Elena și Nicolae Ceaușescu au fost caracterizați, de contemporani, drept un cuplu inseparabil. Cei doi s-au cunoscut în perioada interbelică, între două perioade de detenție ale lui Nicolae Ceaușescu, în condiții puțin cunoscute, dar disecate de specialiști.

Nicolae și Elena Ceaușescu au fost unul dintre cuplurile dictatoriale notorii din Europa comunistă. Cei doi au hotărât destinul României timp de câteva decenii.

Nicolae, spun contemporanii, a fost influențat decisiv, în sens malefic, de soția sa Elena, considerată o „eminență cenușie” a României totalitare.

Dacă Nicolae Ceaușescu a fost considerat un „comunist de omenie“, Elena a fost descrisă ca un „geniu al răului”.

După instaurarea comunismului în România și în special după ascensiunea lui Ceaușescu la putere, soții erau inseparabili. „El nu putea sta fără ea“, mărturiseau cei care le stăteau aproape.

O iubire bolnăvicioasă, spun unii specialiști, o dependență în cuplu.

„Cele două personaje și activitățile din birourile lor funcționau pe principiul vaselor comunicante. În logica normală a senectuții s-ar fi produs o anume disoluție a cuplului. Și o remodelare a cotidianului după boli cronice, nepoți sau hobby-uri amânate. Ei se propteau însă, unul de celălalt, în jilțurile puterii. O dragoste bolnavă părea să-i fi legat pe vecie. Nu se încredeau decât unul în altul. Faraonul și Faraoana lui - tiranii poporului”, scria Lavinia Betea în „Ceaușescu și epoca sa”.

Modul în care a debutat această relație, care avea să se transforme într-o iubire bolnăvicioasă țesută în mrejele tiraniei, este cunoscut prin intermediul documentelor și mărturiilor vremii, evident cu elemente de necunoscut. Inclusiv relația timpurie a celor doi este presărată cu legende urbane și bârfe de partid.

Lenuța lui Briceag, o tânără dezghețată în Bucureștiul interbelic

Portretul Elenei Ceaușescu în tinerețe, cel puțin așa cum reiese din mărturiile vremii, este diferit de cel consacrat, din anii puterii de primă doamnă a României comuniste.

Elena Ceauşescu s-a născut în 1916 sau 1919, în satul Petreşti, judeţul Dâmboviţa, în familia lui Nae și Alexandrina Petrescu.

Familia Lenuței, cum era cunoscută Elena în tinerețe, era ceva mai avută decât a viitorului soț Nicolae Ceaușescu. Tatăl Nae avea un mic magazin gospodăresc, unde vindea printre altele și bricege, o noutate a epocii. Tocmai de aceea, Elena Ceaușescu era cunoscută în anii copilăriei și a adolescenței drept „Lenuța lui Briceag”. Lenuța avea și o poreclă mai puțin ortodoxă.

„După Revoluţie, au ieşit la iveală, însă, câteva zvonuri din partea locului, care păreau să i se potrivească. Era subţire şi înaltă. Iar în sat i se spunea «Păsărica». Şi asta fiindcă nu obişnuia să poarte chiloţi”, preciza Edward Behr în lucrarea sa „Kiss the Hand You Cannot Bite”.

Elena se potrivea de minune, ca temperament, cu viitorul soț, fiind tăcută, preferând izolarea, plimbarea prin pădure sau observatul păsărilor din clopotniță. Nicolae Ceaușescu era la fel, introvert, complexat de o bâlbâială din copilărie.

La fel ca Nicolae, Lenuța nu se omorâse cu școala. Avea doar patru clase absolvite, cu rezultate slabe.

Pe vremea când Nicolae Ceaușescu deja își făcuse intrarea în ilegalitatea comunistă, Lenuța lui Briceag pleacă la București pentru a-și face un rost. Este adusă în capitală, de Gogu Petrescu, fratele ei mai mare.

Spre deosebire de majoritatea fetelor de la țară care intrau ca menajere la bucureștenii cu dare de mână, Lenuța alege să devină ucenică în industria textilă, la Uzinele Lantex, un semn de emancipare pentru acele vremuri. Era descrisă de contemporani ca o tânără de 17 ani dezghețată și ambițioasă. „Fata intrase ucenică de repasatoare la un atelier de confecții textile. După relatările celor care au cunoscut-o, era o fată dezghețată, energică și cu ambiții mari“, precizează Lavinia Betea în aceeași lucrare.

Mentorul Lenuței a devenit Rașela Rozensfeld, la rândul său muncitoare. Atât fratele Gogu, cât și Rașela intraseră în contact cu ideile comuniste care circulau prin mediile muncitorești. Rașela îi împărtășise aceste idei și Lenuței. Au prins de minune, mai ales că tânăra era ambițioasă și nemulțumită de statutul său. Munca în fabricile României interbelice era grea, normată după dorințele, caracterul și nevoile patronului.

Lenuța Petrescu dădea dovadă de cochetărie și independență, poate cu tente feministe. „Zveltă, cu pielea măslinie, ochi verzi și păr castaniu bogat, se îmbrăca și se purta ca o femeie cu așteptări mari de la viață”, se arată în cartea „Ceaușescu și epoca sa“.

Fratele Marin sau fratele Gogu? Un mister al primei întâlniri

Atrasă de ideile comuniste , influențată de Gogu Petrescu și Rașela, Lenuța se înscrie în Cercul Cultural Muncitoresc, iar apoi, în 1937, în Partidul Comunist Român. În legătură cu adeziunea timpurie a Elenei sunt însă controverse.

În anul 1937, Nicolae Ceaușescu era deja un ilegalist cunoscut. În noiembrie 1933 devenise membru al Uniunii Tineretului Comunist din România, iar din 1936 era secretar regional al UTC. Fusese arestat de patru ori, prima dată în 1933 pentru agitație comunistă. Nu a stat mult în pușcărie și s-a ocupat mult cu propaganda și agitația comunistă în rândul muncitorilor fiind considerat de autoritățile vremii drept ”agitator periculos”.

Începând cu anul 1936, Nicolae ajunge din nou în închisoare, fiind transferat la Doftana. De această dată însă alături de un lot de ilegaliști celebru, cu Gheorghe Gheorghiu-Dej, Chivu Stoica, Gheorghe Apostol sau Vasile Luca. De altfel, se spune că aici și-a început Ceaușescu cu adevărat cariera politică. Nicolae a fost eliberat în 1938 și atunci ar fi cunoscut-o pe Elena Petrescu, viitoarea soție. Împrejurările sunt puțin cunoscute.

Unele legende din perioada comunistă spun că l-ar fi cunoscut pe Nicolae prin intermediul fratelui mai mare al dictatorului, prin Marin Ceaușescu. Gurile rele spuneau că s-ar fi și iubit cu Marin, viitorul cumnat, înaintea lui Nicolae. Cel mai probabil, însă, așa cum arată și specialiștii Elena s-a cunoscut cu Nicolae prin intermediul lui Gogu Petrescu, fratele Lenuței. Acesta le-ar fi făcut cunoștință.

Pentru Elena, Nicolae Ceaușescu era un adevărat erou, ilegalist cu ani de pușcărie, avea funcție în partid, cunoștea lideri comuniști din România.

Amorezul Ceaușescu și Lenuța „Regina Muncii”

Cert este că Nicolae Ceaușescu s-a îndrăgostit de Lenuța Petrescu. O demonstrează un bal muncitoresc din Ferentari. Mai precis era vorba despre un eveniment organizat pe 13 august 1939, de muncitorii din industria textilă, pielărie și încălțăminte, în Parcul Veseliei din Ferentari. Participau peste 1000 de muncitori și evident era monopolizat de idei și activități comuniste.

Balul culmina cu un concurs de frumusețe. Nu era însă un juriu, sistemul funcționa în felul următor: ce tânără strângea cele mai multe cărți poștale cu numele ei trecut pe ele, câștiga titlul de Regina Muncii. Evident, cărțile poștale erau contra-cost și erau achiziționate de admiratorii care treceau pe verso numele favoritei. Cărțile poștale erau și un mod de a face propagadă comunistă.

Ei bine, fascinat de Lenuța Petrescu, Nicolae Ceaușescu reușește să împrumute bani de la măcelarul Iftimie Iliescu și a cumpărat cele mai multe cărți poștale pe care a trecut imediat numele favoritei. Lenuța a fost, în consecință, desemnată Regina Muncii. Propriu-zis, la acel bal Nicolae și Elena ar fi început să formeze un cuplu.

După numai un an de iubire, Ceaușescu ajunge iar după gratii, de aceată dată la Jilava. Lenuța continuă să-l viziteze, considerându-l mare luptător comunist. Iubirea era pătimașă, gardienii fiind mituiți pentru a-i lăsa pe amorezi să beneficieze de momente de intimitate.

Tot gurile rele spun că Elena l-ar fi înșelat pe Nicolae pe perioada detenției. Cert este însă că ei rămân împreună, iar în decembrie 1947 se căsătoresc. Lenuța era însărcinată în șapte luni cu Valentin, fiul cel mare dintre cei trei copii ai cuplului, care a fost urmat de Zoe și Nicu.

Nicolae și Elena s-au căsătorit în spirit socialist, doar civil, fără ceremonie religioasă. Au sărbătorit, intim, tot muncitorește, cu un kilogram de brânză și o sticlă de rachiu.