CULISELE alegerii procurorilor din fruntea marilor parchete
Propunerile facute de ministrul Justitiei pentu sefia parchetelor sunt surprinzatoare si in sensul bun, si in cel rau. Alegerea Gabrielei Scutea pentru pozitia de procuror general este, de departe, cea mai mare surpriza. Nu pentru ca dna Scutea nu ar merita pozitia. Dimpotriva, as zice, iar prestatia domniei sale la interviu a fost foarte buna.
Ceea ce surptinde insa este declaratia transanta pe care Catalin Predoiu o face implicit prin propunerea facuta. A ales pentru pozitia cea mai inalta in Ministerul Public, la varful tuturor procurorilor din Romania, un magistrat #rezist in cel mai inalt grad, vorba unui coleg, un magistrat de pe scarile protestestelor disperate din tara si de la Bruxelles.
Gabriela Scutea, membra fondatoare a celei mai active si vocale asociatii de procurori, AMASP, a fost extrem de implicata in contestarea modificarii legilor Justitiei, inclusiv in strada, este fosta adjuncta a Laurei Codruta Kovesi, a semnat demonizatele protocoale SRI-PICCJ, a fost sistematic respinsa de Tudorel Toader pentru toate pozitiile pe care a incercat sa le ocupe in ultima vreme.
Este un mod in care dl Predoiu pare a incerca sa realizeze punctul de fractura cu sinistra perioada "dragnista" cu efectele si manipularile ei care au facut atat de mult rau justitiei. Dupa toti anii de lupta a unei maini de procurori si judecatori, numirea dnei Scutea mi se pare si un mod de a onora aceasta rezistenta disperata si extrem de riscanta in fata raului.
In ceea ce-l piveste pe Crin Bologa, alegerea pare, pe datele de acum, una corecta. Toti procurorii cu care am vorbit au o parere foarte buna despre domnia sa. Dl Bologa este semnul despinderii de baltirea epocii Nistor, de care DNA avea nevoie.
Pobabil ca un procuror venit cu alt suflu si fara un prim plan in batalia de anduranta a ultimilor ani este ceea ce trebuie acum pentru a relansa inclusiv increderea publicului, care nu mai vede in DNA decat o cetate care fumega, desi potentialul este urias. Ca dovada, prabusirea numarului de sesizari.
Marea vulenerabilitate este, din punctul meu de vedere, propunerea facuta pentru DIICOT, una inexplicabila atat sub aspectul prestatiei de la interviu, cat si a celei avuta de dna Hosu ca adjunct al sefului DIICOT si apoi ca sef de facto al structurii. Pe scurt, nu am auzit nici macar o parere pozitiva despre aceasta alegere.
Dupa cum a admis in interviul pe care mi l-a acordat la Europa FM dl Predoiu , dosarul Caracal in care DIICOT s-a tarat pana la trimiterea in judecata din scandal in scandal si din suspiciune in suspiciune este handicapul cu care a plecat la drum dna Hosu.
Cu atat mai surprinzatoare este desemnarea cu cat, pe de-o parte, dna Hosu a avut contracandidati foarte buni, pe de alta parte pentru dl Predoiu putea fi clar ca sectia de procurori din CSM nu o doreste, cat timp i-a refuzat in urma cu numai cateva saptamani delegarea in fruntea DIICOT.
Desi ministrul neaga categoric aceasta intentie, in aceste conditii exista riscul ca aceasta propunere sa fie interpretata drept o sfidare la adresa sectiei.
O situatie pe care Catalin Predoiu pare ca o resimte in mod evident ca problematica, motiv pentru care a si simtit nevoia unei explicatii interesante: "la DIICOT am plecat in analiza abastractie facand de dosarul Caracal si de dna Hosu, am plecat de la institutie catre candidat. E o institutie aparte din perspectiva cooperarii institutionale, nu numai locale, ci si internationale, care implica si alt tip de dexteritati profesionale. Trebuie luat in calcul la DIICOT si acest parametru pe care dansa l-a avut la cel mai inalt nivel".
In privinta CSM, ministrul face o oferta aproape in clar: colaborare, intelegere, mai sunt pozitii in discutie in conducerea DIICOT, una de adjunct chiar acum si, daca dna Hosu avanseaza sef DIICOT, inca una. Deci e spatiu de discutie pentru pozitiile cu adevarat operative din DIICOT.
Nu sunt argumente care sa ma covinga pe deplin. Dna Hosu mi se pare o vulnerabilitate pentru acest set de propuneri venite in urma unei proceduri foarte solide si transparente. Daca nu o vedeam la interviu si la Caracal, puteam crede ca e geniala. Dar am vazut-o.
Pana la urma, depinde si de rezistenta pe care o va opune CSM, pentru ca nu cred ca presedintele Iohannis sa mearga cu numirea impotriva unui aviz negativ.
Una peste alta, numirile mi se par la extreme. Doua foarte bune, una foarte slaba. Dar nu s-a terminat. In sarja a doua de adjuncti exista pericole.
Dl Licu, singurul candidat pentru pozitia de prim-adjunct al procurorului general, este, din punctul meu de vedere, nici mai mult nici mai putin decat o rusine pentru corpul procurorilor. La interviul de la MJ recunostea el insusi ca ar fi stricat imaginea PICCJ ca sef cu teza sa de doctorat. Si atunci e numai bun sa o strice ca prim-adjunct, nu?
Si-a criticat colegii, a plasat toate responsabilitatile altora, a criticat ipocrit ceea ce practica el insusi in relatia cu presa si a declarat ca blocarea in tara a Sorinei Sacarin vreme de 30 de zile, prin actiunile lui infirmate rusinos de instante la fond si in apel, ar fi fost un lucru bun. Adica o sfidare inclusiv la adresa judecatorilor.
Teama procurorilor cu care am vorbit este ca dl Licu va incepe sa o sape si saboteze pe dna Scutea din prima zi de mandat.
Si tot din tenebre pandeste un post de adjuncta in conducerea DIICOT un alt nume pentru care se bateau Florin Iordache si Carmen Dan. Oana Haineala.
Ar fi pacat de cele doua propuneri cu adevarat foarte bune.
Catalin Predoiu a venit pe un mandat explicit de constructie, a incercat sa pastreze inclusiv in aceste numiri un echilibru rabinic intre crezuri si institutii. Sunt convinsa ca nu va uza in veci de dreptul de veto al ministrului in fata presedintelui, creat de PSD. In egala masura, atat domnia sa, cat si dl Iohannis cred ca ar trebui sa se gandeasca la faptul ca echilibrul poate insemna compromis, dar in niciun caz unul care compromite.
