Cristian Tudor Popescu susține că, la summitul de la Paris, nu este vorba de războiul Rusiei împotriva Ucrainei”, ci de „războiul Americii lui Trump împotriva Uniunii Europene”. „Cu un președinte provizoriu, cu un guvern care se poate rupe în orice moment, cu candidatul preferat al Kremlinului, este România o țară invitabilă?”, se întreabă CTP.

Jurnalistul Cristian Tudor Popescu FOTO: FB

„De ce nu suntem la Paris <România a fost sărită la Paris>, aud în stânga și în dreapta. <Iar suntem ținuți la colț>. Se evocă ajutoarele pe care le-am dat Ucrainei, sistemul de apărare Patriot pe care i l-am cedat, granița lungă pe care o avem cu ea, dreptul nostru de a participa la reconstrucția de după război . Argumentele sunt corecte, dar nu se ține seama de un lucru: prima țară neinvitată este Ucraina”, scrie Cristian Tudor Popescu, pe FB.

Potrivit gazetarului, la Paris, „nu e vorba de războiul Rusiei împotriva Ucrainei”. „E vorba de războiul Americii lui Trump împotriva Uniunii Europene, război declarat prin cuvântarea vicepreședintelui Vance”, explică acesta.

CTP: Este România o țară invitabilă?

„<Cel mai mare dușman al Europei nu e Rusia, e în interiorul ei>”, a zis cauboiul călare pe măgar, adică guvernul social-democratului Scholz din Germania e mai periculos pentru Europa decât Putin! Iar valorile democrației sunt apărate dacă în Germania vor guverna neonaziștii AfD și în România naționaliștii-extremiști antieuropeni. Cu un președinte provizoriu, cu un guvern care se poate rupe în orice moment, cu cel mai important general al Armatei aflat sub cercetare penală, cu candidatul preferat al Kremlinului p retinzând că primește rapoarte de la serviciile secrete și nefiind întrebat nimic de niciun organ, cu o influență a Rusiei, aliatul antieuropean ad-hoc al lui Trump, puternică și penetrantă, este România o țară invitabilă?”, susține CTP.

Jurnalistul încheie într-o notă ironică la adresa lui Călin Georgescu, pe care îl cataloghează „omul lui Dumnezeu”.

„Ehei, alta ar fi fost situația dacă era cg președinte... Omul lui Dumnezeu ar fi știut <să nu stea în genunchi>, să își folosească piciorul ca <să pună piciorul în prag> și mâna ca <să dea cu pumnul în masă>, una peste alta, ce să mai, ca <să dea cu ei de pământ>, ca la judo... ”, concluzionază CTP.