Ucraina nu va fi acceptată acum în NATO, dar summitul de la Vilnius (11-12 iulie) va consemna o serie de decizii istorice, spune Ionela Ciolan, expert în politica externă și de securitate transatlantică. Într-un interviu pentru „Adevărul”, ea detaliază ce măsuri ar putea lua NATO pentru a garanta securitatea Kievului și pentru a-i susține pe ucraineni în războiul cu invadatorii ruși.

Colaj Click / Getty Images

Adevărul: Summitul NATO din Lituania bate la ușă, iar numeroși experți spun că vom asista la o serie de decizii uriașe ca importanță. La ce să ne așteptăm la Vilnius, vezi posibile unele decizii istorice?

Ionela Ciolan: La Summitul NATO din Vilnius ne putem aștepta la un pachet de măsuri care va crește cooperarea politică și interoperabilitatea între Ucraina și Alianța Nord Atlantică. În primul rând, cooperarea politică va fi întărită prin înființarea Consiliului NATO-Ucraina , o platformă pentru consultări politice și în situații de criză, care va facilita și lucrul în sub-comisii tematice (ex securitate cibernetică, interoperabilitate militară etc). În al doilea rând, NATO va anunța un sprijin economic practic în valoare de 500 milioane euro, prin Pachetul Cuprinzător de Asistență (Comprehensive Action Plan). Acesta va crește interoperabilitatea între forțele armate ucrainene și cele NATO. În plus, NATO va oferi sprijin non-letal precum combustibil, provizii medicale, echipamente de deminare și poduri de pontoane.

Ai vedea și alte programe de susținere pentru Kiev, poate chiar o surpriză, în sensul ca UCraina să fie acceptată chiar acum în NATO?

Apoi, Alianța va anunța un nou program multianual menit să asigure tranziția Ucrainei de la standardele și doctrinele militare din epoca sovietică la cele ale NATO. Ne putem aștepta și la reiterarea politicii ușilor deschise a NATO și că Ucraina va deveni membră a alianței în viitor. Însă nu se preconizează o posibilă invitație de aderare la acest summit, cel puțin din informațiile care au apărut în presă până la acest moment. Vreau să atrag atenția că tot acest ajutor detaliat mai sus este în sine o decizie istorică. Alianța Nord Atlantică va arăta că este dispusă să fie alături de Ucraina atâta timp cât va fi nevoie.

Garanții ferme pentru Ucraina

Ce fel de garanții crezi că ar putea să ofere aliații, dar mai ales cât de credibile ar fi ele ținând cont că Ucraina a primit asigurări de securitate, când a renunțat la armele nucleare, dar acestea nu au fost respectate?

Pachetul de măsuri pregătit de NATO pentru Ucraina (și detaliat mai sus) constituie o parte din garanțiile de securitate mult discutate de comunitatea internațională în ultimele luni. Relația politică dintre NATO și Ucraina va fi oficializată la cel mai înalt nivel, schimburile diplomatice și politice intensificate, pe când susținerea prin celelalte programe NATO vor moderniza armata ucraineană și o vor face compatibilă standardelor Alianței. Practic, putem să vorbim de o integrare aprofundată în NATO, asemănătoare statutului pe care Finlanda și Suedia îl aveau până la a deveni state candidate în 2022.

Ionela Ciolan. FOTO Arhivă personală

Iar această integrare aprofundată poate sta la bazele unei proceduri simplificate de aderare la NATO, când consensul politic va permite acest lucru, asemănător precedentului Finlandei și Suediei. Mai simplu spus, pe viitor NATO poate renunța la Planul de acțiune pentru aderarea la NATO (MAP) pentru Ucraina și să ofere un proces de aderare rapid și simplificat.

Dar garanții mai ferme?

În plus, aliații pot oferi garanții de securitate în mod unilateral sau prin alte formate în afara structurii NATO. Este important de precizat că tot ajutorul militar substanțial al Occidentului pentru Ucraina nu se întâmplă prin NATO, ci prin grupul de contact pentru apărarea Ucrainei condus de SUA (cunoscut ca și forumul Ramstein) care reunește 54 de state ce oferă ajutor militar Kiev-ului.

Contextul internațional de astăzi este diferit față de cel din 2014. Țările vestice și-au învățat lecția vizavi de Rusia și au renunțat la interpretarea greșită că Ucraina aparține lumii rusești. Războiul criminal al Rusiei împotriva Ucrainei a adus un moment de cotitură în relațiile internaționale fiindcă Putin a încălcat multe dintre normele sacrosante pe care se bazează sistemul internațional. Astfel că ajutorarea Ucrainei a devenit un imperativ pentru protejarea însuși a valorilor și normelor la care aderă Occidentul. În plus, Beijing-ul urmărește cu atenție reacția comunității transatlantice la ce se întâmplă în Ucraina pentru a determina răspunsul Occidentului la o posibilă invazie chinezească a Taiwanului. Astfel, ceea ce se întâmplă în Ucraina are potențial global și Occidentul înțelege că e în interesul său ca Ucraina să învingă.

Granița subțire dintre Al Treilea Război Mondial și pace

Pe de altă parte, numeroși experți spun că în momentul în care Ucraina ar fi acceptată în NATO am avea un conflict direct între Alianță și Rusia, iar alții merg mai departe și spun și că oferirea unor garanții de securitate ar putea să arunce NATO în război. E un scenariu plauzibil?

Singura garanție de securitate care poate arunca NATO într-un război cu Rusia ar fi oferirea statutului de membru Ucrainei și implicit a clauzei apărării colective (Articolul V). Dar și aici comunitatea internațională este împărțită, fiindcă o parte din experți consideră că doar aderarea Ucrainei la NATO va stopa agresiunea rusească. Cert este că, la momentul actual, Washingtonul și Berlinul sunt aliații care se opun invitării Ucrainei să adere la NATO, tocmai din dorința de a nu escalada războiul din Ucraina prin aruncarea NATO în arenă.

Recent, nimeni altul decât fostul secretar al NATO, Rasmussen, afirma că Ucraina ar putea primi ajutor militar direct din partea unor țări NATO, în special a Poloniei, dar fără a implica întreaga Alianță Nord-Atlantică în război. În ce măsură ar fi realist să ne așteptăm ca anumite țări NATO să trimită trupe în Ucraina, fără ca asta să ducă la un război NATO-Rusia?

Există precedentul coalițiilor formate de Statele Unite în războaiele din Afganistan și Irak, care nu au început sub umbrela NATO. Însă lecțiile învățate din aceste două incursiuni militare cât și faptul că acum oponentul (Rusia) este o țară nucleară, fac ca procesele de consultare și luare a deciziilor între aliați să fie foarte dificile. În teorie, un stat membru NATO își poate conduce activitatea de politică externă unilateral, bilateral sau multilateral în afara cadrului Alianței Nord Atlantice. Însă, prevăd multă rezistență din partea aliaților față de alți parteneri care s-ar decide să trimită trupe militare în Ucraina, din simplul considerent că ar deveni oficial participanți la război. Iar NATO este prin definiție o alianță defensivă deci ar periclita credibilitatea Articolului 5, fundația existenței NATO.

Vest versus Est

Se poate remarca și înaintea acestui summit că Estul și Vestul au viziuni diferite, iar dacă Polonia și Țările Baltice insistă că Ucraina trebuie primită chiar acum în NATO, Occidentul spune un nu ferm. De unde această scindare?

Poziția Vestului este simplă: suntem de acord ca Ucraina să devină stat NATO, dar nu acum. Iar lucrul acesta ține de faptul că invitarea Ucrainei, pe timp de război, în Alianță ar însemna intrarea NATO în conflict și un posibil Al Treilea Război Mondial. Nimeni nu are apetitul pentru așa ceva. Dar nici pentru a lăsa Rusia să pună veto pe politica de aderarea a NATO. Astfel că aliații continuă să itereze politica ușilor deschise pentru noi membri (și pentru Ucraina în mod special), însă pentru un viitor apropiat când țara va fi într-o situație pașnică. Evident, există riscul ca Rusia să profite de lipsa de ambiție strategică a Occidentului și să transforme războiul într-unul de durată, până când Vestul își va pierde din motivația de ajuta Ucraina. De aceea, este foarte important ca aliații să ofere Ucrainei tot armamentul necesar pentru a câștiga definitiv acest război împotriva Rusiei. Iar după încetarea conflictului, doar aderarea Ucrainei la NATO poate garanta o pace durabilă.

Dacă totuși aderarea la NATO nu este pe masă, care sunt potențialele alternative ce ar putea fi oferite Ucrainei?

„Pactul de securitate de la Kiev", o propunere a lui Anders Fogh Rasmussen, fost secretar general al NATO, și Andriy Yermak, consilier al președintelui Ucrainei, Volodymyr Zelensky, oferă o serie de garanții de securitate care sunt necesare din perspectiva Ucrainei. Astfel, se vorbește despre transferuri de armament, împărtășirea de informații secrete din partea aliaților, susținerea cu investiții a industriei de apărare ucraineană, misiuni de antrenament și exerciții comune sub umbrela NATO și a Uniunii Europene.

Promisiunile făcute Ucrainei pot fi bilaterale și/sau colective - provenind fie de la G7, sau de la "cvadruplul" format din America, Marea Britanie, Franța și Germania. Spre exemplu, consolidarea apărării aeriene sau întărirea securității maritime în Marea Neagră ar putea fi implementate de diferite țări, în funcție de capacitatea lor și de apetitul pentru risc.

Când crezi că ar putea Ucraina să devină efectiv un stat membru NATO și ce ar implica asta?

Nu puteam da o dată precisă. Așa cum a declarat și președintele Zelensky recent, să nu ne așteptăm ca Ucraina să adere efectiv la NATO decât după război. Însă Summit-ul de la Vilnius este o bună ocazie ca aliații să dea un semnal clar cu privire la intenția de a aduce Ucraina în cadrul NATO.

Clauze și condiții ferme pentru aderarea Ucrainei

Ce condiții ar trebui să întrunească Ucraina și cât de complicat e acest proces de aderare?

Procesul de aderare la NATO este atât unul tehnic, cât și politic. Statele membre NATO decid în unanimitate să înceapă negocierile de aderare cu o țară invitată. În timpul acestor discuții, diverse aspecte politice, militare, tehnice și și financiare sunt evaluate, pe lângă angajamentul aspirantului față de principiile expuse în Tratatul de la Washington, cât și în Studiul privind extinderea NATO. Astfel, NATO se va uita ca viitorul stat membru să aibă un sistem politic democratic funcțional, bazat pe o economie de piață; să ofere un tratament echitabil populațiilor minoritare; să se angajeze în soluționarea pașnică a conflictelor; să aibă capacitatea și dorința de a aduce o contribuție militară la operațiunile NATO; să aibă relații civil-militare și structuri instituționale democratice.

Odată ce aliații decid să semneze protocoale de aderare, acestea trebuie să fie ratificate de către Parlamentele statelor NATO în conformitate cu Constituția lor. De îndată ce toți aliații NATO ratifică protocoalele de aderare, secretarul general invită noul stat membru să adere la Tratatul Atlanticului de Nord și să depună instrumentele de aderare la Departamentul de Stat al SUA, devenind astfel, în mod oficial, un stat membru NATO.

În paralel cu cererea pentru a fi acceptată în NATO, Ucraina a făcut o serie de demersuri pentru a fi admisă și în Uniunea Europeană. Când am putea asista la un astfel de moment istoric?

În cazul integrării europene, Ucraina a depus cererea de aderare la UE în februarie 2022 și a primit statutul de țară candidată în iunie 2022. Însă începerea negocierilor pe capitole pentru aderare este dependentă de îndeplinirea a șapte condiții tehnice impuse de Comisia Europeană (condiții ce țin de reforma justiției, lupta împotriva corupției, legislația drepturilor comunității minoritare, legea anti-oligarhi etc). Iar în octombrie 2023, Comisia Europeană va reveni cu o opinie prin care va recomanda sau nu începerea negocierilor pentru aderarea la UE. Și vizavi de integrarea europeană, cu toate că duce un război de supraviețuire împotriva Rusiei, Kiev-ul a reușit să avanseze în îndeplinirea condițiilor tehnice cerute de Bruxelles.

Cine e Ionela Ciolan

Dr Ionela Maria Ciolan este expertă în politica externă și de securitate a UE și NATO. Ea lucrează ca cercetătoare la think tank-ul Wilfried Martens Centre for European Studies din Bruxelles și este ReThink.CEE Fellow al prestigiosului think tank German Marshall Fund of the United States (GMF). Ionela are o vastă experiență internațională, colaborând cu cele mai importante organizații de relații internaționale din America și Europa.

*Opiniile exprimate în acest material nu angajează decât autorul și nu pot fi considerate ca reprezentând o luare de poziție oficială a organizațiilor cu care autorul colaborează.