Funcția de comisar pentru piața internă era o piesă cheie în echipa pe care Ursula von der Leyen se străduia să o completeze de săptămâni bune. În acest context a survenit convorbirea telefonică cu președintele francez Emmanuel Macron, săptămâna trecută, una care s-a dovedit decisivă pentru cariera politică a lui Thierry Breton în CE, relatează Politico, într-un articol despre culisele rupturii dintre președintele Comisiei Europene și fostul comisar francez pentru piața internă.

Înlocuirea pe ultima sută de metri a lui Breton, care și-a creat reputația de personaj pitoresc și de, probabil, cea mai controversată personalitate a blocului comunitar, venea cu un risc, având potențialul de a rupe echilibrul și chiar amâna începutul celui de-al doilea mandat al lui von der Leyen în fruntea CE.

Dar răbdarea lui von der Lyen părea să se fi terminat. După mai multe dispute publice și o bună perioadă de timp în care nu și-au vorbit, aceasta i-a spus lui Macron că nu mai poate lucra cu comisarul francez, au dezvăluit oficiali familiarizați cu conversația telefonică.

Alegerea pe masă era următoarea: fie un portofoliu mărit fără Breton, fie unul mai mic cu el, a declarat anonim un oficial dintr-o țară membră UE.

Iar Macron a decis: l-a propus pe Stéphane Séjourné, ministrul francez de externe și un loialist.

„În mod clar, trebuia să fie oricine altcineva decât Breton”, a declarat un fost înalt oficial francez, cu referire la faptul că președinta CE a cerut țărilor să nominalizeze mai multe femei.

„Spune multe despre pierderea influenței franceze faptul că nu au fost în măsură să-l impună pe Breton”, a declarat un oficial francez din CE. „Adevărata problemă este că nu am reușit să obținem garanția unui portofoliu mare”.

Telefonul a încheiat cariera uneia dintre celei mai vocale personalități din UE.

Fost ministru francez, și șeful, vreme de 10 ani, al uneia dintre cele mai importante companii IT din Franța, acesta a fost numit după ce prima alegere a lui Macron a fost respinsă de Parlamentul European.

În timpul mandatului său, s-a aflat în fruntea unora dintre cele mai importante acțiuni ale UE din ultimii ani: a contribuit la stimularea producției de suficiente vaccinuri Covid-19 pentru întreaga populație în cursul pandemiei, a organizat livrarea a un milion de obuze de artilerie pentru Ucraina și l-a înfruntat pe Elon Musk într-o dispută foarte mediatizată cu privire la ceea ce ar trebui să fie permis pe social media.

În final criticile publice la adresa șefei sale von der Leyen, precum și sfidarea autorității acesteia în spatele ușilor închise au fost cele care i-au pecetluit soarta, potrivit mai multor oficiali europeni și francezi care au vorbit sub anonimat având în vedere natura sensibilă a conversațiilor.

Pe la mijlocul mandatului său de cinci ani, Breton, simțind că este de datoria lui să contrabalanseze puterea lui von der Leyen, a început să critice stilul ei de management autoritar. A obiectat față de numirile pe care le-a făcut și chiar a spus cu voce tare că nu l-ar deranja deloc să fie înlocuită din funcție, stârnind unde de șoc în rândurile UE.

Aceste tensiuni dintre ei au avut drept rezultat faptul că Breton nu a încercat să comunice constructiv la nivel personal cu șefa sa, spre deosebire de alți comisari, care profitau de asemenea oportunități.

„El nu a recunoscut-o niciodată drept șef și lider”, a declarat un oficial UE. „Aceasta este o bază proastă pentru o relație”.

În ultimele luni, relația lor a fost aproape inexistentă. În afara unui salut scurt la întrunirile Colegiului Comisarilor, cei doi abia își vorbiseră în ultimele luni, potrivit acelorași surse.

În scrisoarea de demisie, postată luni pe X, comisarul și-a rezervat furia nu pentru Macron, ci pentru von der Leyen, citând „guvernanța discutabilă” a acesteia drept motiv al deciziei sale.

Comisarul care le știe pe toate

Încă din primele zile în funcție, Breton nu a făcut niciun efort pentru a se integra în lumea plină de proceduri a UE.

Dimpotrivă, a depășit liniile de demarcație dintre diferitele domenii ale Comisiei. În 2019, imediat după numirea sa, Breton diagnostica pentru Politico „provocări tehnologice și societale majore, inclusiv în ceea ce privește cultura și mass-media”, și se declara „preocupat de situația economică”.

Nu conta că economia era de fapt sarcina comisarului italian Paolo Gentiloni.

Capacitatea lui Breton de a face gălăgie și a ieși în evidență și, uneori, de a-și respecta promisiunile a contribuit la consolidarea reputației sale la Bruxelles drept un nonconformist cu potențialul de a fi un animator valoros pentru Europa.

Într-adevăr, la începutul mandatului său, von der Leyen a apelat la Breton pentru a conduce grupul său de lucru pentru producția de vaccinuri Covid-19, indicând că o relație constructivă ar fi posibilă.

„Ea obișnuia să apeleze la el atunci când avea nevoie de ajutor”, a declarat un oficial UE care a cerut să nu fie numit.

Nu a durat mult până când Breton a reușit să-i irite pe unii dintre colegii săi. De exemplu, insistența sa de a fi perceput drept expertul tehnic al blocului a dus la o rivalitate deschisă cu țarul danez al concurenței, Margrethe Vestager. Aceasta a mers atât de departe încât a recunoscut public tensiunea dintre ei într-o conferință de presă.

Dar relațiile sale cu von der Leyen au început să se deterioreze abia după ce Breton a condus o rebeliune împotriva deciziei lui Vestager de a o numi pe Fiona Scott-Morton, cetățean american, în funcția de economist-șef al UE în domeniul concurenței.

Împreună cu alți patru comisari, Breton i-a trimis lui von der Leyen, în 2023, o scrisoare în care se plângea de numire, o îndemna să „reevalueze” și solicita o „dezbatere deschisă” cu privire la următorii pași.

Francezul a fost departe de a fi singurul care avea această părere: El a beneficiat de sprijinul lui Macron și al altor lideri care s-au simțit inconfortabil să pună un american într-o funcție atât de sensibilă.

Însă scrisoarea și critica sa implicită la adresa lui von der Leyen, precum și faptul că fusese transmisă presei nu au trecut neobservate președinta CE și echipa sa.

„Retrospectiv, metoda de a scurge aceste scrisori nu a ajutat cu adevărat poziția lui Breton față de VDL”, a declarat un observator direct al interacțiunii dintre ei.

Câteva luni mai târziu, într-un alt interviu pentru POLITICO, Breton s-a poziționat din nou drept potențială alegere de tip „plan B” pentru funcția de președinte al Comisiei.

O relație tot mai tensionată

În ultimul an, pe măsură ce von der Leyen se confrunta cu realegerea, relația a luat o întorsătură cu adevărat proastă.

Cabinetul lui Von der Leyen a decis să îl propună pe Markus Pieper, un membru al partidului său Uniunea Creștin-Democrată, trimis al CE pentru întreprinderile mici și mijlocii. Potrivit a doi funcționari ai Comisiei, biroul președintelui a trimis nominalizarea la Colegiu pentru aprobare într-o zi în care știau că Breton nu va fi prezent.

„Au trimis-o într-o zi în care știau că Breton nu va fi prezent - asta nu este o bună guvernare”, a declarat unul dintre funcționari.

Breton a fost apoi în fruntea unui atac împotriva lui von der Leyen, semnând o scrisoare în care critica decizia alături de liderul politicii externe Josep Borrell, și comisarii Nicolas Schmit și Paolo Gentiloni. La o reuniune a Colegiului în aprilie, Breton, împreună cu Borrell, s-au ridicat în picioare pentru a critica modul în care președintele a gestionat afacerea în fața tuturor colegilor lor prezenți.

„A fost extrem de furios în legătură cu asta”, a declarat un oficial. „A cerut să ia cuvântul la sfârșitul reuniunii și a spus-o în fața tuturor”.

Breton nu a fost singurul dintre colegii săi care s-a împotrivit centralizării și controlului strict al informațiilor de către von der Leyen pentru a preveni scurgerile de informații. Dar el a fost neobișnuit de dispus să se confrunte cu ea.

„Toată lumea avea propriile frustrări, dar Breton le-a gestionat în felul său” - și anume, prin scurgeri ale scrisorilor critice la adresa ei, a declarat oficialul.

Ultima fisură în relația lor a apărut la scurt timp după ce von der Leyen a primit sprijinul Partidului Popular European (PPE) pentru a candida din nou la președinția Comisiei, în martie.

Breton a scris un tweet în care punea la îndoială legitimitatea lui von der Leyen în calitate de candidat al PPE, surprinzându-și colegii și creând o ruptură serioasă - posibil fatală - cu președinta CE.

„Acel tweet l-a făcut să piardă foarte multă autoritate în cadrul Colegiului”, a declarat același oficial UE. „Puteți avea îndoieli, dar în spatele ușilor închise. Se presupune că suntem o echipă”.

Pentru oficialul francez al Comisiei, tweet-ul a fost o greșeală politică care probabil că l-a costat pe Breton al doilea mandat la Bruxelles.

„A fost un lucru incredibil de prostesc să o înjunghii pe Ursula”, a declarat oficialul. „A fost singurul care și-a închipuit că, dacă nu e Ursula, atunci e el. Ceea ce era absolut imposibil. Dar el credea asta”.