Mare dragoman al Imperiului Otoman, Alexandru Mavrocordat a avut o carieră la vârf demnă de un film, fiind una dintre personalitățile marcante ale secolului al XVII-lea, ajungând o personalitate extrem de influentă într-o epocă plină de conflicte.

Alexandru Mavrocordat pictat de Jean Etienne Liotard FOTO Wikipedia

Alexandru Mavrocordat provenea din familia fanariotă Mavrocordat. Tatăl său, Nikolaos, provenea din Chios, însă s-a mutat în Constantinopol, acolo unde s-a născut în 1641 Alexandru Mavrocordat.

Dornic de a învăța și având o minte strălucită, Alexandru Mavrocordat a părăsit Imperiul Otoman și a studiat filosofia, teologia și medicina în trei orașe din Italia, la Roma, Padova și Bologna, unde a primit doctoratul la începutul anilor 1660. În 1664 și-a publicat teza de doctorat, confirmând teoria circulației sângelui din 1628 a lui William Harvey.

După ce s-a întors la Constantinopol, Alexandru Mavrocordat a predat la școala Patriarhiei Ecumenice și a fost doctor al mai multor familii turcești importante.

După cum spune Tudor Dinu în monumentala lucrare ”Dimitrie Cantemir şi Nicolae Mavrocordat – rivalităţi politice şi literare la începutul secolului XVIII” (Editura Humanitas, 2011), ”Neobosit și animat de permanenta ambiție a afirmării, Alexandru Mavrocordat a practicat și medicina, câștigând o faimă deosebită. Ba chiar, grație acestei profesii, a reușit să își creeze relații în cele mai înalte cercuri otomane, pregătindu-și terenul pentru viitoarea ascensiune. Momentul decisiv în cariera lui Alexandru a fost însă întâlnirea cu marele dragoman Panagiotakis Nikousis, care, sesizând potențialul politico-diplomatic al tânărului întors de la studii din Italia, l-a luat ca secretar personal. În curând, Alexandru a devenit un poliglot faimos”.

Grație cunoașterii foarte bune a limbilor străine, Alexandru Mavrocordat a fost numit mare dragoman (n. red. - traducător) al Imperiului Otoman în anul 1673, o poziție extrem de influentă, grație căreia a câștigat o mare influență asupra politicii externe otomane.

Concret, în 1673, marele dragoman Panagiotakis Nikousis a murit în urma unui atac de apoplexie. Și, după cum precizează același Tudor Dinu, ”alegerea s-a îndreptat în mod necesar înspre Alexandru Mavrocordat, care, în plus, a știut să își pună în mișcare la momentul oportun amplul sistem de relații pe care și-l crease. La doar 32 de ani, acesta devenea cel mai puternic creștin din Imperiul Otoman”.

Alexandru Mavrocordat a fost fost mare dragoman al Imperiului Otoman timp de nu mai puțin de 24 de ani, între 1673–1683 și între 1685–1699.

După înfrângerea otomanilor în a doua asediere a Vienei, a fost condamnat la moarte, însă după un an de detenție a fost eliberat și reabilitat. După o misiune în numele sultanului la împăratul Leopold I, Alexandru Mavrocordat a jucat un rol esențial la Tratatul de la Karlowitz, pe care l-a semnat în 1699 pentru Imperiul Otoman.

Între 1699–1703 a fost secretar intim al sultanului Mustafa al II-lea.

Doi dintre cei cinci copii ai lui Alexandru Mavrocordat au ajuns domnitori: Nicolae Mavrocordat-domn al Moldovei și Țării Românești și Ioan Mavrocordat – domnitor în Țara Românească.

Alexandru Mavrocordat s-a stins din viață pe 23 decembrie 1709, după o carieră plină de glorie la nivel diplomatic internațional.