La mai bine de o jumătate de secol de când omul a ajuns pe Lună, există încă o serie de întrebări legate de starea steagurilor lăsate acolo de astronauţii americani, dar şi dacă asta însemnă că SUA îşi revendică Luna.

Istoricul Matthew Ward, lector la Universitatea Dundee din Scoția, este absolut convins că, şi dacă au rămas, printr-o minune, în picioare atunci când echipajele au decolat de pe Lună, cu siguranţă acestea nu sunt în aceeași stare ca atunci când au fost amplasate pentru prima dată pe suprafața lunară.

Ridicarea drapelului Apollo 11 pe suprafața lunară a durat doar 10 minute în timpul aventurii de două ore și jumătate a lui Neil Armstrong și Buzz Aldrin pe Lună, în iulie 1969. Dar acest eveniment de referință în istoria vexilologică (studiul istoriei, simbolismului și utilizării steagurilor) nu a fost lipsit de multe dezbateri, discuții și îngrijorări încă de la început, care au căpătat inclusiv conotaţii politice, cu privire la „cui îi aparține Luna?”.

În acest context, Matthew Ward remarcă faptul că drapelul american este un simbol deosebit de puternic și pare să fie asociat evenimentelor-cheie din istoria Americii, de la aterizările misiunilor Apollo pe Lună , până la pompierii care au ridicat drapelul deasupra ruinelor World Trade Center la 11 septembrie 2001.

„Este dificil să ne gândim la un alt steag care să fie atât de puternic investit în semnificație. Steaua și dungile exprimă spiritul, istoria și identitatea unei întregi națiuni”, subliniază Ward.

Steagul are doar rol simbolic

La începutul anilor 1990, Anne Platoff, care lucra pe atunci pentru Hernandez Engineering Inc. din Houston, Texas, a întocmit un raport al contractorului NASA intitulat „Where No Flag Has Gone Before: Political and Technical Aspects of Placing a Flag on the Moon” („Acolo unde niciun steag nu a mai ajuns: Aspecte politice și tehnice ale amplasării unui steag pe Lună”).

În cadrul acestui raport, Anne Platoff explică faptul că arborarea drapelului SUA pe Lună de către cei doi astronauţi americani ai misiunii Apollo 11 a fost doar un act strict simbolic. Având în vedere că Statele Unite erau semnatare ale Tratatului Organizației Națiunilor Unite privind spațiul cosmic, americanii au renunțat la orice pretenție teritorială asupra Lunii.

„Cu toate acestea, au existat dezbateri interne și internaționale cu privire la oportunitatea evenimentului”, explică Anne Platoff. Congresul american, de pildă, a modificat legea privind cNASA, pentru a împiedica agenția spațială să desfășoare drapele ale altor națiuni sau ale asociațiilor internaționale pe Lună în timpul misiunilor finanțate exclusiv de Statele Unite.

Anne Platoff notează, de asemenea, că, în mod clar, statutul juridic al Lunii nu ar fi afectat de prezența unui steag american pe suprafața lunară, „dar NASA era conștientă de controversa internațională care ar putea apărea ca urmare”.

Designul catargului a fost o provocare

Potrivit aceluiași raport, inginerii NASA s-au confruntat cu o adevărată provocare atunci când astronauţii misiunii Apollo au sugerat ideea de a arbora un steag pe suprafaţa Lunii.

„Ei au proiectat un catarg cu o bară orizontală care să permită steagului să «fluture» fără a beneficia de vânt, pentru a depăși efectele lipsei atmosferei de pe Lună. Alți factori luați în considerare la proiectare au fost greutatea, rezistența la căldură și ușurința de asamblare de către astronauți, ale căror costume spațiale le limitau mișcările și capacitatea de a apuca obiecte”, explică Anne Platoff.

La rândul său, Buzz Aldrin, astronautul care a participat la misiunea Apollo 11 alături de Neil Armstrong , a povestit ulterior că, atunci când a privit steagul, a simțit o „unificare aproape mistică a tuturor oamenilor din lume în acel moment”, confirmând într-un fel rolul doar simbolic al steagului american de pe Lună.

Astronautul a descris, de asemenea, momentul în care el și Armstrong au reușit să arboreze steagul: „Chiar sub suprafața pulverulentă, subsolul era foarte dens. Am reușit să împingem stâlpul steagului în doar câțiva centimetri. Nu părea foarte solid”.

Nu se ştie care este starea steagurilor în prezent

În cadrul cercetărilor sale, Anne Platoff a constatat că cele șase steaguri plasate pe Lună de către astronauţii misiunilor Apollo aveau dimensiuni diferite. În plus, steagul Apollo 17, amplasat în decembrie 1972, ultima misiune lunară a programului, a fost într-adevăr remarcabil; acest steag a fost arborat în camera de control a operațiunilor misiunii în timpul celorlalte misiuni Apollo și apoi amplasat pe Lună de ultimul echipaj care a pășit pe Lună, Eugene Cernan și Jack Schmitt.

Nu se știe este starea acestor steaguri în prezent. Chiar dacă steagurile au rămas în picioare atunci când echipajele au plecat de pe Lună, cu siguranţă nu sunt în aceeași stare ca atunci când au fost amplasate pe suprafața lunară. „Cel mai probabil, nailonul steagului s-a degradat ca urmare a expunerii prelungite la lumina soarelui”, presupune Anne Platoff, un rezultat distructiv care este etichetat „putregai solar”. Este probabil ca steagurile lunare să fi devenit fragile și să se fi dezintegrat în timp. Eventualele impacturi de meteoroizi ar putea reprezenta, de asemenea, o amenințare pentru steaguri, mai spune ea.

„Un lucru pe care îl tot văd în articole este că steagurile s-ar fi albit din cauza expunerii la lumina soarelui. În timp ce acest lucru se întâmplă cu unele steaguri de pe Pământ, nu sunt sigură de procesul chimic implicat și dacă acest lucru s-ar întâmpla într-un mediu lunar”, a spus Anne Platoff pentru Space.com.

În ceea ce îi privește pe cei care susțin că Apollo n-at fi ajuns niciodată pe Lună, Anne Platoff este categorică.

„Respingerea conspirațiilor ărivind falsa aterizare pe Lună nu este dificil de făcut. Există o mulțime de dovezi care demonstrează că aterizările Apollo au fost reale și că ființele umane au pășit pe suprafața lunară. Chiar credeți că ar fi posibil să se mențină nivelul de cooperare al tuturor celor implicați în Programul Apollo pentru a menține farsa timp de cincizeci și cinci de ani? Sau este mai plauzibil faptul că oamenii care au lucrat împreună au fost capabili să valorifice puterea științei și a tehnologiei pentru a atinge obiectivul de a ateriza astronauții pe Lună și de a-i aduce acasă în siguranță?”, spune ea.

Oamenii care neagă faptul că Apollo a aterizat pe Lună, conchide Anne Platoff, „sunt liberi să creadă ce vor, dar asta nu înseamnă că au dreptate”.