Cu ajutorul noilor tehnici de imagistică 3D, un studiu efectuat pe 17 astronauţi de pe Staţia Spaţială Internaţională (ISS), a demonstrat că recuperarea rămâne incompletă, chiar şi după un an.
Cercetările au demarat în 2015 la iniţiativa lui Steven Boyd, director al Institutului McCaig pentru sănătate osoasă de la Universitatea din Calgary, Canada. Boyd şi colegii săi au analizat scheletele a 14 bărbaţi şi trei femei înainte de zborul lor spaţial, la revenirea lor pe Pământ, după şase luni şi apoi după 12 luni de la aterizare.
Ei au efectuat în mod special o investigaţie numită scintigrafie osoasă a tibiei (care suportă aproape întreaga greutate a corpului) şi a osului radius (antebraţ) pentru a le evalua densitatea şi rezistenţa la fractură. În acelaşi timp au fost luate în calcul efectele exerciţiilor fizice practicate în imponderabilitate şi la revenirea pe Pământ.
Rezultatul: la un an de la zbor, 16 astronauţi au prezentat o resorbţie incompletă a tibiei, care îşi pierduse până la 2% din densitatea osoasă comparativ cu perioada premergătoare zborului. Cu cât şederea pe orbită era mai lungă (6-7 luni), cu atât sistemul osos era mai deteriorat.
După 12 luni, nouă dintre astronauţi nu îşi reveniseră complet. Daunele sunt comparabile cu un deceniu de pierdere de masă osoasă pe Pământ, sau mai mult.
"Demonstrăm, totodată, că arhitectura osoasă este permanent alterată", a declarat pentru AFP doctor Steven Boyd, co-autor al studiului.
"Microgravitaţia (imponderabilitatea) este cea mai drastică inactivitate fizică care există", a comentat Guillemette Gauquelin-Koch, specialistă în medicină spaţială la Agenţia spaţială franceză (CNES). "Chiar şi cu două ore de sport pe zi, este ca şi cum ai sta în pat restul de 22 de ore", a adăugat medicul care nu a fost implicat în studiu.
Astronauţii de pe ISS au la dispoziţie de câţiva ani un nou aparat dezvoltat de NASA, Ared (Advanced Resistive Exercise Device), care exercită asupra corpului o rezistenţă asemănătoare gravitaţiei, permiţând flexiunea picioarelor, a bicepşilor, a muşchilor abdominali.
Pentru viitoarele zboruri cu echipaj uman către Marte -peste mai mult de şase luni - acest lucru reprezintă în orice caz un obstacol, care se adaugă problemelor radiaţiilor cosmice şi impactului psihologic al unei izolări prelungi..
