„Basil (fratele mai mic al preşedintelui demisionar şi fostul ministru de finanţe al ţării-n.red) nu-mi putea răspunde nici măcar la întrebări simple. Răspunsurile lui erau extrem de superficiale – vom găsi bani, va fi în regulă şi datoriile vor fi plătite. Am înţeles atunci că el nu pricepea nimic din economie; că eram terminaţi”, povesteşte mogulul media srilankez Dilith Jayaweera, un apropiat al preşedintelui Gotabaya Rajapaksa, despre discuţia avută cu fostul ministru de finanţe în octombrie 2021.

Şase luni mai târziu, Sri Lanka se afla în mijlocul celei mai grave crize economice de la obţinerea independenţei de Marea Britanie, în 1948: vistieria satului se golise şi ţara nu mai avea bani să cumpere combustibil, alimente şi medicamente.

„Economia noastră s-a prăbuşit complet”, spunea recent în faţa Parlamentului premierul Ranil Wickremesinghe.

În martie, când s-au pornit revoltele în masă, mai mulţi membri ai familiei ce fuseră miniştri sau aveau funcţii publice demisionaseră, printre ei numărându-se Basil Rajapaksa şi în cele din urmă Mahinda Rajapaksa, fratele mai mare al lui Gotabaya Rajapaksa, fost preşedinte şi premier.

Pe măsură ce Sri Lanka s-a adâncit în criză, relaţiile odată bune între cei doi fraţi, Gotabaya şi Mahinda, s-au stricat şi în interiorul familiei au izbucnit lupte pentru putere. Tensiunile din familie s-au revărsat în stradă ducând la cele mai grave violenţe din ultimii 30 de ani.

Strategul din umbră

Miniştrii, politicienii din opoziţie, consilierii şi oamenii de încredere ai lui Rajapaksa – figuri învrăjbitoare cu diverse interese personale şi având legături puternice cu diferiţi membri ai familiei – l-au arătat unanim cu degetul pe Basil, cel mai tânăr dintre fraţi şi supranumit strategul familiei, cel responsabil de economie, când a început să se prăbuşească.

Basil a condus jocurile politice din culise, iar după ce a devenit ministru de finanţe a avut o extrem de mare influenţă asupra cabinetului şi preşedintelui, au susţinut mai mulţi miniştri. Totuşi, el a gestionat economia cu multă incompetenţă, ignorând mai multe avertismentele asupra iminenţei colapsului financiar.

„Basil era adevărata putere”, a susţinut Udaya Gammanpila, ministru între 2020 şi 2022, demis de Basil după ce a criticat public guvernul.

„Gotabaya nu ştia cât de proastă era situaţia, în timp ce Mahinda îmbătrânise şi nu mai stătea bine cu sănătatea, conducea doar cu numele. Totul era controlat de Basil”, spune el.

Premisele crizei economice

Problemele economice ale ţării au început cu mult înainte ca Gotabaya să vină la putere, spre sfârşitul lui 2019. Începând din 1977, guverne succesive au construit infrastructură pe o fundaţie precară de îndatorare. Importurile depăşeau cu mult exporturile iar un stat social progresist dar care cheltuia mult a adâncit şi mai tare deficitul, acoperit mereu de alte împrumuturi la dobânzi mari.

„Era o bombă cu ceas ce se umfla de decenii. Totul se făcea cu bani împrumutaţi, nu câştigaţi”, notează Gammanpila.

Din 2005, când Mahinda a fost ales preşedinte şi familia şi-a început dominaţia asupra peisajului politic, au început şi ei să se împrumute masiv, mai întâi pentru a suporta costurile războiului civil întins pe trei decenii împotriva separatiştilor tamili (căreia i s-a pus capăt în 2009), iar apoi pentru o perioadă de „supradezvoltare” în care s-au construit drumuri, aeroporturi, stadioane şi infrastructură electrică.

PIB-ul ţării a crescut de la 20 de miliarde de dolari la 80 de miliarde de dolari dar din aceştia mai bine de 14 miliarde erau credite. Toţi membri familiei Rajapaksa au fost vizaţi în acest timp de acuzaţii de corupţie pe scară mare, de la mită la spălare de bani.

În 2014, Mahinda a pierdut alegerile prezidenţiale, însă dinastia nu era pregătită să renunţe la putere. Basil, care era anchetat pentru corupţie, acuzaţii respinse ulterior, a pus bazele unui nou partid: Sri Lanka Podujana Peramuna (SLPP). Cum Mahinda nu mai putea candida, după o amendare a Constituţiei, familia a decis, deşi unii membri s-au opus puternic, ca Gotabaya să candideze la preşedinţie în cadrul alegerilor din 2019.

„Adevărul e că dacă Gotabaya iese în faţă eu voi fi cel care va conduce ţara întrucât el e nou în politică”, spunea Basil în 2018 pentru presa locală.

Gotabaya, un militar de carieră auster, pios şi direct, era opusul fratelui său mai mare, carismaticul şi experimentatul Mahinda. Atrăsese sprijinul unui grup influent de intelectuali, oameni de afaceri şi universitari ce credeau cîăel şi-ar putea croi propria cale, despărţindu-se de regimul Rajapaksa anterior. Totuşi Gotabaya avea o experienţă politică limitată – avusese un post de secretar al apărării în administraţia Mahinda în cadrul căreia i se slăvea meritul de a fi încheiat războiul civil, deşi i se imputau crime de război.

Dar imediat ce a venit la putere a început să pună în aplicare o agendă ultranaţionalistă ce a militat pentru dominaţia majorităţii budiste singaleze, a numit generali în fruntea unui număr mare de ministere, care s-au dovedit extrem de ineficiente, mărind bugetul de apărare, care a epuizat din resursele ţării. Tamilii, concentraţi în nordul insulei, au raportat creşteri ale abuzurilor şi detenţiilor arbitrare sub incidenţa legislaţiei draconice antiterorism.

Însă, în privinţa altor probleme politice cheie, în special privind economia, „familia a preluat frâiele; el dansa doar pe ritmurile lor”, spune Nalaka Godahewa, fost director executiv care a devenit deputat SLPP şi l-a sprijinit pe Gotabaya. Cei loiali lui Basil au primit portofolii importante şi familia l-a adus pe PB Jayasundara, un birocrat aflat în relaţii vechi cu Mahinda şi Basil, în funcţia de secretar şi consilier în materie de economie al preşedintelui.

„Gotabaya nu avea niciun fel de experienţă politică şi nu ştia nimic despre economie: era complet dependent de JB Jayasundara pentru gestionarea economiei”, spune Charitha Herath, deputat al SLPP, membru în mai multe comisii parlamentare de finanţe.

„Problema era că primea sfaturi extrem de proaste de la el”, a explicat ea.

Familia Rajapaksa a dobândit şi mai multă putere asupra ţării după ce SLPP a câştigat covârşitor alegerile parlamentare din 2020. Mahinda a devenit prim-ministru, în timp ce fiul şi moştenitorul său, Namal Rajapaksa, a primit o funcţie în cabinet, la fel ca şi cel mai vârstnic dintre fraţii Rajapaksa , Chamal.

„Familia Rajapaksa controla ţara. Guvernul a devenit autocratic, ultranaţionalist şi puternic militarizat”, a spus Asanga Abeyagoonasekera, un analist politic şi autor din Sri Lanka.

Fraţii au militat pentru modificarea Constituţiei pentru a concentra mai multă putere în mâinile preşedintelui şi a permite ca srilankezii cu dublă cetăţenie să poată fi aleşi deputaţi. În iulie 2021, Basil – care este şi cetăţean american –a fost numit ministru de finanţe. Potrivit mărturiilor mai multor miniştri, a devenit şeful de facto al cabinetului, fiind cel care avea ultimul cuvânt în toate deciziile importante şi pe care îl acuză că a aprobat contracte netransparente în valoare de milioane de dolari.

Preşedintele îşi dădea acordul pentru orice propunere pe care i-o prezenta Basil”, a spus Vasudeva Nanayakkara, un deputat de stânga care a fost ministru de cabinet în coaliţia de guvernământ a lui Gotabaya până în aprilie anul acesta.

„Am depus 11 documente prin care avertizam cu privire la criza iminentă. Dar, ori de câte aduceam în discuţie o problemă economică, Basil credea că interferăm cu munca lui şi se simţea ofensat. De fiecare dată, spunea că totul este bine. Dar apreciez că el nu are nici măcar o înţelegere de bază a economiei”, spune şi Gammanpila.

Între timp la Banca Centrală domneau neregulile. Basil şi guvernatorul băncii au intrat în conflict şi nu şi-au vorbit luni de zile, fiecare acuzându-l pe celălalt de problemele ce se tot adunau. Banca Centrală a început să tipărească bani în exces pentru a compensa găurile din trezorerie, provocând o inflaţie masivă. Ordinul prezidenţial de interzicere a fertilizatorilor chimici a compromis recoltele şi a creat penurie de hrană, agravând situaţia ţării.

La începutul lui 2022, îndreptarea către catastrofă economică era neîndoielnică: ţara avea datorii externe de 51 de miliarde de dolari şi avea de plătit o rată de aproape 7 miliarde, însă valuta sa se epuiza şi nu mai avea de unde să ia alte împrumuturi.

Ruptura

Când au izbucnit protestele, familia era şocată de valul de ură îndreptat asupra sa. Odată ce demonstraţiile s-au înteţit, preşedintele a fost atenţionat că membrii familiei sale ar trebui să demisioneze, sfaturi de care a ţinut cont, spre furia lui Basil. Furia publicului nu s-a domolit nici când i-a cerut demisia lui Mahinda.

„Relaţia dintre Gotabaya şi Mahinda a fost întotdeauna foarte cordială, foarte iubitoare şi paternă”, a spus Nanayakkara. „Dar spre final, când Gotabaya i-a spus lui Mahinda să demisioneze, a devenit foarte, foarte înverşunată.”

Ruptura totală între fraţi a venit pe 9 mai şi a pornit de la un marş spre rezidenţa premierului organizat de Basil, Namal, fiul lui Mahinda şi aliaţii lor apropiaţi. Mii de susţinători loiali ai lui Mahinda au fost mobilizaţi însă reuniunea a scăpat de sub control, potrivit mărturiilor de la faţa locului. Aţâţaţi de scandări precum „A cui putere? A lui Mahinda” şi de îndemnul şefului grupului parlamentar, Johnston Fernando, „să începem o luptă... el, preşedintele ar trebui să ne cedeze puterea” o parte din susţinători au plecat spre taberele din Galle Face, unde de săptămâni se adunau protestatari anti-guvern, atacându-i violent pe aceştia şi incendiindu-le corturile.

Preşedintele a fost furios după ce dăduse ordin şefului poliţiei să se pregătească cu efective, gaz lacrimogen şi tunuri de apă.

„Ţipa în telefon: eu sunt preşedintele, faceţi ce spun eu, opriţi-i cumva pe aceşti oameni”, povesteşte Godahewa, care s-a aflat alături de el.

Dar, conform poliţiei şi surselor ministeriale, şeful poliţiei a ezitat să ia măsuri împotriva mulţimilor care atacau taberele de la Galle Face, după ce oficiali guvernamentali i-au pus în vedere că este o chestiune de familie între Mahinda şi Gotabaya şi că era mai sigur ca poliţia să nu fie văzută că ia partea cuiva.

Când poliţia s-a decis să intervină violenţele escaladaseră în cele mai grave atacuri în decenii: o mulţime a încercat să ia cu asalt casa premierului care a rămas baricadat până ce a fost evacuat de forţele speciale, locuinţele a peste 70 de deputaţi ai SLPP au fost incendiate şi unul din ei a fost omorât în bătaie de protestatari.

„Am văzut cât de mult l-a rugat preşedintele pe şeful armatei să ia măsuri, spunând: „Trimite trupe, fă ceva”, a spus Godahewa, a cărui casă a fost incendiată. „Preşedintele a fost atât de frustrat pentru că casele tuturor ardeau şi armata nu i-a oprit”.

După asta, clanul Rajapaksa s-a împărţit în tabare: Gotabaya şi Chamal, cel mai mare dintre fraţi, pe de o parte, şi Basil, Mahinda şi fiii săi Namal şi Yoshita, pe de altă parte. Gotabaya i-a învinuit pe cei din jurul lui Mahinda că au stârnit violenţele organizând „acea întâlnire stupidă” , în timp ce Chamal l-a condamnat public pe Mahinda pentru că nu şi-a dat demisia mai devreme. În privat, cei apropiaţi lui Basil au lansat naraţiunea că Gotabaya nu se mai ridica la înălţimea funcţiei.