CTP, o flegmă năruită
Ultima mare flegmă de pe fruntea presei româneşti se năruieşte cu gloria cu care un rahat este epurat de pe podeaua WC-ului public de femeia de serviciu scârbită. CTP urmează traiectoria firească a iluştrilor săi colegi SRS şi Cornel Nistorescu. Aceştia doi, poate cei mai cinici geambaşi de destine din media românească. Gunoaie care au traficat investigaţiile a mii de tineri jurnalişti din presa locală în folosul îmbogăţirii lor nesimţite. CTP nu poate fi acuzat de aşa ceva. CTP a fost doar curva perversă care s-a culcat pe ascuns cu toate regimurile.
Intervenţia sa publică în cazul discuţiilor pe marginea limitelor libertăţii de exprimare generat de atacul asupra Charlie Hebdo îl arată aşa cum e. O curvă bătrână. Care s-a înţeles cu Băsescu acum 10 ani să nu deranjeze. După ce în Danemarca s-au publicat caricaturile cu Mahomed. Care crede că oamenii ăia din Franţa, victimele unor călăi fără creier, sunt vinovaţi pentru că şi-au luat prea multă libertate. De parcă unii fără creier ar şti să judece astfel de lucruri. Nu. Ăia te execută şi pentru un zâmbet, CTP-ule!
Dar asta arată ce fel de ziarist de birou ai fost tu. Şi mi-aduce aminte ce titlu a pus Adevărul, mizeria pe care ai condus-o cu glorie, în seara când minerii din Valea Jiului au ajuns la Târgu în marşul lor spre Bucureşti. Înaintea luptei de la Costeşti, pe care tu, probabil, ai urmărit-o la radio. Când toată România era cu sufletul la gură şi călăii democraţiei aveau spume la gură, la fel ca omologii lor din Franţa zilelor noastre.
În acea seară, Adevărul a titrat aşa: Minerii au înnoptat la Târgu-Jiu. Simplu, de parcă ar fi scris despre operaţia de scoatere a unui ghimpe din lăbuţa unui câine vagabond.
Dacă acum 10 ani te-a sunat Băsescu, în 1999 cine te-a sunat?
