Fiul unui negustor din Fălticeni ajuns un geniu al comediei era atât de iubit de public încât oamenii se călcau în picioare să prindp un bilet la un spectacol în care juca Grigore Vasiliu Birlic. Puțină lume știe ce înseamnă Birlic, numele care a devenit o marcă pentru îndrăgitul actor. În ciuda celebrității, acesta a rămas un om modest toată viața.

Grigore Vasiliu s-a născut pe 24 ianuarie 1905, la Fălticeni și de mic a arătat înclinații artistice. Spunea mereu că dorește să devină clovn, iar în școala primară își distra colegii și profesorii cu glumele sale. Părinții nu au fost de acord cu această alegere, considerând-o o meserie neserioasă, motiv pentru care l-au înscris la Facultatea de Drept din Cernăuți. În paralel, făcea figurație la teatru și juca pe scenele mai multor companii particulare. Conform biografiei actorului, în anul 1933, se transferă la Conservatorul din București, cu ajutorul regizorului Aurel Maican.

Aici apare în piese regizate de Sică Alexandrescu și Ion Iancovescu, devenind vedeta Teatrului Vesel care ținea spectacolele într-o sală mică dintr-un pasaj de pe Bulevardul Elisabeta. Acesta fusese înființat de regizorul Sică Alexandrescu și de dramaturgul Tudor Mușatescu și avea să funcționeze până în anul 1940. Amândoi aveau să creeze special spectacole pentru actorul lor preferat, Grigore Vasiliu Birlic, toate având un succes uriaș la public.

Porecla care stârnea râsul

Se pare că din acea perioadă și-a adăugat numele Birlic, o poreclă a unui personaj pe care l-a interpretat magistral.

Reprezentanții Teatrului Tănase din Capitală menționează că acesta era titlul unei piese scrise de vienezii Arnold și Bach, adaptată special pentru Grigore Vasiliu de dramaturgul Tudor Mușatescu și regizorul Sică Alexandrescu.

Erou principal era un funcționar care purta numele de Costache Perjoiu, zis Birlic, din Fălticeni. Cu rolul titular din farsa “Birlic”, tânărul Grigore Vasiliu a cucerit public și a avut un succes uriaș. Astfel, la scurt timp acesta ajunge să se identifice cu personajul și să-i adopte numele.

Această poreclă care stârnea râsul, Birlic, este un cuvânt de origine turcă. Înseamnă asul de la cărțile de joc. În scurt timp adăugă numelui său această poreclă, care a devenit o marcă pentru actorul atât de iubit și de apreciat de public.

La începutul anilor ’40, actorul a urcat pe scena Sălii Savoy în rolul Vijelie din comedia muzicală “Acceleratul 402”, scrisă special de N. Stroe și V. Vasilache, pentru el și Nora Piacentini. Lumea se călca efectiv în picioare pentru a-l vedea jucând, alături de Virginica Popescu și Mircea Șeptilici.

Ultimul mare triumf

Pe scena Teatrului “Tănase” mai joacă în “Primul spectacol”, în care interpretează, alături de Ion Antonescu-Cărăbuș, o schiță de A. Cehov intitulată “Tragedian fără voie”. Era deja artist emerit. În acest spectacol, împarte scena cu Ion Lucian, Elena Burmaz, Puiu Călinescu, Vasile Tomazian, N. Stroe. De asemenea, la “Tănase” va juca, în stagiunea 1954-1955, în spectacolul “Visele se împlinesc”.

Pe scena de la Teatrul “Tănase”, genialul actor va reveni, peste ani, atunci când a simțit că firul vieții se va întrerupe.

“I-a cerut atunci impresarului său, Gaby Michailescu, să reia pentru public piesa de succes care îl consacrase, „Birlic”, pe care a și regizat-o. Alături de el au jucat atunci: Silvia Dumitrescu-Timică, Alexandru Giugaru, Petre Ștefănescu-Goangă, Nicolae Gărdescu, Vasilica Tastaman, Ion Antonescu-Cărăbuș și debutanta Cristina Stamate. A fost, firește, ultimul mare triumf al lui Birlic”, arată reprezentanții Teatrului Tănase. Actorul faimos se stinge din viață pe 14 februarie 1970, la București.

Apaludat în delir la Veneția de spectatori în ploaie

În 1956, la Festivalul Goldoni de la Veneția, Sică Alexandrescu a prezentat piesa ”Bădăranii” cu Alexandru Giugaru, George Calboreanu și Grigore Vasiliu Birlic.

Se spune că ploaia torențială care izbucnise în timpul actului III al piesei care se juca în aer liber, în grădina de la Palazzo Grassi, nu a clintit spectatorii care au rămas pe loc, hohotind și aplaudând în delir fiecare replică și mimică a lui ”Jupân Canciano – Signor Canciano”. Birlic nici măcar nu cunoștea limba italiană, în care se juca piesa.

De asemenea, a interpretat magistral 13 personaje din opera marelui Caragiale, a jucat în peste 25 de filme și a strălucit în piese de teatru scrise de Molière, Carlo Goldoni, Maxim Gorki, Jean Giraudoux, Liviu Rebreanu, Nikolai Gogol, Alexandru Voitin, Aurel Baranga, Tudor Mușteascu, Mircea Sântimbreanu.

„Spre deosebire de arta scriitorului, a pictorului și a muzicantului, arta actorului este, din păcate, perisabilă! Din creația lui nu rămâne nimic. Cinematograful biruie astfel o fatalitate dând actorului un pic de acces la nemurire. (…) Eu, Birlic cel din sală, îl urmăresc pe Birlic de pe ecran, dându-mi seama că el va supraviețui, că această imagine a artei mele va continua să trăiască în ochii unui spectator care nu s-a născut încă”, mărturisea genialul actor.