Comandantul șef al Forțelor Armate ale Ucrainei, Valerii Zalujnîi, a fost nevoit să abandoneze planul inițial pentru contraofensiva de vară după patru zile, a relatat Washington Post în partea a doua a analizei sale privind modul în care a fost desfășurată campania ucraineană de recuperare a teritoriilor și cum s-a ajuns în impasul actual.

Forțele ucrainene care aveau drept obiectiv inițial satul Robotîne și apoi Melitopol, de la Marea Azov, și tăierea liniilor de aprovizionare rusești, au fost oprite înainte de a începe după ce s-au lovit de densitatea neașteptată a câmpurilor minate.

În a patra zi generalul Valeri Zalujnîi, comandantul-șef al armatei Ucrainei, a considerat că a văzut destul. Echipamentul militar occidental incinerat – Bradley americane, tancuri germane Leopard, vehicule de deminare –a umplut câmpul de luptă. Numărul de morți și răniți a afectat moralul, scrie WP.

În loc să încerce să străpungă apărarea rusă cu un atac mecanizat concentrat și sprijin de artilerie, așa cum i-au recomandat omologii săi americani, Zalujnîi a decis ca soldații ucraineni să se deplaseze pe jos în grupuri mici de aproximativ 10 oameni. Această abordare a fost menită să salveze echipamente și vieți, dar a făcut progresul mult mai lent.

Luni de planificare cu Statele Unite au fost abandonate după doar patru zile, iar contraofensiva deja întârziată, menită să ajungă la Marea Azov în două până la trei luni, a fost aproape oprită, notează WP.

Reconstituirea WP se bazează pe interviuri cu oficiali militari de rang înalt americani și ucraineni, precum și cu ofițeri și soldați ucraineni din prima linie.

Pe 16 ianuarie, cu cinci luni înainte de începerea contraofensivei Ucrainei, generalul Mark A. Milley, pe atunci președintele Statului Major al SUA, a venit în vizită la baza de antrenament Grafenwoehr din Germania, unde urmau să fie instruiți soldații din Brigada 47.

Baza a fost folosită pentru a antrena grupuri mici de soldați ucraineni încă din 2014, când Rusia a invadat și a anexat ilegal Peninsula Crimeea a Ucrainei. Dar în pregătirea contraofensivei, care în perspectiva aliaților americani ar fi trebuit să înceapă în aprilie, unul sau mai multe batalioane de aproximativ 600 de soldați ucraineni erau instruiți într-un ciclu.

Milley credea în succesul strategiei „armelor combinate”, adică manevre coordonate de către o forță masivă de infanterie, tancuri, vehicule blindate, ingineri și artilerie.

Brigada 47

Brigada 47 a fost selectată pentru a fi o forță de spargere și vârful contraofensivei cu arme occidentale. Dar, în timp ce Milley făcea turul bazei și stătea de vorbă cu soldații ucraineni – de la tineri de 20 de ani până la recruți de vârstă mijlocie – a aflat că mulți dintre ei nu aveau experiență de luptă.

Milley nu a zis nimic. Dar ulterior, la o ședință cu instructorii americani, el a părut să recunoască amploarea sarcinii pentru ucraineni. „Dă-le tot ce ai aici”, a spus el.

Brigada 47-a era o unitate nou creată. Conducerea militară a Ucrainei a decis că brigăzile cu mai multă experiență îi vor reține pe ruși în timpul iernii, în timp ce soldații proaspeți vor forma noi brigăzi, vor primi antrenament în străinătate și apoi vor conduce lupta în primăvară și vară.

Aproximativ 70% dintre soldații unității nu aveau niciun fel de experiență pe câmpul de luptă, potrivit unui ofițer de rang înalt al brigăzii.

Comandantul, deși călit în luptă, avea doar 28 de ani, iar adjunctul său, 25 de ani. Vârsta era considerată un avantaj, pentru că se aștepta ca ei să absoarbă tacticile NATO fără a fi afectați de modul sovietic de război care încă infuza părți din armata ucraineană.

Pe de altă parte, unii dintre soldații erau de părere că instructorii americani nu puteau înțelege amploarea conflictului împotriva unui inamic mult mai puternic. „Prezența unui număr mare de drone, fortificații, câmpuri minate și așa mai departe nu a fost luată în considerare”, a dezvăluit un soldat cu indicativul Joker, relatând că și-au adus propriile drone pentru a-și perfecționa abilitățile, dar inițial instructorii le-au respins cererea de a le integra, deoarece programele de antrenament erau predeterminate. Au fost adăugate ulterior în urma feedbackului ucrainean, a declarat un oficial american.

Programul din SUA a avut unele beneficii, a spus Joker, de pildă antrenamentul avansat pe vreme rece și modul de ajustare a focului de artilerie. „A trebuit să îmbunătățim tactica în timpul bătăliei în sine. Nu am putut-o folosi așa cum am fost învățați”, a spus el.

În așteptarea ordinului de atac

Întorcându-se în Ucraina în primăvară, soldații din Brigada 47 se așteptau ca contraofensiva să înceapă aproape imediat. La începutul lunii mai, brigada s-a mutat mai aproape de linia frontului, mascându-și Bradley-urile și alte echipamente occidentale în frunzișul copacilor din partea rurală a regiunii Zaporojie.

Dar ordinul de atac nu a venit. Conducerea politică „nu ar fi trebuit să anunțe contraofensiva noastră de aproape un an”, a spus un comandant. „Inamicul știa de unde vom veni.”

Milley și alți ofițeri superiori ai armatei SUA implicați în planificarea contraofensivei insistau ca ucrainenii să grupeze forțele într-un punct cheie din Zaporojie, astfel încât să le fie mai ușor să străpungă apărarea rigidă a Rusiei și să asigure o descoperire de succes în drumul către Melitopol și Marea Azov. În schimb, planul ucrainean era să atace pe trei axe - spre sud, de-a lungul a două căi distincte până la Marea Azov, precum și în estul Ucrainei, în jurul orașului asediat Bahmut, pe care rușii îl ocupaseră în primăvară, după aproape un an de lupte.

Liderii militari ucraineni au decis că angajarea prea multor trupe într-un punct din sud ar lăsa forțele din est vulnerabile și ar permite rușilor să cucerească teritoriu acolo și, potențial, în Harkov, în nord-est.

Pentru a scinda forțele ruse din Zaporojie, brigăzile maritime ucrainene de la marginea de vest a regiunii vecine Donețk vor înainta spre sud, spre orașul de coastă Berdiansk. În același timp, brigada 47 și alte brigăzi, parte a ceea ce Ucraina a numit Corpul 9, urma să atace de-a lungul axei principale a contraofensivei, spre Melitopol.

Planul prevedea ca Corpurile 47 și 9 să spargă prima linie de apărare rusă și să recupereze Robotîne. Apoi, Corpul 10, alcătuit din parașutiști ai Ucrainei, s-ar alătura într-un al doilea val de atac spre sud.

„Ne-am gândit că va fi o sarcină simplă de două zile” să cucerim Robotîne, a dezvăluit comandantul unui vehicul de luptă Bradley, având indicativul „Francezul”.

Mine peste tot

La câteva zile după lansarea contraofensivei, Oleksandr Sak, pe atunci comandantul unității 47, a inspectat o poziție rusească pe care trupele sale au capturat-o. El a găsit acolo arme antidrone, lunete termice și drone mici de supraveghere, printre alte lucruri abandonate. „Mi-am dat seama că inamicul s-a pregătit”, a spus el. „Nu i-am prins pe nepregătite; știau că venim.”

Sak a găsit și o hartă pe care rușii au folosit-o pentru a-și marca câmpurile minate. Pentru doar o parte a frontului - aproximativ șase kilometri lungime și șase adâncime - au fost listate mai mult de 20.000 de mine.

„Nu aș spune că a fost neașteptat, doar că am subestimat asta”, a spus Sak. „Am efectuat recunoașteri aeriene și cu geniști, dar multe mine au fost mascate sau îngropate. Pe lângă cele de pe linia frontului, existau mine mai adânc în pozițiile inamice. Am depășit pozițiile inamice și am întâlnit și mai multe mine acolo unde credeam că nu mai există.”

Un sergent-șef specializat în drone din unitatea 47 a explicat că doar deplasându-se pe jos au reușit să găsească capcane cu detonare la distanță, descriind descoperirea lor drept o „surpriză”.

Oficialii militari americani au crezut că Ucraina ar fi putut face progrese mai semnificative punând mai mult accent pe unitățile de recunoaștere la sol și reducându-și dependența de imaginile oferite drone, care nu puteau detecta minele îngropate, firele de declanșare sau capcanele.

Regiunea Zaporojie constă în mare parte din câmpuri plate și deschise, iar rușii exploataseră terenurile înalte pentru a construi apărări cheie. De acolo, au spus soldații și oficialii, unitățile rusești înarmate cu rachete antitanc așteptau convoaiele cu vehicule Bradley și tancurile germane Leopard. Un vehicul de deminare conducea atacul - și el a fost primul vizat cu ajutorul dronelor de recunoaștere.

„Ne-am confruntat constant cu focul antitanc și am distrus până la 10 sisteme de rachete ghidate antitanc rusești pe zi”, a spus Sak. Dar, a adăugat el, „zi după zi, au introdus mai multe” sisteme.

Aproximativ 60% din echipamentul de deminare al Ucrainei a fost avariat sau distrus în primele zile, potrivit unui înalt oficial ucrainean al apărării. „Încrederea partenerilor noștri pe manevrele cu blindate și pe descoperire nu a funcționat”, a spus oficialul. „A trebuit să schimbăm tactica.”

Frustrare

Fără o mare descoperire, oficialii americani au devenit din ce în ce mai agitați în timpul verii că Ucraina nu își dedica suficiente forțe uneia dintre axele sudice, având în vedere viziunea americană asupra valorii sale strategice.

În nord și est, generalul Oleksandr Sîrski a comanda jumătate din brigăzile Ucrainei, de la Harkov prin Bahmut până la Donețk. Gneralul Oleksandr Tarnavski comanda cealaltă jumătate de brigăzi active, luptând de-a lungul celor două axe principale din sud.

Oficialii americani au considerat că împărțirea de aproximativ 50-50 a forțelor ucrainene este o alocare eraonată și doreau ca mai multe forțe să fie mutate în sud. „Desigur, inamicul va încerca să vă distrugă vehiculele de deminare”, a spus oficialul militar american înalt, adăugând că există metode de camuflare a acestora, inclusiv utilizarea fumului.

Doar că evaluarea abordării Kievului și solicitarea schimbărilor era o sarcină delicată. Un ofițer care a făcut acest lucru a fost generalul Christopher Cavoli; în calitate de șef al Comandamentului European al SUA, acesta a supravegheat o mare parte din efortul Pentagonului de a antrena și echipa armata Ucrainei. Milley, dimpotrivă, a fost cel care avea tonul optimist, motivațional.

Cavoli nu a putut lua legătura cu Zalujnîi o bună perioadă a verii, o fază critică a contraofensivei, au spus trei persoane la curent cu incidentul.

Linii înghețate

La sfârșitul lunii septembrie, într-o întâlnire cu secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, președintele ucrainean Volodimir Zelenskyi a fost întrebat de ce armata sa continuă să angajeze atât de multe forțe în est și nu în sud. Zelenski a spus că, dacă rușii ar pierde estul, ar pierde războiul, potrivit unei persoane familiarizate cu conversația.

Zelenski a admis că există diferențe de opinie între unii dintre comandanții săi, a spus aceasta. Totuși, majoritatea oficialilor militari ucraineni de rang înalt au rămas convinși că alocarea mai multor trupe într-o parte a frontului nu ar putea forța o descoperire.

Apoi, la mijlocul lunii octombrie, rușii au încercat exact asta într-un atac feroce asupra orașului Avdiivka din est, care se află într-un buzunar strategic geografic, aproape de orașul Donețk ocupat de ruși. Acum rușii erau în ofensivă, cu patru brigăzi deplasându-se în coloane de tancuri și transportoare de personal și coborând pe o fâșie îngustă a frontului.

Vehiculele de inginerie au condus asaltul. Este modul în care și-au început și ucrainenii contraofensiva. Și, în mod similar, rușii au suferit pierderi serioase - oficialii ucraineni au susținut că peste 4.000 de soldați ruși au fost uciși în primele trei săptămâni de asalt - înainte de a trece la o abordare cu infanterie, la fel cum făcuseră ucrainenii.

La începutul lunii octombrie, Brigada 47, după un scurt răgaz din luptă, a intrat din nou în contraofensivă.

Până la sfârșitul lunii octombrie, însă, trupele celui de-al 47-lea au fost mutate brusc spre est, pentru a apăra flancul nordic al Avdiivka, împreună cu tancurile germane Leopard și vehiculele americane de luptă Bradley.

Asta a fost o adevărată surpriză pentru brigadă, dar și un semnal că operațiunea din Zaporojie a înghețat. În spatele liniilor lor, rușii au continuat să construiască fortificații defensive în timpul verii și toamnei, conform imaginilor din satelit. În jurul satului Romanivske, la sud-est de Robotîne, șanțuri antitanc și piramide de beton au fost instalate în adâncime pentru a stopa încercările ucrainene de a avansa.