Neașteptata criza guvernamentală provocată miercuri dimineață de Florin Cîțu a fost explicată de același Cîțu miercuri seară: miza a fost revocarea ministrului Justiției, Stelian Ion. Era miza lui Klaus Iohannis, a PNL și a câtorva personaje din umbră, cu toții speriați de perspectiva iminentelor numiri făcute de Stelian Ion la conducerea parchetelor. Aceasta e marea miză: teama că Stelian Ion putea face propuneri de procurori cu adevărat independenți de politicieni și de servicii, scrie jurnalistul Cristian Pantazi pe G4Media.ro .

• Calendarul stabilit de Stelian Ion e cel care i-a determinat remanierea. Azi s-a încheiat perioada de depunere a dosarelor pentru funcțiile de procuror-șef la DIICOT, ajunct la DNA și șef de secție la Parchetul General, iar pe 15 septembrie urma să facă publice numele propuse. Iohannis ar fi fost într-un șah total.

Președintele Iohannis era profund nemulțumit că Stelian Ion continuă proiectul de desființare a Secției Speciale pentru magistrați (SIIJ) în forma radicală, dar și pentru că ministrul a lansat fără acordul său concursul pentru ocuparea posturilor – cheie de procuror șef DIICOT, procuror șef adjunct la DNA și șefi de secție la DNA și Parchetul General.

Or, pentru Iohannis, PNL și omul său de paie din fruntea guvernului, pierderea controlului asupra șefilor de parchete era o perspectivă îngrozitoare. 80 de miliarde de euro de la UE, zeci de miliarde de euro din bugetul național de cheltuit în următorii ani de guvernare – nimeni nu vrea cu adevărat procurori independenți și, în general, o justiție care să funcționeze.

Dovezi? Opoziția clară a PNL și UDMR la desființarea SIIJ și reformarea Justiției. Plus numirile de anul trecut de la șefia parchetelor – trei oameni perfect controlabili propuși de Cătălin Predoiu, dintre care doi avizați negativ de CSM (Gabriela Scutea și Giorgiana Hosu). Plus al treilea aviz negativ pentru Bogdan Licu, adjunctul PG, un om – cheie în arhitectura de justiție creată de Iohannis.

Așa se explică și dezinformările lansate azi de premierul Cîțu și liderii UDMR cu privire la proiectul de OUG pentru programul Anghel Saligny, pe care Stelian Ion nu ar fi vrut să-l avizeze. Documentul oficial era blocat la Ministerul Transporturilor, potrivit informațiilor G4Media.ro, el nu ajunsese la Ministerul Justiției. Dar Cîțu avea nevoie de un motiv, oricât de artificial și nereal, pentru a-l remania pe Stelian Ion, pe care l-a acuzat că ”șantajează” poporul român. Nici mai mult, nici mai puțin. O poveste cusută cu ață albă, împănată cu vorbe sforăitoare despre ”interesul românilor”, ”dezvoltarea României” și alte fundițe roz pentru un proiect eminamente de partid.

Încă o dată: discursul pro-justiție și anti-corupție al lui Klaus Iohannis și al PNL a fost doar o imensă ipocrizie, o metodă cinică de a atrage voturile anti-PSD. Iohannis a rămas același om fidel grupării de la Grivco, un politician care are oroare de Justiție, mai ales de când soția sa a fost chemată să dea declarații în dosarul caselor.

Iar PNL nu e cu mult diferit de PSD în ceea ce privește atitudinea față de justiție. Cu câteva excepții la centru și în teritoriu, PNL e un partid profund nereformat, dominat de baroni rapace, oameni pentru care o justiție independentă e o amenințare existențială.

În toată această ecuație, Florin Cîțu este arma perfectă. Un personaj venit de nicăieri, cu un sprijin obscur, perfect dispensabil, care poate dispărea și mâine din politică fără să provoace regretul cuiva.

Dacă guvernul va pica și el va pleca acasă, paguba pentru cercul de interese din jurul președintelui Klaus Iohannis va fi minimă. Un cost mic pentru o miză atât de mare: justiția, libertatea de a fura fără griji.

Scenariile politice după criza de azi fac obiectul unei alte analize, mai aprofundate. Până acolo însă trebuie să înțelegem miza reală a declanșării crizei. Iar aceasta e justiția. Așa au pus cruce Iohannis & co și ridicării MCV-ului și intrării în Schengen.