Conceptul experimental al „orașelor de 15 minute” a fost preluat de teorii ale conspirației ce redefinesc măsurile de reducere a poluării cauzate de trafic drept „lockdown-uri climatice”, relatează CNN.

Potrivit acestei teorii, ce are o răspândire rapidă în lume, există un complot malefic, rău-intenționat, prin care mișcarea oamenilor să fie restricționată în numele măsurilor climatice.

Postul american pornește de la cazul lui Duncan Enright, un politician din administrația locală a orașului Oxford. Acesta a primit amenințări cu moartea inclusiv de la adepți care nici măcar nu locuiesc în Marea Britanie.

Primăria din Oxford are în vedere să implementeze un plan menit să reducă traficul la ore de vârf pe anumite șosele principale. Planul presupune instalarea de filtre și camere, iar rezidenții vor avea nevoie de permis de trecere.

Enright a dezvăluit pentru CNN că nu s-a mai confruntat cu o astfel de situație pe care o consideră deosebit de îngrijorătoare, deși lucrează de mulți ani în administrația locală.

Dar ceea ce vizează teoreticienii acestei conspirații și preocuparea lor centrală ține de planurile urbanistice asociate „orașelor de 15 minute”.

Pe rețele sociale tezele sunt variate zugrăvind o perspectivă distopică în care locuitorii vor fi supuși unei veritabile „încarcerări urbane”.

În realitate, conceptul reprezintă o planificare a spațiului urban astfel încât rezidenții să nu aibă nevoie de mai mult de 15 minute - parcurse pe jos sau cu bicicleta - pentru a ajunge la cel mai apropiat magazin, clinică sau școală.

Obictivul este ca orașele să fie mai conectate și mai respirabile - astfel încât mai puțini orășeni să folosească mașinile personale în aproprierea blocurilor de locuințe pentru un aer mai curat, mai mult spațiu verde și mai puțină poluare care să crească temperatura planetei.

Aproximativ 20% din poluarea cauzată de om și care provoacă încălzirea planetei provine din transporturi, iar autoturismele reprezintă mai mult de 40% din totalul lor.

Carlos Moreno, profesor la Universitatea Sorbona din Franța, a lansat conceptul de orașe de 15 minute, însă ideea este mai veche.

„Această idee se inspiră de la mulți urbaniști, începând cu Jane Jacobs, care în ultimele decenii au pledat pentru medii urbane compacte, pline de viață și, prin urmare, mai ușor de parcurs pe jos", a explicat Alessia Calafiore, lector în Știința datelor urbane și sustenabilitate la Universitatea din Edinburgh.

Mai multe orașe ale lumii au pus ideea în aplicare

Primarul Parisului, Anne Hidalgo, și-a bazat parțial campania de realegere din 2020 pe planul experimental. În capitala Franței a fost interzis accesul mașinilor pe anumite porțiuni ale Senei, fiind create sute de kilometri de trasee pentru bicicliști, precum și mini-parcuri.

Ottawa a propus cartiere de 15 minute. Melbourne, Australia, intenționează să adopte cartiere de 20 de minute, iar primăria din Barcelona , Spania, a pus în aplicare o strategie de „superblocuri” fără mașini.

Chiar și unele orașe din SUA au preluat această idee. Portland a introdus cartierele de 20 de minute în urmă cu mai bine de un deceniu, în timp ce O'Fallon, Illinois, a publicat recent o strategie pentru „a trece de la o comunitate suburbană tipică la o comunitate cu tot ceea ce aveți nevoie la 15 minute distanță".

Lockdown-urile pandemice au contribuit la creșterea popularității conceptului, după ce oamenii, limitați la deplasarea în cartierele lor, au fost nevoiți să își reevalueze zona în care locuiesc.

„Am devenit mai conștienți de cât de important este să trăim în zone bine deservite", a subliniat Calafiore.

Totuși, simpla pomenire a termenului pe rețelele sociale stârnește rapid valuri de comentarii pline de furie.

„Faptul că planificarea urbană a devenit teoria conspirației din 2023, cine ar fi crezut?”, a comentat Alex Nurse, profesor de geografie și planificare la Universitatea din Liverpool, al cărui email a fost inundat de mesaje după ce a publicat recent pe platforma online academică The Conversation un articol despre orașele de 15 minute.

Dar cum a devenit o strategie urbană un punct fierbinte pentru terorile conspirației legate de acțiunile climatice?

Ani de-a rândul anumiți actori din cadrul industriei combustibililor fosili au încercat să stârnească furia publică în legătură cu măsurile privind clima, prezentându-le drept "tiranie climatică", a explicat Jennie King, șefa departamentului de cercetare și politici climatice din cadrul Institutului pentru Dialog Strategic, un grup de reflecție care se concentrează pe dezinformare și extremism.

Dar dacă înainte de 2020, aserțiunile lor nu prea au câștigat adepți, situația s-a schimbat odată cu pandemia, potrivit lui King.

O serie de articole ce argumentau în favoarea unei lumi post-COVID în care să fie menținute niveluri scăzute ale poluării au fost exploatate pentru a supraîncărca narațiunea conform căreia guvernele doreau să limiteze libertățile în numele acțiunii climatice.

Inițiativa Forumului Economic Mondial „Marea resetare”, propusă ca un efort de a aborda inegalitatea și criza climatică post-pandemică, a alimentat tensiunile.

Astfel a intrat în circulație conceptul de „lockdown climatic”. Promovat de grupuri de reflecție de dreapta și de personalități climatosceptice din mass-media, a căpătat note mai puternice în comunitățile conspiraționiste extremiste, între care grupurile afiliate la QAnon și grupurile anti-vaccin, a precizat King,

Teoria a găsit teren și în populația generală în contextul în care pandemia a lăsat milioane de oameni cu traume autentice și cu îngrijorări reale cu privire la depășirea atribuțiilor guvernului, a explicat King. „Iar această situație a fost transformată în armă de un vast ecosistem de actori rău-intenționați”.

Dezinformare oportunistă

„Teoreticienii conspirației fac observația corectă că nu poți construi un oraș adevărat din enclave autonome - acestea ar fi doar sate", a apreciat Carlo Ratti, arhitect, inginer și profesor la Massachusetts Institute of Technology.

Totuși interpretarea lor este greșită, în măsura în care planul "oferă oamenilor libertatea de a trăi la nivel local, dar nu îi obligă să facă acest lucru".

Cu toate acestea, "dezinformarea este oportunistă", mai ales când vine vorba de climă, a spus King, explicând că orice poate fi o scânteie pentru controverse fabricate, iar atunci când o problemă începe să primească atenție o mulțime de actori diferiți "inundă spațiul".

În decembrie, psihologul clinician canadian și sceptic în privința climei Jordan Peterson a postat un tweet în care ataca planul orașelor de 15 minute: „Ideea că în cartiere ar trebui să poți merge pe jos este minunată. Ideea că birocrați tiranici și idioți pot decide pe unde ai voie să conduci este poate cea mai rea perversiune imaginabilă a acestei idei".

La începutul lunii februarie, politicianul britanic Nick Fletcher a ridicat problema în Parlament, numind orașele de 15 minute un "concept socialist internațional", afirmând că acestea "ne vor costa libertatea personală".

La sfârșitul săptămânii trecute, teoriile online s-au transformat în proteste reale - mii de oameni, mulți dintre ei din afara zonei, au ieșit pe străzile din Oxford pentru a protesta față de filtrarea traficului și a planului experimental.

Orașele de 15 minute au aspectele lor problematice - de pildă, criticii citează potențialul lor de a fractura orașele, accentuând inegalitățile existente între zonele mai bogate și cele mai sărace

Enright, politicianul local din Oxfordshire, a admis faptul că localnicii au preocupări legitime cu privire la planul de filtrare a traficului, de aceea vor exista consultări.

Totuși, experții spun că aceste teorii ale conspirații au implicații îngrijorătoare pe termen lung prin prisma ostilității publice față de măsurile climatice pe care sunt capabile să o stârnească.