paros, în Marea Egee.

Din rătăcitor, cu sprin otoman, ajunge și domnitor

Sătul probabil de viața aceasta periculoasă de spion dublu, dar și de pribegiile sale, Gaspar Graziani a început să aspire la o viață de mărire. Mai precis, s-a gândit să pună mâna pe unul dintre principatele românești. Cu ajutorul relațiilor sale din Imperiul Otoman, dar și a obișnuitei mite, Gaspar Graziani ajunge domnitor al Moldovei în locul lui Radu Mihnea.

Sultanul îl considera un supus de nădejde și spera că prin intermediul lui va fi stăvilită orice ofensivă poloneză, dar și deschiderea unui drum pentru trupele otomane, prin Moldova, peste Nistru. Gaspar Graziani trece la ortodoxie și ajunge domnitor al Moldovei, la începutul anului 1619.

Culmea, odată ajuns pe tronul Moldovei, Gaspar Graziani își dă arama pe față și începe să viseze la mărire. Mai precis, se întoarce împotriva otomanilor, se aliază cu polonezii și habsburgii sperând, la fel ca Mihai Viteazul, să cucerească și Transilvania, dar și Valahia, pentru a le uni în același stat.

Pe plan intern a făcut ravagii. Era total rupt de realitățile moldovenești. Tocmai de aceea răzeștii orheieni s-au răsculat. Gaspar Graziani nu se complică și îneacă revolta în sânge, fără să încerce și varianta diplomației. „Domniile neştiutoare şi lacome sunt pricina peirii tale”, deplângea Miron Costin situația țării Moldovei.

La rândul lor boierii, nu-l văd cu ochi buni pe noul domnitor, mereu înconjurat de o gardă de 500 de mercenari.

Sultanul află de tratatul de alianță încheiat de Gaspar Graziani cu hatmanul polonez Zolkiewski și trimite imediat un corp de armată, după trădător, în frunte cu Skender Bei de Caramania, comandantul teritoriilor Dunărene. În plus, armata otomană este secondată de contingente tătărăști.

Armata polonează ajutată de trupele moldovenești ale lui Gaspar Gratiani, dar și de cazaci, este înfrântă de turci și de tătari la Țuțora (astăzi în județul Iași). Gaspar Grațiani văzând că i-a eșuat planul, urât de țărani și de boieri deopotrivă, fuge de pe câmpul de bătălie, odată cu apusul soarelui și încearcă să ajungă, prin Transilvania, în Europa Occidentală. A fost însă prins și decapitat de doi boieri moldoveni. Gaspar Grațiani a stat pe tronul Moldovei mai puțin, iar această domnie i-a adus sfârșitul.