Într-o locație secretă a armatei britanice, se derulează în bună parte „Operațiunea Interflex”, un program de instruire destinat recruților ucraineni fără pregătire militară anterioară, relatează publicația „Time”.

Operațiunea Interflex, care a oferit până acum instruire de bază pentru mai bine de 23.000 de civili ucraineni, este primul și cel mai ambițios program de acest tip din afara țării. Coordonat de Marea Britanie, cu participarea unor instructori din nouă țări, între care Australia, Canada și Finlanda, programul ajută voluntarii ucraineni să deprindă abilități de luptă și să utilizeze echipamente în doar cinci săptămâni.

Într-o zonă rurală din estul Angliei, unde au loc în mare măsură aceste antrenamente, recruții învață totul – de la mânuirea armelor și acordarea primului ajutor la lupta în tranșee. Dintre toate contribuțiile Occidentului la efortul de război ucrainean, aceasta este pesemne cea mai directă, notează Time.

„Când mi s-au înmânat actele de recrutare, a fost ciudat, dar am fost mult mai fericit. Totul s-a întâmplat așa cum trebuia să se întâmple”, a povestit Sasha, un producător de film și sculptor în vârstă de 31 de ani din vestul Ucrainei care a sosit în Marea Britanie pentru instruire la jumătatea lunii august.

Povestea lui, un bărbat cu ochii blânzi care arată ca un soldat, dar nu pare deloc unul, seamănă izbitor cu a multor altor camarazi care aveau o profesie civilă înainte de a îmbrăca uniforma militară, mulți dintre ei fiind programatori, asistente medicale, fizioterapeuți sau tâmplari.

După ce își încheie pregătirea, o parte dintre ei ar putea fi selectați pentru pregătire suplimentară – eventual pentru o funcție de comandă sau un curs specializat, în timp ce restul se întorc în țară urmând a ajunge curând pe front.

Operațiunea Interflex

Înainte de invazia pe scară largă a Rusiei, armata Ucrainei număra aproximativ 300.000 de persoane. În prezent, a ajuns la aproape un 1 milion de oameni, cu tot cu rezerviști și recruți. Contribuția operațiunii Interflex la efortul de război ucrainean a fost vitală, în special în contextul în care Kievul încearcă să își intensifice eforturile de recrutare în timp ce se confruntă cu un inamic cu avantaj numeric considerabil în materie de soldați.

Un ofițer de presă din cadrul forțelor armate ucrainene a declarat pentru TIME că, în timp ce centrele de antrenament din Ucraina au fost expuse unor bombardamente rusești intense, în Marea Britanie recruții „se pot antrena fără nicio teamă”.

Câmpurile agricole întinse aparținând armatei britanice – nu prea diferite de peisajele deschise și plate pe care soldații ucraineni s-ar putea aștepta să le întâlnească pe front - constituie un teren de antrenament ideal. De pildă, într-un astfel de câmp, un grup de recruți este antrenat să opereze o armă antitanc ușoară de generație următoare (NLAW), o armă care s-a dovedit a fi esențială pentru capacitatea armatei ucrainene de a distruge tancurile rusești de la distanță mică. Într-o altă zonă, una împădurită, instructorii suedezi se aud dând ordine în timp ce arată recruților cum să se deplaseze prin păduri dense. În apropiere, într-un oraș construit special după modelul unui sat european, recruții sunt antrenați în luptă urbană.

Reproducerea condițiilor de luptă nu se limitează la imitația terenurilor – programul creează o replică fidelă a războiului, cu sunetele, mirosurile și toate celelalte elemente care îl însoțesc. În acest scop, programul încorporează efecte audio (explozii, împușcături și țipete) și apelează la artiști pentru a reproduce rănile. A fost folosită până și carne de la abatorul local pentru a simula mirosul unui corp în putrefacție. „Trebuie să fie realist. Trebuie să fie veritabil”, a declarat pentru TIME un ofițer al armatei britanice implicat în antrenamentele pentru Operațiunea Interflex. "".

„Totul se apropie la maximum de condițiile care ne așteaptă pe front”, spune Iulia, un recrut în vârstă de 34 de ani din orașul Poltava, din centrul Ucrainei.

Deși mai mică de statură decât mulți dintre camarazii ei, Iulia radiază de încredere. Ea simte încă adrenalina după ce a finalizat cel mai recent exercițiu, care a presupus traversarea unor lacuri și râuri cu soldați răniți în spate. Mamă singură, Iulia spune că luptă pentru viitorul celor doi copii, în vârstă de 13 și trei ani.

Femeile reprezintă doar 1,6% din totalul recruților care participă la programul de antrenament, potrivit Ministerului britanic al Apărării; aproximativ 60.000 de femei servesc în prezent în armata ucraineană, potrivit oficialilor ucraineni.

„În ultimele trei săptămâni, am învățat mai mult decât în ultimii 10 ani din viața mea civilă. Mi-am dat seama că pot face mult mai multe decât am crezut inițial”, spune ea, adăugând: „femeile ucrainene sunt puternice”.

Cinci săptămâni de pregătire

Cât privește durata programului, Ed Arnold, cercetător pentru securitate europeană la Royal United Services Institute din Londra și fost ofițer al armatei britanice, a declarat că a avut nevoie de peste trei ani de pregătire înainte de a pune piciorul într-o zonă de război.

Dar Ucraina nu are la dispoziție nici timpul, nici o rezervă nelimitată de soldați. Deși Kievul nu dezvăluie numărul de morți, pe care îl consideră secret de stat, oficialii americani estimează că până la 70.000 de ucraineni au fost uciși, potrivit New York Times, o cifră uluitoare pentru o armată de mărimea Ucrainei. „Ceea ce s-a întâmplat până în acest moment este că sunt destul de mult absorbiți direct în unitățile de luptă și împinși pe front”, spune Arnold despre noii recruți. „Aș prefera să am cele cinci săptămâni decât să nu le am, dar este într-adevăr ceva destul de elementar”.

Poveștile recruților ucraineni

„Am vrut să fiu util”, spune Ivan, un bărbat de 36 de ani din regiunea Vinniția, în centrul Ucrainei. Când a început invazia la scară largă, el s-a numărat printre numeroșii voluntari care au fost în cele din urmă respinși din centrele de recrutare și cărora li s-a spus să aștepte momentul în care va fi nevoie de ei. „Am făcut ceea ce se aștepta de la mine, dar am fost și foarte speriat”, recunoaște el.

Ivan se numără printre recruții mai în vârstă din secția sa, dar spune că acum nu se mai teme, pentru că are o soție și o fiică adolescentă care îl așteaptă acasă și vrea să le protejeze. „Nu mă voi simți bine să îmi petrec timpul doar în spate”, spune el.

Alexie, un manager de depozit în vârstă de 35 de ani din orașul ocupat Melitopol, împărtășește același sentiment.

„Am ajuns în punctul în care era îmi greu să adorm noaptea”, spune el despre frământările pe care le avea el, un civil fără experiență militară, în timp ce prietenii săi plecau să-și apere țara. „Aici mă simt mai liber. ... A fost acea parte care îmi lipsea”, mărturisește el.

Operațiunea Interflex, care în iunie a marcat prima sa aniversare, este pe cale de a ajunge la 30.000 civili antrenați până la sfârșitul acestui an. Totodată, programul se extinde mereu pentru a acoperi și alte nevoi de instruire. Pe lângă cursul de bază pentru infanterie, Interflex a început să ofere pregătire și pentru infanteriști marini și medici militari. Totodată, se așteaptă ca programul să înceapă să ofere instruire pentru piloții ucraineni, deși guvernul britanic încă nu a confirmat o dată oficială.

Este dificil să măsori succesul unui program precum Operațiunea Interflex, notează publicația „Time”. Scopul său declarat este de a crește atât natura letală, cât și capacitatea de supraviețuire a recruților care trec prin program, precum și de a răspunde nevoilor armatei ucrainene pe teren. Totuși, organizatorii Interflex nu au cum să știe câți dintre recruții lor supraviețuiesc pe front sau ce impact au realmente, dacă au vreunul, asupra progreselor pe câmpul de luptă.

„Ucrainenii sunt singurii soldați la ora actuală în lume care au experiența unui război de amploare, pe scară largă, cu un inamic de o forță superioară”, apreciază Iehor Cerniev, deputat ucrainean și vicepreședinte al Comisiei parlamentare ucrainene pentru securitate națională, apărare și informații. „Prietenii britanici împărtășesc cunoștințele lor cu soldații noștri, soldații noștri împărtășesc experiența lor practică, iar asta face ambele părți mai puternice”.

În timp ce nu se întrevede un sfârșit apropiat al războiului, recruții ucraineni se încumetă totuși să viseze la viața de după.. Unii și-au făcut planuri de a intra împreună în afaceri. „Am ales deja directorii tehnici, instructorii, directorii de afaceri - ne-am gândit la tot!”, spune Ivan, care, împreună cu camarazii săi, intenționează să înființeze o tabără de antrenament pentru adolescenții ucraineni. Alții plănuiesc să vadă lumea. Cei mai mulți, în special părinții, sunt motivați doar de promisiunea de a trăi într-o țară în care niciun copil nu știe cum sună o alarmă de raid aerian.

„Vrem să învățăm cât de repede putem, să înțelegem, să reținem totul, pentru că acesta este viitorul nostru”, spune Ivan, un fost jucător profesionist de fotbal în vârstă de 35 de ani din Bilozerka, în sudul Ucrainei. „Dacă ne antrenăm prost, toată lumea știe cum ar putea arăta finalul - și nu vrem să fim pe locul doi. Doar victoria”.